Mitologia, arta orientală, literatura și mai apoi psihanaliza au afirmat mereu un adevăr greu de înghițit – sexualitatea femeii e mai profundă și mai sălbatică decît cea a bărbatului. Tocmai pentru că e așa, societatea a creat mereu frîne culturale să țină acest adevăr în subterană.
Daniel Berger a publicat recent o carte în care pune în discuție miturile sexualității feminine, pornind de la cercetări științifice mai recente. Concluzia cărții e că și societatea noastră contemporană, aparent mai iluminată, păstrează încă o perspectivă falsă asupra acestui subiect.
Sexologii pe care Berger îi intervievează – cei mai străluciți din acest domeniu – spun că sexualitatea femeii nu e acea forță rațională, civilizată, echilibratoare pe care obișnuim să o punem în contrast cu așa-zisa animalitate a sexualității masculine; că societatea face eforturi mari pentru a deforma dorințele femeilor, care sînt de fapt mai sălbatice decît cele a bărbatului. Sexualitatea femeilor e doar în mică măsură stîrnită de intimitatea emoțională și de senzația de siguranță iar ideea că femeile sînt mai confortabile cu monogamia e un basm.
Studii făcute pe maimuțele rhesus dar și pe oameni arată că femeile inițiază sau ar iniția mai des contactul sexual decît bărbații și că femeile de fapt obiectualizează corpurile bărbaților. Organele sexuale ale femeilor, în special clitorisul, sînt mai sensibile decît cele ale bărbaților și funcția lor e departe de a fi doar reproductivă.
Analizele făcute cu plethysmograful, un aparat care măsoară nivelul de excitație, arată că femeile sînt excitate de un număr mai mare și mai complex de stimuli vizuali decît bărbații, chiar dacă rapoartele subiective ale femeilor indică opusul. Femeile răspund mult mai repede și mai puternic la orice fel de imagini erotice, heterosexuale sau homosexuale, inclusiv la clipuri cu maimuțe care fac sex. În aceeași măsură, femeile sînt excitate la mai multe tipuri de fantezii sexuale decît bărbații. Unul dintre cei mai importanți stimuli la care reacționează femeile e senzația că sînt dorite – și de aceea sexualitatea feminină e catalogată drept narcisică (aici termenul nu are o conotație negativă).
Observația și cercetările neurologice arată că femeile au și mai mari probleme cu monogamia decît bărbații și doar forța culturii a reușit să inverseze într-o oarecare măsură această realitate. Ce spun – și chiar ce își spun – femeile despre dorințele lor e o minciună la care le-a constrîns societatea (și poate ele însele, pentru a-și controla nelimitarea dorinței). Cartea lui Berger a stîrnit controverse puternice deja și mulți bărbați au spus că i-a înspăimîntat.