O lume fara simboluri

2

Am vazut un politician roman – pe Radu Mazare – imbracat in costum de ofiter SS, defiland, mandru, in fata camerelor de luat vederi. Am vazut oameni iesind la demonstratii cu steaguri cu secera si ciocanul. Am vazut tineri cu zvastici pe tricou, sau tatuate pe umar sau – fara gluma! – modelate in freza. Am vazut numere de masini cu KKK sau 666. Am vazut cruci, cruci intoarse, steaua lui David, semnul pacii, semnul victoriei, simbolul dolarului si pe cel al euro in cele mai neobisnuite, nepotrivite si ciudate contexte vestimentare si sociale. Cat de mult mai inseamna, pentru societatea romaneasca, simbolurile? Mai reprezinta ele si altceva decat o moda, un moft, un element de decor?

de Mihnea Blidariu

Daca raspunsul e „nu”, pentru majoritatea, atunci as spune ca e grav. Sau ca e inca un semn al unei decaderi spirituale si morale incepute inca de pe vremea preotilor turnatori la Securitate. Ceea ce e interesant de observat, mai ales in randul tinerilor, este totala ignoranta ce insoteste afisarea unor simboluri. Un vocal al unei trupe tinere de rock a aparut la un concert cu o uniforma nazista; concertul era la un concurs si a trebuit sa renunte la outfit pentru a continua sa participe. Intrebat despre gestul lui si semnificatie, individul a raspuns ca nu prea stie istorie…In Vama Veche a existat, in anii trecuti, o adevarata apologie a comunismului, de la tricouri cu secera si ciocanul, Che Guevarra si steaua rosie pana la cantece socialist-revolutionare, totul in ideea unui anti-capitalism cool, de week-end, care dadea tinerilor iluzia ca sunt „anti sistem”. Insa aproape nimeni nu s-a gandit ca secera si ciocanul sunt simbolul unei mari suferinte si a unei mari indobitociri a acestui popor, vreme de 45 de ani, indobitocire care a lasat semne ce nu s-au sters nici acum.

In cazul simbolurilor religioase sau anti-religioase, putem observa automatisme si o ignoranta la fel de mare in ceea ce priveste profunzimea lor. Exista o discrepanta enorma intre fervoarea cu care romanii isi fac cruce cand trec pe langa o biserica si comportamentul lor, aproape lipsit de valori crestine, in viata de zi cu zi. Altfel nu imi explic multitudinea cersetorilor, a oamenilor fara adapost, a copiilor strazii sau a cainilor fara stapan. Ca sa nu mai vorbim de furturi, inselatorie, escrocherii si crime la tot pasul. Iar cand e vorba de purtat cruci, la gat sau tatuate, tinerii romani exceleaza, desi nu inteleg nicicum latura legata fundamental de ideea sacrificiului, a acestui simbol, ci doar faptul ca „Dumnezeu ii apara de necazuri”. De cealalta parte, asa-numitii „satanisti”, purtatori de cruci intoarse, nu sunt, de fapt, adversari ai ideii de sacrificiu, mila sau iubire, continute in simbolul crucii, ci ai ideii de religie organizata; ei sunt adversari ai Bisericii. Cat despre steaua lui David, desi comunitatea evreieasca din Romania s-a imputinat de-a lungul anilor, simbolul este folosit, in totala necunostinta de cauza, in tatuaje, pe tricouri si desene.

Apogeul ignorantei si prostiei este, probabil, atins de cei care poarta simboluri ale unor firme sau ale dolarului si monedei euro. Desi aceasta propozitie este valabila pentru cei care au valori si principii ce tin de zona intelectului. Insa, la inceputul unui secol care continua, mai agresiv, sa puna accentul pe material, ca si secolul trecut, poate ca acestea sunt adevaratele simboluri reprezentative. Implicatiile lor sunt usor de priceput, in spatele lor nu exista nici o mistica, nici un sens profund: banii sunt bani, masinile sunt masini. Asta apreciem, asta ne dorim, punct. Coroborata cu faptul ca simbolurile profunde, spirituale, au devenit simple accesorii, aceasta imagine duce la concluzia ca societatea romaneasca (ca si cele occidentale, in mare, dar asta nu ne incalzeste cu nimic) se indreapta spre un desert al sufletului, spre o zona in care totul se rezuma la proprietatile palpabile, si deloc la cele intelectuale si spirituale. Ori, acest dezechilibru nu poate duce la nimic bun. Bineinteles, e important sa ai un acoperis deasupra capului, e important sa te poti deplasa in secolul vitezei, e important sa poti cumpara lucruri de care ai nevoie. Insa e periculos sa te apleci spre o extrema si societatea romaneasca se pricepe de minune sa cada in extreme. Inconstienta cu care se foloseste de simboluri nu e decat inconstienta cu care renunta la demnitate, inconstienta cu care se resemneaza si cu care butoneaza, tampa, in fata televizorului.

Tags:



2 comentarii

  1. hmm, eu cred ca tinerii din ziua de azi (suna ciudat, pt ca si eu am doar 18 ani, insa nu ma leg de niciun fel de simbol), au desene, tatuaje, tricouri etc, cu aceste simboluri, fara ca macar sa stie ce semnifica. cunosc o multime de oameni, care deseneaza acea cruce a lui David, si spun ca aia e pentagrama. nu cred ca mai conteaza azi simbolul in sine, e un simplu moft, si vor sa arate cat sunt ei de “cool”

  2. Pingback: Tweets that mention O lume fara simboluri » Think Outside The Box -- Topsy.com

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger