Oamenii de știință au descâlcit cauzele schizofreniei

0

Schizofrenia e o problemă de sănătate mentală pe termen lung, cu un complex de simptome ce variază de la gândire sau limbaj dezorganizate, la halucinații. Cauzele sunt la fel de complexe, constând într-o combinație de factori fizici, psihologici, de mediu și genetici. Toamna trecută, o cercetare arăta că schizofrenia înseamnă 8 afecțiuni genetice diferite. Acum, scrie IFLScience, o echipă de cercetători de la Duke University, SUA, s-au axat pe un singur factor genetic implicat în instalarea afecțiunii și au descoperit că e asociat cu trei schimbări critice la nivelul creierului.

Cercetătorii s-au concentrat pe modul în care o singură genă, Arp2/3, contribuie la instalarea afecțiunilor mentale. Au ales această genă pentru că joacă un rol important în formarea de conexiuni între neuroni (așa-numitele sinapse) și pentru că a fost asociată cu diverse tulburări psihice. Apoi au modificat genetic șoareci astfel încât să le lipsească Arp2/3, iar rozătoarele au început să manifeste, în mod surprinzător, comportamente schizoide.

În plus, starea animalelor s-a deteriorat cu timpul, iar când le-au fost administrate antipsihotice, unele dintre simptomele lor s-au ameliorat. Când cercetătorii au analizat dacă existau modificări fizice sau chimice la nivelul creierului asociate comportamentelor întâlnite la șoarecii fără gena Arp2/3, au descoperit trei anormalități cerebrale corelate între ele, care apar și la oamenii cu schizofrenie și despre care se credea înainte că nu au legătură între ele.

Mai întâi, au descoperit că celulele din partea frontală a creierului, regiunea responsabilă pentru planificări și luarea deciziilor, aveau mai puțini “spini dendritici” decât era normal. Aceștia sunt ramurile care ajută la conectarea neuronilor între ei. Pe măsură ce șoarecii au îmbătrânit, au pierdut tot mai mulți spini.

Cercetătorii au descoperit apoi că șoarecii fără gena Arp2/3 aveau, la fel ca și oamenii cu schizofrenie, neuroni hiperactivi în aceeași regiune frontală a creierului. Până atunci, se credea că neuronii hiperactivi sunt incompatibili cu procesul de pierdere a spinilor dendritici. Echipa a observat însă că neuronii rozătoarelor modificate genetic reușeau să evite spinii, care acționează pe post de filtru pentru neuronii hiperactivi. Așa că celulele erau suprasolicitate.

O a treia teorie sugera că un nivel prea ridicat de dopamină în creier ar juca un rol major în instalarea schizofreniei, sprijinită și de un medicament, haloperidol, care blochează emisia de dopamină. Cercetătorii au observat că neuronii hiperactivi din partea frontală a creierului rozătoarelor făceau ca acestea să elibereze cantintăți mari de dopamină.

Noua cercetare arată astfel că, în loc să fie una din cauzele instalării schizofreniei, excesul de dopamină este de fapt rezultatul unei serii de anomalii. Oamenii de știință speră ca noile rezultate să conducă la noi tratamente care să întrerupă această cascadă de anomalii înainte să se transforme în simptome psihiatrice supărătoare, mutând astfel accentul dinspre tratarea simptomelor înspre tratarea cauzelor moleculare ale schizofreniei.

Puteți citi și:

Descoperire: Schizofrenia înseamnă 8 afecțiuni genetice diferite

“Suntem ignoraţi. Vocile nebuniei sunt acoperite”

Viața în balanța schizofreniei

FOTO Scene din viața unui bărbat care suferă de schizofrenie


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger