O specie rară din România, în căutarea protecţiei

0

Ciucuraşul. Datorită numelui său melodios în limba latina (Adenophora liliifolia), ciucuraşul ar putea merita chiar şi denumirea de cea mai muzicală specie relictă din era glaciară. Este o floare delicată de culoare albăstruie-violet, ce aminteşte de un clopoţel; pentru ochiul neavizat este frumoasă, dar pare o plantă din flora obişnuită de câmp sau de lizieră. Cu toate acestea, este vorba de una din speciile rare de plante din situl Natura 2000 Făgetul Clujului şi Valea Morii; în cadrul cercetării realizate anul trecut, specialiştii au găsit o populaţie de mici dimensiuni a speciei în Făget, dar în Valea Morii a fost identificat un singur exemplar.

Text de Asociaţia “Apáthy István Egyesület”

Foto: Anna Szabó

 

Este o specie periclitată la nivelul întregii Europe, care a cunoscut un declin puternic în ultimele decenii. Ciucuraşul este o plantă nativă în regiunea eurasiatică, în Europa poate fi întâlnită în Bazinul Carpatic, dar şi în Italia şi Polonia. În România mai poate fi găsită doar în câteva locuri. Dacă în anul 1964 prezenţa sa a fost semnalată în mai mult de 60 de zone, în anii ‘90 a mai putut fi întâlnită doar în şase locuri. Preferă zonele de semi-umbră, de exemplu pajiştile cu arbuşti, lizierele sau pajiştile umede, nu şi pădurile închise.

Perioada de înflorire începe în iulie şi ţine până în august, astfel că cei care doresc să o vadă pe viu, altfel decât în imagini din atlas, cu puţin noroc şi minime cunoştinţe de botanică, pot să o găsească în aria protejată din apropierea Clujului. De altfel, în condiţii perturbatoare persistente ciucuraşul înfloreşte doar pentru o foarte scurtă perioadă de timp. Atenţie! Culegerea sa constituie infracţiune.

Acel unic exemplar identificat de cercetători în Valea Morii a fost găsit în afara sitului. Din acest motiv, pentru protejarea speciei, este recomandată extinderea limitelor ariei protejate, recomandare ce se regăseşte şi în planul de management al sitului. În Colonia Făget au fost găsiţi în total 41 de indivizi ai speciei, şi aceştia în afara limitelor ariei protejate. Plantele se află în faţa unui pericol iminent: doar câteva noi case construite în zonă şi putem să ne luăm rămas bun de la ciucuraşi.  

 

 

Fără să exagerăm putem spune că specia este în mare măsură ameninţată de intervenţiile antropice: urbanizarea, tăierile ilegale de copaci şi exploatările forestiere contribuie în egală măsură la distrugerea habitatelor sale, acestea fiind expuse în mai mare măsură soarelui direct, devenind astfel mai uscate. Încălzirea climatică contribuie şi ea la alterarea habitatelor necesare supravieţuirii speciei, avertizează cercetătorii. Lucrările de canalizare pentru casele deja construite, asanarea pajiştilor, arderile ilegale şi păşunatul intensiv pot produce pagube incomensurabile pentru această populaţie; anul trecut, de exemplu, au fost înregistrate arderi în mai multe locuri în care specia era prezentă.

Pentru a avea populaţii viabile şi durabile ale speciei ar fi nevoie de creşterea efectivelor sale până la cel puţin 350 de indivizi. În zonele în care a mai rămas un singur exemplar este nevoie de replantarea speciei pentru a creşte diversitatea genetică. Starea habitatului nu este una favorabilă pentru conservarea speciei, prin urmare sunt necesare o serie de măsuri de îmbunătăţire a acestor condiţii. Ciucuraşii preferă şi poiană de mesteacăn cu iarbă albastră. Recent, acest habitat a fost inclus în taxonomia habitatelor Natura 2000. Este vorba despre pajişti care devin mai uscate în timpul verii.

Ciucuraşul are nevoie de un habitat variat compus din pajişti umede, mlaştini şi suprafeţe de pădure de mesteacăn şi arin, în care activitatea umană să fie strict reglementată. De exemplu, este necesară interzicerea tuturor intervenţiilor de natură să conducă la scăderea nivelului de apă din sol. Izvoarele şi bălţile nu trebuie desecate şi nici drenate pentru umplerea piscinelor. Aceste măsuri nu protejează doar ciucuraşul; deshidratarea afectează şi alte specii relicte din era glaciară, dar şi întregul habitat al acestora.

 

 

În cazul proprietarilor ale căror terenuri cuprind şi astfel de habitate umede este nevoie de aplicarea unor restricţii stricte pentru conservarea calităţii acestor habitate sau, dacă paguba s-a produs deja, trebuie luate măsuri pentru readucerea la starea naturală iniţială a habitatelor în cauză ori trebuie cerute despăgubiri. În cazul habitatelor umede recomandarea ar fi cumpărarea terenurilor de la proprietarii privaţi pentru a ajunge în proprietatea custodelui ariei protejate şi pentru a beneficia de o protecţie corespunzătoare.

Cercetătorii au subliniat faptul că este nevoie de controlul extinderii urbane în habitatele ce oferă viaţă ciucuraşului. În ultimii 10 ani multe case au fost construite ilegal în Valea Morii, iar habitatele speciei au fost desecate şi îngrădite.

Sunt încă multe habitate de bună calitate pe care investitorii le transformă în terenuri pentru construcţie cu scopul unor câştiguri imediate pe pieţele imobiliare, iar aceste opţiuni afectează în mod fundamental flora şi fauna din aceste zone. Având în vedere valoarea naturală deosebită a acestora, ar fi nevoie ca aceste suprafeţe să fie introduse în Reţeaua Natura 2000 şi, mai mult decât atât, ar trebui desemnate drept rezervaţii naturale. Cercetătorii recomandă ca autorităţile să interzică imediat construcţiile în aceste zone, iar în habitatele ciucuraşului trebuie interzise păşunatul intensiv şi exploatările forestiere.

 

 

Cercetările privind ciucuraşul au fost realizate în cadrul unui proiect cu fonduri europene implementat de Asociaţia „Apáthy István Egyesület”, o instituţie conexă Institutului Maghiar de Biologie şi Ecologie a Universităţii Babeş-Bolyai, proiect în care au fost pregătite planurile de management pentru cele trei situri Natura 2000 din judeţul Cluj, care au fost dezbătute de factorii interesaţi în luna februarie în cadrul unor întâlniri publice. Denumirea proiectului: „Elaborarea planurilor de management integrat pentru siturile de importanţă comunitară ROSCI0074 – Făgetul Clujului – Valea Morii, ROSCI0356 – Poienile de la Şard şi ROSCI0394 – Someşul Mic”. Planurile de management pot fi consultate pe pagina web a asociaţiei: www.natura2000cluj.wordpress.com

 

Puteţi citi şi:

O specie de plantă relictă din era glaciară, pe cale de dispariţie din Europa Centrală şi de Vest, trăieşte, încă, lângă Cluj

Urbanizarea distruge: o parte a mlaştinilor din Valea Morii va fi drenată şi ocupată de construcţii

O specie endemică în Europa Centrală şi de Est a dispărut din Valea Morii

Două specii de fluture din România, ameninţate de extinderea oraşelor

O specie protejată de fluture nocturn e posibil să fi dispărut din Făgetul Clujului şi Valea Morii

Două specii de fluture dispar din Făgetul Clujului

Cum putem salva fluturii pe cale de dispariţie din Făgetul Clujului


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger