Cercetătorii de la Universitatea din California, San Francisco, au observat, în cadrul unui studiu ce ar putea fi considerat o premieră, că adulţii care dorm mai puţin de cinci sau şase ore pe noapte au de patru ori mai multe şanse să răcească decât cei care au parte de cel puţin şapte ore de somn, scrie New York Times. Somnul este implicat în reglarea sistemului imunitar, iar oamenii de ştiinţă cred că de aceea ar putea influenţa predispoziţia noastră la răceală.
O cercetare anterioară a sugerat la rândul ei o legătură între orele puţine de somn şi o vulnerabilitate mai mare la răceală, însă în acel studiu subiecţii au raportat singuri numărul de ore dormite. Noua cercetare a fost prima care a măsurat efectiv somnul, folosind o tehnică numită actigrafie. Aceasta are în spate un dispozitiv similar unui ceas şi prevăzut cu un accelerometru ce măsoară mişcarea şi inactivitatea şi care, corelat cu jurnalele de somn ale subiecţilor, ţine o contabilitate mai bună a dormitului. Cercetătorii americani au recrutat pentru noul studiu, în perioada 2007-2011, 164 de bărbaţi şi femei din zona Pittsburgh, cu vârste cuprinse între 18 şi 55 de ani, pe care i-au supus unei monitorizări medicale intense, însoţită de chestionare şi interviuri, pentru a le stabili nivelul de stres, temperamentul general şi consumul de alcool şi tutun.
După ce le-au analizat obiceiurile în materie de somn timp de o săptămână, i-au închis într-un hotel, unde le-au administrat intenţionat picături nazale ce conţineau virusul răcellii. Voluntarii au fost monitorizaţi o săptămână, timp în care le-au fost colectate zilnic mostre de mucus pentru a se vedea dacă fuseseră infectaţi. Cei care dormiseră mai puţin cinci, respectiv şase ore pe noapte în săptămâna de dinaintea expunerii la virus s-au dovedit de 4,5, respectiv 4,2 ori mai predispuşi la răceală decât cei care avuseseră parte de peste şapte ore de somn. Cei care dormiseră peste şase ore, dar mai puţin de şapte, nu au prezentat un risc sporit. Nu a contat, se pare, dacă somnul a fost continuu sau fragmentar.
Somnul prost a fost asociat cu creşterea în greutate, cu diabetul, cu hipertensiunea arterială, cu boli cardiace şi atacuri cerebrale, cu depresia şi moartea prematură, precum şi cu funcţii imunitare scăzute, dureri mai mari, eficienţă diminuată şi un risc sporit de a face greşeli şi accidente. Studiul de mai sus întăreşte ideea că somnul e la fel de important pentru sănătate ca regimul alimentar şi activitatea fizică şi că oamenii ar trebui să se raporteze la el ca atare, nu ca la ceva care le dă activităţile peste cap, şi să doarmă cel puţin şapte ore pe noapte. Se spune că un somn optim s-ar situa între 7 şi 9 ore.