O specie protejată de fluture nocturn e posibil să fi dispărut din Făgetul Clujului şi Valea Morii

0

Nu au fost găsite urmele speciei țesătorul porumbarului (Eriogaster catax) în situl Natura 2000 Făgetul Clujului – Valea Morii – rezultă din măsurătorile speciilor şi habitatelor ariei protejate efectuate anul trecut, în cadrul unui proiect european al Asociaţiei „Apáthy István Egyesület.

 

eriogaster_catax_rlFoto: Rákosy László

Această specie de fluture nocturn, împreună cu alte specii diurne rare, este o specie protejată a ariei protejate. Siturile Natura 2000 sunt desemnate la nivel european în primul rând pentru a proteja speciile sălbatice rare și habitatele lor.

În zilele de vară, fluturii de noapte par destul de asemănători, ochiul laic poate să îi deosebească cel mult prin dimensiunea lor. Nu suntem de obicei prea entuziasmaţi dacă îi vedem în jurul surselor de lumină de pe verandă, sau dacă ne intră în case pe un geam uitat deschis. Cu toate acestea, şi ei reprezintă un element important al unui sistem ecologic sănătos, reprezentând de exemplu o sursă de hrană pentru lilieci. Un adevărat prieten al naturii nu îi distruge, ci îi prinde cu atenţie într-un borcan sau într-un pahar, pentru a nu le distruge aripile, şi apoi îi eliberează în natură.

Organul locomotor cel mai important al fluturilor îl reprezintă aripile. În vreme ce fluturii diurni îşi mişcă aripile de 10-15 ori pe secundă, fluturii de noapte dau din aripi de 40-90 de ori pe secundă, de aici şi sunetul caracteristic auzit în timpul zborului.

Țesătorul porumbarului este o specie de fluture nocturn foarte specială, fiind periclitată la nivelul întregii Europe. Chiar şi acolo unde biologii i-au surprins urmele, specia este divizată, de aceea estimarea efectivelor de populaţie creează întotdeauna probleme. Habitatele sale pot fi întâlnite în mare parte a Europei, pornind din partea sudică a Spaniei şi ajungând până în Europa Centrală, sau chiar şi în sudul Rusiei; teoretic, în România acest fluture poate fi întâlnit pe întregul teritoriu, dar numai rareori. Sigur nu el este cel care, dintr-o dată, zboară până pe verandă; dar pentru a supravieţui are nevoie şi de ajutorul nostru. Cel mai cunoscut, şi deocamdată cel mai mare, efectiv din România al acestei specii trăieşte pe dealurile estice ale Clujului aflate într-un sit Natura 2000, în apropiere de Jucu-Herghelie, acolo unde în ultimii anii s-a constatat o scădere a populaţiei speciei datorită incendierilor de pajişti şi tăierii arbuştilor.

Cum putem recunoaşte tesătorul porumbarului? Anvergura aripilor variază între 14-17 mm şi 30-35 mm. Corpul şi aripile sunt de culoare cărămiziu-roşcat, cu nuanţe cenuşii, iar treimea distală a aripilor anterioare este de culoare violet. Partea dorsală a aripilor au câte un punct alb, mai mare la masculi decât la femele. Dimensiunea corpului este însă mai redusă la masculi. Abdomenul se termină cu un smoc de peri cenuşii-albicioşi. O specie înrudită, cu care este des confundată, este specia Eriogaster rimicola. În cazul speciei țesătorul porumbarului punctul alb este înconjurat de o dungă închisă la culoare, pe când în cazul speciei E. rimicola punctul alb de pe aripă nu are niciun contur. În afară de aceasta, țesătorul porumbarului se hrăneşte doar cu frunze de stejar, şi poate fi întâlnită mai degrabă spre sud. O altă specie asemănătoare este specia Eriogaster lanestris, această specie are culori mult mai închise, punctele albe de pe margini nu au contur şi seamănă mai degrabă cu nişte mici pete albe. Ouăle speciei țesătorul porumbarului au o lungime de aproximativ 50 de mm, şi sunt negre, cu un moţ cenuşiu deschis.

Specia poate fi întâlnită în tufărişuri, în zone de vegetaţie cu caracter termofil, pe partea sudică a dealurilor, şi preferă tufărişuri de păducel şi porumbar aflate pe pajişti şi liziere de păduri.  Cercetări realizate în Ungaria arată că tufişurile mai înalte de 2 metri sunt doar rareori utilizate pentru a depune ouă. Sunt răspândite în diferite habitate: pajişti, păşuni cu arbuşti, liziera pădurilor. Mai rar poate fi întâlnit în tufărişuri închise, preferându-le pe cele aflate în lumina soarelui, acolo unde se poate încălzi.

Femela depune ouăle pe crengi subţiri, dar puternice, şi le acoperă cu o substanţă lipicioasă, astfel hibernează. Larvele eclozează la final de martie sau început de aprilie. Momentul eclozării coincide adesea cu înflorirea păducelului (Crataegus monogyna). Larvele se dezvoltă rapid, ajungând în ultimul stadiu de dezvoltare în mai puţin de o lună. Larvele tinere se găsesc la început în cuiburi de omizi protejate de fire de mătase. În stadiile avansate de dezvoltare, corpul larvei este acoperit de peri mai lungi, și larvele părăsesc cuibul, astfel încât vom putea găsi doar exemplare solitare. Exemplarele mature zboară în septembrie şi octombrie.

Pe parcursul măsurătorilor de teren, specialiştii nu au găsit nici omizi, nici exemplare mature, astfel că prezenţa speciei în situl Natura 2000 Făgetul Clujului – Valea Morii nu a putut fi dovedită. Planta gazdă a fost întâlnită în zonele vestice şi nord-vestice ale ariei protejate. Printre factorii de ameninţare pentru specia respectivă cercetătorii au enumerat păşunatul intensiv, incendieri, degradarea şi fragmentarea habitatelor. Printre măsurile de conservare prevăzute în planul de management al ariei protejate se regăsesc protecţia habitatelor plantelor gazdă (în primul rând al păducelului şi al speciilor de prun), dar şi interzicerea păşunatului intensiv şi curăţirii prin ardere a suprafeţelor agricole.

De ce este nevoie să se ia măsuri concrete pentru o specie care poate că a şi dispărut din aria protejată? Pe de o parte nu putem şti cu precizie că specia a dispărut, pentru aceasta trebuie repetate măsurătorile; pe de altă parte, aceste măsuri servesc nu doar pentru conservarea speciei, ci şi a altor specii protejate (printre ele şi speciile de fluture prezentate anterior). Şi din acest motiv este foarte importantă informarea locuitorilor din zonele ţintă – adică din Cluj-Napoca, Floreşti, Feleacu şi Tureni – în legătură cu existenţa speciilor protejate.

Seria noastră de articole îşi propune facilitarea cunoaşterii speciilor şi habitatelor din cele trei arii protejate. Măsurătorile prezentate au avut ca scop estimarea efectivelor speciilor protejate şi cartografierea potenţialelor habitate ale acestora, fiind necesare pentru pregătirea planului de management al ariilor protejate.

În cadrul unui proiect european, Asociaţia „Apáthy István Egyesület”, o instituţie conexă Institutului Maghiar de Biologie şi Ecologie a Universităţii Babeş-Bolyai, a pregătit planurile de management pentru cele trei situri Natura 2000 din judeţul Cluj, care au fost dezbătute de factorii interesaţi în luna februarie în cadrul unor întâlniri publice.

Denumirea proiectului: „Elaborarea planurilor de management integrat pentru siturile de importanţă comunitară ROSCI0074 – Făgetul Clujului – Valea Morii, ROSCI0356 – Poienile de la Șard și ROSCI0394 – Someșul Mic”. Planurile de management pot fi consultate pe pagina web a asociaţiei noastre: natura2000clujkolozsvar.com; aşteptăm comentarii şi propuneri pe adresa de mail [email protected].


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger