O viață ascunsă

Autobuzul înaintează cu hurducături peste dealurile de la marginea Chișinăului, de-a lungul străzilor întunecate, și se oprește la un moment dat lângă un centru comercial. Mașina cu 12 locuri e un mijloc obișnuit de transport în comun. Călătoria a costat câțiva eurocenți pe care i-am dat șoferului în grabă, presată de claxoanele mașinilor din spate. Pe străzile din Chișinău câștigă cine face mai mult zgomot.

de Eva Konzett

traducere de Eva Konzett și Roxana Bucată

fotografii de Mihai Stoica

Prin ferestrele clubului nu se vede nimic. Câțiva paznici sunt în picioare în fața localului și omoară timpul fumând o țigară. Noi ne apropiem de intrare, iar ei se prefac că nu ne văd.  “O petrecere? Nu se întâmplă așa ceva în seara asta!”, spune, în rusă, cel mai înalt. Ne-au dat de înțeles că ar fi preferat să nu lucreze în această seară de duminică, în care comunitatea gay vrea să se distreze în capitala Republicii Moldova. Olga, cea care ne-a adus aici, o sună pe organizatoarea serii. Cu ajutorul ei, paznicii ne lasă să intrăm și să urcăm la etajul al doilea, unde un tânăr dansează pe muzica Madonnei, printre sute de baloane.

O cunoscusem pe Olga cu o zi înainte la o cafenea în apropiere de bulevardul principal, care acum poartă, din nou, numele lui Ștefan cel Mare, după ce, în anul 1991, numele tovarășului Lenin s-a demodat și în această fostă republică sovietică. Bulevardul este aorta capitalei, de-a lungul căreia se află marile ministere, ambasade, teatre  și Opera. Moștenirea sovietică se vede peste tot în arhitectura clădirilor chiar dacă la bulevard s-au înmulțit simbolurile noului sistem capitalist, precum casinourile și magazinele GSM.

Biserica hotărăște ce-i bine și ce nu

Acesta este contextul în care Olga și Sascha, membri ai comunității gay, luptă pentru puțină libertate. În această țară mică, de la marginea Europei, care nu și-a găsit încă identitatea, homosexualitatea este, în continuare, cel mai mare tabu. Biserica Ortodoxă este cea care dictează ce e bine și ce-i rău, iar influența ei ajunge până în sfera politică.

De asemenea, Biserica Ortodoxă s-a impus cel mai vehement adoptării unei legi anti-discriminare. Câteva paragrafe din proiectul de lege au fost modificate ca urmare a presiunii din partea Bisericii. “Noi nu suntem împotriva oamenilor în sine, ci împotriva oricărei manifestări a homosexualității, care degradează moralitatea”, îmi explică un preot de la Mitropolia Chișinăului. Pe Internet, există grupuri care se roagă pentru sufletele pierdute ale homosexualilor.

Nici Olga, nici Sascha nu este mulțumit de legea definitivă, care va intra în vigoare în ianuarie 2013. Ei salută inițiativa de a proteja orice minoritate, dar critică faptul că legea se restrânge doar la locul de muncă.  Prin această lege, însă, homosexualii nu vor fi protejați  împotriva abuzurilor Poliției. Mai ales în cazul bărbaților gay, acestea reprezintă o sursă neoficială de venit pentru polițiști. Ei îi opresc pe bărbații “suspecți” și cer bani în schimbul păstrării secretului față de familie și de angajator. Sascha nu acceptă argumentul că o lege nu poate interveni în interiorul unei familii. “Eu, ca cetățean, vreau să fiu protejat integral împotriva discriminării și asta începe de la nivel legislativ”, spune bărbatul de 20 de ani.

Comuniștii sunt împotriva trădării religiei creștine

Legea privind asigurarea egalității, cum se numește oficial, a fost promulgată în primăvară de către președintele Nicolae Timofti, ales în martie 2012. Legea a provocat reacții foarte dure din partea Partidului Comunist care, chiar dacă este cel mai puternic grup în Parlamentul Republicii Moldova, este în opoziție.  Vladimir Voronin, liderul comuniștilor, a declarat, pentru o televiziune locală, că va lupta până la sfârșitul vieții împotriva celor care susțin această lege. El susține că nimic nu justifică trădarea religiei creștine. Evident, în Republica Moldova și comuniștii sunt credincioși. “Cu așa preț, cui îi trebuie integrare europeană”, se întreabă el.

Încet, încet vin oamenii la clubul de pe deal. Gay și lesbiene își promovează petrecerea din gură în gură. Așa încearcă să evite oaspeți nedoriți. Atmosfera e foarte tensionată. Cei care trebuie să se distreze pe ascuns au nevoie de timp să se relaxeze și să intre în atmosfera de petrecere. Ar fi de neconceput ca o astfel de petrecere să aibă loc vineri sau sâmbătă, spune Olga. Serile respective sunt rezervate pentru mainstream. Dar chiar și duminica, ziua în care majoritatea deja s-a distrat, Olga și prietenii ei depind de cineva care își pune la dispoziție clubul.

Tânăra femeie, care abia și-a terminat studiile și care vorbește trei limbi străine la perfecție, vrea, cu toate acestea, să stea în Chișinău. “În cele din urmă, asta e țara mea, iar pentru mine emigrarea nu este o opțiune”, spune Olga. Ea consideră că trebuie să lupte în Republica Moldova pentru drepturile ei. Așa cum alții trebuie să lupte în țările lor, adaugă femeia.