Roşia Montană. O rezolvare: "nici de la instituțiile statului, nici de la Dumnezeu din ceruri"

3

Luminița Dejeu este unul dintre cei mai vechi și mai aprigi susținători ai campaniei „Salvați Roșia Montană”; lucrează la o firmă de publicitate din Cluj și face parte dintre fondatorii MindBomb, cu siguranță cel mai vibrant proiect de artă socială din deceniul trecut inițiat la Cluj. În media autohtonă apar aproape exclusiv mesaje de PR ale companiei Roșia Montană Gold Corporation, indiferent că sunt reclame sau voci ale „experților” plătiți de companie din spațiul financiar, universitar, politic, ong-istic etc. Chiar și când mai apar mesaje din alte direcții, acestea sunt, de regulă, dintr-o sferă intelectuală, nu din partea celor mai implicați în opoziția la proiectul minier cu cianuri.

de Adi Dohotaru (Grupul pentru Acţiune Socială)

În consecință, acest interviu de campanie este un tribut adresat celor care au avut forța morală de a rezista timp de 10 ani în această campanie, activiștilor care cred de aproape un deceniu într-un viitor alternativ al Roșiei Montane. Îi puteți întâlni la FânFest în perioada 12-14 august.

Adi Dohotaru: De ce crezi că această campanie, „Salvați Roșia Montană”, a devenit cea mai cunoscută și mai tenace mișcare socială de protest din România postdecembristă?

Luminița Dejeu: Campania a fost inițiată și susținută de asociația oamenilor din Roșia Montană, Alburnus Maior, care luptă să-și păstreze modul de viață, pământul strămoșesc și nu în ultimul rând demnitatea! Această organizație are un singur scop, o singură campanie: Salvați Roșia Montană! Faptul că nu este un ONG care are niște proiecte pe termen limitat, cu diverse agende și care vrând-nevrând și-ar dori să-și construiască (și) o imagine „pe spatele” campaniei, a reușit să convingă mult mai mulți oameni și mai multe organizații să li se alăture în luptă. Totuși, să nu fiu înțeleasă greșit, nu consider că organizațiile care vor să-și creeze o imagine pentru a putea dezvolta diverse proiecte sau invers, fac ceva greșit! Doar că în aceste cazuri pot să intervină orgolii și alte aspecte financiare… În cazul nostru, oamenii și organizațiile au crescut odată cu campania, au câștigat experiență și expertiză și au reușit să adune alți oameni, alte organizații. Și tot așa… Pe scurt, această campanie a devenit cea mai tenace mișcare socială de protest din România postdecembristă pentru că este făcută din suflet, cu convingere și sinceritate. Hehe, „pentru că dacă ei plătesc pentru absolut orice, nouă ne pasă pe gratis”, ca să citez un clasic în viață.

A.D.: Din ce mi-am dat seama, sunt mai constanți în campanie cei care sunt desemnați drept „activiști” față de cei care sunt desemnați drept „intelectuali”. Cu toate acestea în media este mai prezentă a doua categorie. De ce se întâmplă așa?

L.D.: E simplu, activiștii nu au atâtea cuvinte la purtător. Vezi cazul meu, mă exprim mai bine în imagini. În schimb, intelectualii pot și știu să teoretizeze, să explice, să argumenteze mai bine. Eu cred ca e foarte bine așa. Fiecare cu „job-ul” lui.

A.D.: Eu merg la FânFest și, în general, la Roșia mai ales pentru băile în tăuri pentru că asta mă relaxează cel mai tare, mai ales dacă nu e prea multă lume în lacuri. Mă las pe spate și văd cer, nori, soare, apoi închid ochii și intru în apă. Apoi îi deschid și văd, hehe, cer, nori, soare.. Când te decuplezi de activism, pe tine ce te relaxează cel mai tare când te gândești sau ești la Roșia?

L.D.: Din păcate, în primii ani de implicare a mea în campanie de fiecare dată când mergeam la Roșia mergeam cu treabă și nu aveam timp să mă plimb, să vizitez, să mă relaxez. Anul trecut și anul acesta lucrurile s-au schimbat puțin în sensul că am avut ocazia să merg la Roșia cu alte motive decât organizarea FânFest-ului sau alta treabă urgentă. L-am însoțit anul trecut pe arhitectul Șerban Cantacuzino împreună cu Stephanie Roth în vizita lui la Roșia și m-am plimbat, am vorbit cu oamenii, am văzut locurile cu ochii larg deschiși. Anul acesta am avut plăcerea să însoțesc doi jurnaliști străini în calitate de translator și facilitator și cu ocazia asta am putut să văd Roșia din perspectiva lor de jurnaliști și fotoreporteri. A fost foarte interesant! Ca să-ți răspund la întrebare, când mă gândesc la Roșia mi se umplu ochii de lacrimi, nu pot să spun că mă relaxez dar mă umplu de emoție, e ca și cum m-aș gândi la bunica mea. Deși nu mă trag din zonă, Roșia pentru mine e acasă.

