O nouă generaţie de consumatori se naşte în România: ASATienii

1

Sunt studenţi, întreprinzători sau manageri. Trăiesc printre noi şi nu sunt deloc diferiţi. Pot să aibă 22 de ani sau 53. Faceţi cunoştinţă cu ASATienii! Ei nu sunt altceva decât nişte consumatori care vor să aibă o relaţie strânsă cu agricultorul ce produce o parte din hrana lor zilnică.

 

de Liviu Florea, AlTreileaSector.ro

 

Astfel, ASATienii se angajează prin contract ca, pentru un timp, să cumpere produse de la fermierul în cauză. La rândul său, agricultorul îşi asumă livrarea periodică a produselor agreate cu clienţii.

Acordul dintre cele două părţi implicate în parteneriat se semnează toamna, pentru anul viitor. Contractul se întinde, de regulă, pe o perioadă de opt luni, timp în care consumatorii primesc, săptămânal, câte un coş cu alimente.

Pachetul conţine legume de sezon, variate, la care se pot adăuga şi alte produse, cum ar fi ouă sau lapte.

Costurile aferente contractului se stabilesc astfel încât producătorul să îşi acopere cheltuielile cu munca pământului şi plata angajaţilor.

„Se obişnuieşte ca familiile de consumatori să plătească de toamna un avans – circa 200 de lei, pentru a susţine activitatea agricultorului până la prima producţie. Apoi, din momentul începerii distribuţiei de produse, clienţii plătesc o sumă de bani, în fiecare lună”, spune Mihaela Veţan, preşedintele asociaţiei Centrul de Resurse pentru Iniţiative Etice şi Solidare (CRIES), înfiinţată în 2009.CRIES a contribuit la realizarea a 11 proiecte de tip ASAT (Asociaţia pentru Susţinerea Agriculturii Ţărăneşti), în opt oraşe din România – Timişoara, Arad, Cluj, Oradea, Braşov, Sibiu, Bucureşti şi Iaşi. „Prin intermediul acestor proiecte, am încercat să le oferim o şansă agricultorilor mici, care nu ar fi avut posibilitatea să iasă pe piaţă cu produsele lor”, afirmă Veţan.

În condiţiile în care parteneriatele ASAT se află la început în România, asociaţia a fost cea care a intermediat întâlnirile dintre consumatori şi producători.

„În anii următori, ne-am dori ca producătorii agricoli să reuşească să-şi găsească consumatori pe cont propriu, fără să mai fie nevoie de ajutorul nostru”, precizează preşedintele CRIES.

Cum arată o întâlnire cu producătorii, consumatorii şi coşurile cu produse

Consumatorii şi agricultorul care au pus bazele parteneriatului din Bucureşti se întâlnesc săptămânal, într-o curte lipită de Colegiul Naţional Gheorghe Şincai. Leonardo Calzoni, un italian stabilit de 18 ani în România, este cel ce a pus la dispoziţie locul în care consumatorii vin pentru a-şi ridica produsele. Calzoni administrează o firmă de transport de marfă. În plus, este şi ASATian.

”Soția mea a aflat despre acest sistem de parteneriat direct între producătorii agricoli și consumatori în timpul unei vizite pe care a făcut-o în Franța. Mi-a plăcut ideea de a putea primi produse naturale, direct de la producător, fără intermediari”, declară Calzoni.

Consideră că sistemul „este ok”, dar recunoaşte că mai trebuie reglat, în ceea ce priveşte produsele. Atât cantitativ, cât şi din punct de vedere al varietăţii ofertei. „De exemplu, eu mănânc multă salată și aș fi dorit să primesc mai multă salată”, precizează Calzoni.

La ultimul coş a primit câteva legături de ceapă verde, leuştean, pătrunjel, castraveţi şi dovlecei.

Toamna, familiile consumatoare stabilesc, împreună cu agricultorul, o listă cu toate legumele (circa 30) de care vor beneficia pe parcursul derulării contractului. Datorită specificului sezonului agricol, consumatorii primesc mai puţine legume în lunile de primăvară.

Contractul stipulează şi că, în cazul în care culturile de legume au de suferit din cauza fenomenelor naturale, beneficiarii trebuie să fie solidari cu producătorul şi să-şi achite în continuare ratele, chiar dacă agricultorul nu poate să onoreze integral sau parţial coşurile săptămânale.

Petre Dragnea sau „nea Petrică”, aşa cum îi spun consumatorii, este producătorul legumelor care ajung în coşurile pe care le primesc clienţii din Bucureşti. Munceşte pământul în satul Grădiştea, din Comuna Comana, judeţul Giurgiu. Nu are angajaţi, iar ajutoarele sale sunt soţia, băiatul şi nora.

„Am intrat în acest parteneriat pentru că mi s-a părut sigur. Dacă mergi cu produsele în piaţă, întâlneşti mulţi samsari”, spune agricultorul.

El are şi o tarabă în Piaţa Progesul, din Bucureşti, unde vinde legume. O parte din recolta pe care o obţine de pe pământul pe care îl lucrează alături de familie este destinată parteneriatului ASAT, iar celalaltă parte ajunge în piaţă.

Fermierul a aflat de sistemul ASAT de la o cunoştinţă. Sentimentul de stabilitate financiară a fost cel care l-a atras în proiect. Însă, ca aproape orice lucru aflat într-o etapă incipientă, apar şi probleme. Câţiva dintre cei 15 consumatori care s-au angrenat în sistem toamna trecută au renunţat unilateral la contract. Motivul principal: produsele primite. „Mi-au spus că s-au săturat să primească doar verdeţuri”, explică Dragnea.

Pe de altă parte, Ciprian Petrescu, student în anul al doilea al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Buceşti, se declară satisfăcut de coşurile pe care le-a primit până acum.

„Am aflat de ASAT pe cont propriu, după ce am consultat mai multe surse pe Internet. Mi s-a părut interesantă ideea că poţi avea o variantă mai ieftină la produsele bio. Produsele sunt bio, dar pentru că nu sunt certificate, au costuri cu circa 30% mai mici”, spune tânărul.

Petrescu împarte coşul săptămânal de produse fie cu fratele său, fie cu colegii de facultate.

Contractul pe care consumatorii l-au semnat cu „nea Petrică” se întinde pe 32 de săptămâni şi presupune un efort financiar total de 1.422 de lei din partea fiecărui client. Ceea ce înseamnă un cost de circa 45 de lei pentru fiecare coş.

„Nu ştiu dacă nivelul de cost al contractului este unul ridicat, însă cu siguranţă că acest contract nu e ieftin. Chiar dacă se respectă lista de produse pe care am agreat-o când am semnat contractul, mi se pare că e prea puţină marfă pentru banii plătiţi. Sunt dispus să acord încredere acestui sistem, dar ar trebui ca, la anul, să fie mult mai bine pus la punct”, afirmă Leonardo Calzoni.

Nici Ciprian Petrescu nu poate să aprecieze, deocamdată, dacă parteneriatul ASAT este unul scump, având în vedere că nu trecut prin experienţa unui sezon întreg. „Încă nu pot să fac calculul pentru tot sezonul ca să văd câte legume primesc de banii plătiţi”, menţionează Petrescu.

Citiți continuarea articolului pe altreileasector.ro


Un comentariu

  1. Pingback: Friss zöldségek őstermelőktől: új romániai vásárlói hálózat » Think Outside The Box

Leave A Reply