O carte despre materia fecală. Scurt interviu cu autorul

0

Orice discuţie despre fecale generează scârbă sau chichoteli. Dar, pentru David Waltner-Toews (veterinar şi epidemiolog canadian), a dus la scrierea unei cărţi. Aceasta se numeşte “The Origin of Feces” şi vorbeşte despre percepţia diferitelor culturi asupra fecalelor şi despre cum ele pot fi o soluţie la multe provocări ridicate de mediu şi sănătate (spre exemplu, în domeniul energetic).

 

 

În California (SUA), excrementele de la câini susţin electrificarea unui parc pentru câini. În mahalalele din Nairobi, fecalele oamenilor alimentează duşurile cu apă caldă şi alte servicii pentru localnici. Există societăţi în care fecalele sunt de mult timp sursă de energie, hrană şi un reciclator important de nutrienţi din natură; în societăţile moderne, „rahatul” este perceput ca o problemă potenţial periculoasă, fără loc în vieţile noastre atât de curate. În interviul de mai jos, autorul cărţii vorbeşte despre cum s-a decis să scrie o carte pe această temă şi ce ar trebui să înţelegem din ea:

 

Cum aţi ales tema excrementelor pentru a scrie o carte?

Am analizat modul în care alţi autori au scris despre asta. Uneori, e o problemă de management, alteori, una de sănătate publică. Eu sunt interesat de evoluţie şi ecologie, aşa că am vrut să scriu o poveste evoluţionistă a fecalelor – unde îşi au locul, în evoluţia vieţii şi a reţelelor ecologice ale planetei? Asta mi se părea rădăcina problemei: cumva, am scos materia fecală din context şi am vrut să o reintroduc. Aşa a apărut şi titlul cărţii; ulterior, am descoperit că acesta este şi titlul unui album de rock gotic-metal (scos de trupa Type O Negative), dar, cum nu ascult acest gen de muzică, nu aveam idee că titlul a mai fost folosit.

 

David Waltner-Toews

Aţi fost în Tanzania pentru a studia gândacii de bălegar – cum a fost această experienţă şi ce aventuri aţi trăit?

Am petrecut mult timp călătorind în alte ţări şi studiind materia fecală, spre disperarea soţiei mele. Tanzania a fost una dintre cele mai reuşite experienţe; odată, eram cu nişte ghizi, în vegetaţie (ei aveau puşti, în caz că eram atacaţi de animalele sălbatice) şi toţi se uitau după mamifere mari, numai eu după gândaci de bălegar, pentru că nu văzusem niciodată unul în acţiune. În Thailanda, la un sanctuar pentru elefanţi, am luat parte la procesul de facere a hârtiei din fecale de elefant. Iese o hârtie foarte frumoasă.

 

Ce vreţi să spuneţi prin „dacă nu schimbăm modul în care ne raportăm la materia fecală, suntem condamnaţi să trăim pe veci în ea”?

Până nu demult, oamenii vedeau materia fecală drept o grămadă mare de rahat, de deşeu de care trebuie să scăpăm. Aşa, ajunge în apă, creează poluare, oamenii se îmbolnăvesc. Trebuie să ne gândim cum să folosim energia din materia fecală, în mai multe moduri. Spre exemplu, sunt locuri unde oamenii folosesc fecalele pentru a produce electricitate sau căldură. Ţări precum Rwanda (Ruanda) au mandatat instituţii publice să colecteze materiile fecale, să le pună în biodigestoare, astfel se creează metan care dă căldură şi electricitate. Deci, nu vorbim deloc de deşeuri.

 

 

Puteţi descrie mai multe beneficii ale fecalelor?

Excrementele sunt parte din viaţă. În carte, argumentez că, dacă există viaţă, există rahat. Odată cu evoluţia, deşeurile provenite de la un animal au devenit hrană pentru altul. Depindem de o reţea de reciclare a nutrienţilor şi fecalele sunt parte importantă din ea. Oamenii se scârbesc, dar nu ar trebui să o facă. Nu vă gândiţi la ele ca fecale, gândiţi-vă la ele ca şi nutrienţi reciclabili – este chiar o sursă durabilă pentru a produce hrană.

 

Se pare că rahatul este foarte stigmatizat…

Şi există un motiv pentru asta. Când oamenii s-au urbanizat, îşi luau apa de băut din locurile unde îşi făceau nevoile, de unde şi epidemiile de holeră. Avem această memorie puternică a istoriei, cu oameni care se îmbolnăvesc pentru că erau fecale în apă. Dar asta nu înseamnă că nu le putem găsi o întrebuinţare, cu grijă, desigur. Avem un conflict în derulare: pentru agricultură, fecalele sunt fertilizator, dar pentru mediul urban, sunt o problemă de sănătate publică. Ar trebui să fim capabili să vedem din nou fecalele drept importante şi esenţiale.

 

Ce reacţii aţi avut la apariţia cărţii?

Oamenii cred că este un lucru amuzant despre care să scrii. Am încercat să nu fac cartea una prea dificil de înţeles. Opinia mea este că dacă scrii despre ştiinţă, fă-o în aşa fel încât oamenii să vrea să citească şi să poată. Deci, poate fi amuzant şi distractiv, nu trebuie să fie totul sec, arid.

 

 

Ce ar trebui să reţină oamenii din cartea pe care aţi scris-o?

Dacă nu ştim nimic despre rahat, nu ar trebui să vorbim despre alte tipuri de energie sau dezvoltare durabilă. Dacă ştim câte ceva, putem începe să înţelegem nu doar excrementele, ci cum să ne organizăm noi înşine şi cum să ne hrănim, în aşa fel încât să ajutăm planeta.

 

Ce crede soţia dumneavoastră despre carte?

Deja le-a spus invitaţilor la cină să nu mă întrebe cu ce mă ocup!

 

Sursa şi foto: National Geographic

 


Leave A Reply