A.D.: Care sunt motivele pentru care te-ai opus, încă de acum zece ani, proiectului Roșia Montană Gold Corporation ?

L.D.:  Nu pot să concep că un om sau o companie se poate considera un fel de „Dumnezeu” vrând să distrugă un ecosistem întreg și pretinzând că îl va face la loc așa cum a fost, ba chiar mai bine! Apoi, nu pot să accept ca oamenilor de acolo să li se calce în picioare dreptul la a-și decide singuri soarta și dreptul la proprietate. Consider că valorile Roșiei Montane  – natura, patrimoniul, comunitatea – sunt mult mai importante față de aur.

A.D.: Care este cea mai mișto amintire legată de campanie?

L.D.:  Cel mai mișto lucru sunt două (râde Lumi). Faptul că această campanie mi-a schimbat total percepția asupra vieții și lumii – și nu sunt cuvinte mari – și prietenii care mi i-am făcut pe viață: Steph, Ștefi, Ram, Dan(x2), Ioana, Roxi, Tudor, Andrei, Eugen, Csongor, Ady, Pepi, Mihnea, Sorana, Alin, Ștefan, Virgil, Claudia, Nati, Raluca, Mirel, Ionuț, Bogdan (x2), Andra, Francoise și mulți alții (dacă am uitat pe cineva, să mă ierte). Dacă vrei neapărat, cea mai mișto amintire e momentul în care s-a auzit prima dată muzica pe platoul FânFest în 2004, după toate piedicile, problemele legate de organizare, stresul, etc. A fost ca o minune cumva!

Mesajul meu personal:

Nu uita: Roșia Montană ești TU! Nu aștepta nici de la UE, nici de la instituțiile statului, nici de la Dumnezeu din ceruri o rezolvare! ACȚIONEAZĂ! AICI ȘI ACUM! În această toamnă se va decide soarta Roșiei Montane! N-o lăsa să moară pentru că împreună cu ea va muri și o bucățică din sufletul tău!

 

Puteţi citi şi:

Apărătorii Roşiei Montane se adună în acest weekend la FânFest

Consiliul Român pentru Publicitate: Spoturile RMGC induc în eroare

Războiul pe care-l duce Gold Corporation cu România: roşieni contra roşieni, ziarişti contra ziarişti, societate civilă contra societate civilă, bloggeri contra bloggeri

Roşia Montană – Unde-s pumnalele…

Ionuţ Ruscea: boicotul corporaţiilor pe cont propriu

Stephanie Roth, activista care se bate pentru Roşia Montană

Şerban Cantacuzino, prinţul care călătoreşte în timp


3 comentarii

  1. Chiar sunt experţi mulţi (de pildă, în aşa zisa comisie “independentă” de evaluare a patrimoniului), problema cu expertiza e că depinde de cine plăteşte..

  2. Cand rezultatul expertizei e influentat de sursa finantarii ei, atunci comisia de experti e compromisa. E fix ca si cu oamenii de stiinta nazisti (Eugen Fischer, Fritz Lenz) si teoriile lor despre puriatte rasiala si eugenie.

    Faza nasoala e ca nu cred ca majoritatea localnicilor inteleg prea multe din Fanfest, din conferinte si dezbateri, din forumul social, iar turul ghidat nu cred ca-i intereseaza decat pe vizitatori si pe localnicii care-l organizeaza. Ar mai ramane proiectiile de filme si concertele?

    RMGC aduce trupe mult mai pe gustul comunitatii locale (basically folkisti; folk you too Gabriel!) baga artificii, petreceri in stil mineresc si pun pariu ca fac si pomana gratis.

    Na, nu zic ca nu-i bine ce faceti da e un pic cam inacessibil pentru niste oameni mai de la tara care s-au ocupat pana acum de minerit, de taiat lemne, de facut palinca si alte alea. Mai bine le-ati face o proiectie despre cum se lcureaza in minele de aur din Congo.

    http://www.cbsnews.com/video/watch/?id=5825990n&tag=contentMain;cbsCarousel

    Mine my own business, eh?

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger