Întrebarea este pusă de americanul Patrick Crouch, administratorul unei ferme organice și membru al Consiliului pentru Politici Alimentare din Detroit, într-un articol pentru Grist.org. Acesta s-a mutat acum zece ani în cel mai mare oraș al statului Michigan pentru a vedea cu ce se mănâncă agricultura urbană.
Patrick Crouch spune că modificările produse într-un cartier sunt adesea organice, în sensul că, la un moment dat, o mână de oameni ajung într-o situație economică mai bună și se mută într-un loc mai mișto. Gentrificarea, în schimb, este sistematică, continuă el, pentru că implică dislocarea oamenilor împotriva voinței lor; mai exact, administrațiile urbane se folosesc de stimulente economice pentru a atrage oameni cu venituri mai mari în anumite cartiere ale orașului și afaceri puse în slujba lor, caz în care chiriile și taxele imobiliare cresc, iar locuitorii istorici și fără resurse ai comunității respective sunt nevoiți să se mute.
Agricultura urbană, în schimb, e de părere administratorul de fermă, ar trebui să țină de așa-numita dezvoltare comunitară, care se naște din organizarea și conlucrarea în sânul membrilor comunității și care nu ar trebui tradusă prin gentrificare. Deși această practică poate fi și chiar este pusă în slujba bogaților (multe dintre fermele urbane își vând produsele unor restaurante de fițe și oamenilor cu putere de cumpărare mai mare), ea, crede Crouch, poate asigura joburi, accesul la hrană sănătoasă și chiar reducerea infracțiunilor în cartierele cu resurse mai puține. „Cu toate acestea, mulți oameni de culoare pe care i-am întâlnit și cu care am lucrat”, scrie americanul, „spun că [grădinăritul urban] atrage inevitabil tineri albi care – deși nu cauzează neapărat gentrificarea – trag un semnal că ea este pe vine”.
„Proiectele la care am lucrat [în materie de grădinărit urban] nu par să fi crescut valoarea proprietăților și să fi forțat oameni să plece din cartier, însă nu pot spune același lucru despre impactul altor proiecte actuale sau propuse pentru viitor”, mai scrie Crouch. „Pentru că există adesea motive legate de profit, este ușor ca folosirea terenurilor dintr-un oraș [pentru agricultura urbană]să fie justificată în fața edililor, ea însemnând joburi și dezvoltare economică, deci valoare în plus pentru acel teritoriu, și făcând comunitățile din acele zone eligibile pentru gentrificare”. Din cât se poate înțelege din articol, grădinăritul urban (deocamdată foarte restrâns la noi în țară, dar cine știe), poate fi echivalentul gentrificării, însă asta se poate evita asta prin responsabilitate socială, pentru care militează Crouch.
La final, acesta oferă și câteva sfaturi pentru promovarea dreptății sociale oamenilor implicați în agricultura urbană, printre care se numără îndemnul de a învăța istoria comunității în care lucrază, de a înțelege cum s-a dezvoltat, ce oameni au trăit înainte și ce politici au modificat-o și de a asculta ce au de spus membrii ei. Citiți articolul integral pe Grist.org.
Puteți accesa și:
FOTO: Grădinarul urban sau cum să-ți crești singur hrana în București