O specie de plantă relictă din era glaciară, pe cale de dispariţie din Europa Centrală şi de Vest, trăieşte, încă, lângă Cluj

0

În ultima perioadă am semnalat deseori dispariţia sau declinul mai multor specii rare protejate. La scară globală, activităţile distructive ale omului par de neoprit, astfel încât foarte uşor putem ajunge să ne complacem într-o stare de apatie şi dezinteres faţă de habitate.

 

 

Text de Asociaţia “Apáthy István Egyesület”

Foto: Ruprecht Eszter

 

Şi aceasta în condiţiile în care, la nivel local, putem face o mulţime de lucruri: un pas important înainte ar fi să construim respectând normele legale în vigoare, lăsând neatinse, pe lângă metropola în extindere, acele habitate de mare importanţă ce trebuie protejate pentru a asigura supravieţuirea unor specii deosebite care trăiesc aici de milioane de ani. Să nu uităm că atributul de capitală culturală şi a tineretului pentru municipiul Cluj-Napoca presupune şi o protecţie corespunzătoare a patrimoniului natural.

Dar avem şi o veste bună: moşişoara (Liparis loeselii), o specie relictă deosebită din era glaciară, mai poate fi întâlnită în aria protejată Făgetul Clujului – Valea Morii de lângă Cluj-Napoca, cu toate că în Europa Centrală şi de Vest sau chiar în Ungaria vecină este în pericol de extincţie. În cercetarea realizată anul trecut, biologii au identificat nu mai puţin de 200 de exemplare ale speciei, dar prezenţa sa a fost semnalată şi în afara limitelor ariei protejate, în special în zone umede sau pe malurile pâraielor aflate în mlaştini calcaroase.

Similar celor mai multe specii de plante şi animale protejate prezente în zonă, moşişoara este ameninţată în special de dispariţia, asanarea sau distrugerea habitatelor umede, dar şi de construcţiile ilegale tot mai numeroase. Specialiştii participanţi la cercetarea realizată de Asociaţia „Apáthy István Egyesület” în cadrul unui proiect finanţat din fonduri europene consideră că, pentru conservarea şi stabilizarea speciei de moşişoare, este necesară extinderea ariei protejate astfel încât această să cuprindă şi locurile în care prezenţa sa a fost semnalată în afara limitelor existente. Din nefericire nu se poate vorbi de o populaţie stabilă; pentru aceasta ar fi nevoie de identificarea a cel puţin o mie de indivizi ai speciei.

De ce este considerată moşişoara o specie atât de deosebită, în afara faptului că este un relict al erei glaciare? Motivele sunt diverse. În primul rând este vorba de o specie care trăieşte destul de mult, putând ajunge chiar şi până la opt ani. Moşişoara aparţine familiei Orchidaceae, care are multe seminţe de mici dimensiuni, dar care au nevoie de prezenţa ciupercilor pentru a germina, astfel încât doar puţine exemplare ale speciei ajung să se dezvolte. Se poate înmulţi asexuat prin intermediul tuberculilor. Cercetătorii au realizat experimente destul de promiţătoare de reproducere artificială, dar acestea nu pot înlocui reproducerea pe cale naturală, având în vedere că în acest mod scade diversitatea genetică a speciei.

Moşişoara poate atinge înălţimea de 5-25 cm; tulpina sa nu este acoperită de frunze.  Specia se caracterizează printr-o inflorescenţă rară cu flori mici de 4-5 mm de culoare galben-verzuie. Şi iată o altă particularitate a speciei: florile sale nu au miros şi nu produc nectar, astfel că nu atrag insectele. Planta se reproduce prin autofecundare, cu ajutorul picăturilor de ploaie. Moşişoara are o răspândire curioasă, putând fi întâlnită şi în America de Nord. Trăieşte de o parte şi de alta a Atlanticului, în mare parte din Europa, dar lipseşte în Asia. În ultima perioadă a dispărut din multe din habitatele în care putea fi întâlnită anterior.

Populaţiile sale trăiesc în Transilvania, în Dealurile Feleacului, în Depresiunea Sibiului, în zonele montane din apropierea Aiudului şi Braşovului, dar prezenţa sa a fost semnalată şi în judeţele Maramureş şi Hunedoara, pe Masivul Ceahlău, în Munţii Făgăraş, Piatra Craiului şi în Subcarpaţii Moldovei. La o altitudine foarte joasă a fost identificată şi în zona Braţului Sfântu Gheorghe în Delta Dunării. Cu mai multe decenii în urmă, moşişoara putea fi întâlnită şi în judeţul Cluj, în Făget şi în Turda, în zona Băilor Sărate. Protejarea habitatelor sale este extrem de importantă, iar acolo unde este posibil, trebuie încercată reabilitarea speciei în zonele din care deja a dispărut.

Situl Făgetul Clujului – Valea Morii are un microclimat unic, care a permis supravieţuirea pe un spaţiu restrâns a mai multor specii relicte (moşişoarele, dar şi gălbenelele prezentate într-un articol anterior). Conservarea speciei este periclitată de rata scăzută de reproducere, dar şi de populaţiile de dimensiuni reduse. În habitatele sale trebuie asigurate atât nivelul, cât şi calitatea apei, dar în acelaşi timp trebuie evitată acumularea materiei organice, împădurirea necontrolată sau răspândirea speciilor invazive.

Cercetarea privind efectivele populaţiei de moşişoare a fost realizată în cadrul unui proiect cu fonduri europene implementat de Asociaţia „Apáthy István Egyesület”, o instituţie conexă Institutului Maghiar de Biologie şi Ecologie a Universităţii Babeş-Bolyai, proiect în care au fost pregătite planurile de management pentru cele trei situri Natura 2000 din judeţul Cluj, care au fost dezbătute de factorii interesaţi în luna februarie în cadrul unor întâlniri publice. Denumirea proiectului: „Elaborarea planurilor de management integrat pentru siturile de importanţă comunitară ROSCI0074 – Făgetul Clujului – Valea Morii, ROSCI0356 – Poienile de la Șard și ROSCI0394 – Someșul Mic”. Planurile de management pot fi consultate pe pagina web a asociaţiei noastre: natura2000clujkolozsvar.com; aşteptăm comentarii şi propuneri pe adresa de mail [email protected]

 

Puteţi citi şi:

Urbanizarea distruge: o parte a mlaştinilor din Valea Morii va fi drenată şi ocupată de construcţii

O specie endemică în Europa Centrală şi de Est a dispărut din Valea Morii


Leave A Reply