Aţi fi tentaţi să cumpăraţi un tricou de la un automat care vinde tricouri cu doi euro bucata? Locuitorii Berlinului au avut recent ocazia să facă asta, fără să ştie că, de fapt, totul făcea parte dintr-o campanie asociată Fashion Revolution Day.
Un automat colorat, postat într-un loc public (Alexanderplatz), le oferea trecătorilor din Berlin tricouri cu doi euro. În momentul în care cineva încerca să cumpere un astfel de tricou, primea în schimb o surpriză: imagini care rulau pe ecranul automatului, arătând ce se ascunde în spatele industriei modei – lucrători din fabrici textile (femei şi copii, mai cu seamă) şi statistici cu salariile extrem de mici primite de aceştia pentru a face astfel de tricouri ieftine, dar şi detalii despre condiţiile în care lucrează (16 ore pe zi, uneori pentru suma de 13 cenţi pe oră).
La final, cumpărătorilor li se oferea o alegere: să cumpere tricoul de doi euro ori să doneze acei doi euro pentru a ajuta cauza acestor muncitori din industria textilă. “Do you still want this t-shirt?” era întrebarea care apărea pe ecran, alături de opţiunea donaţiei printr-o fundaţie care doreşte să ajute lucrătorii (lucrătoarele, mai exact) din această industrie. Experimentul social a fost unul reuşit: nouă din zece cumpărători au ales să doneze cei doi euro, nu să cumpere tricoul. “Puşi în faţa faptelor, oamenii vor face alegerea etică”, consideră site-ul Ecouterre. Mai multe detalii puteţi vedea în materialul video de mai jos sau puteţi citi pe Fashion Revolution:
Sursa şi foto: Ecouterre, Fashion Revolution
Puteţi citi şi:
Sclavia din spatele unor importante mărci de haine
2 comentarii
Bravo: acum Manisha a ramas somera! Felicitari!
Ce nu spune campania e ca firme din lumea ”civilizata” (vezi reportajul despre H&M de pe TV5, de pilda) cumpara din Bangladesh, sau din alte tari asemenea, haine la preturi cat mai mici, ele fiind, de fapt, cele care impun astfel de conditii.
Din pacate, chiar daca ar fi platit 20 de Euro pe acel tricou, diferenta de bani nu s-ar fi vazut si in contul lucratorului. Concurenta in acest domeniu din tarile producatoare de textile in masa este atat de mara, incat o firma nu poate prinde un astfel de contract cu o casa mare decat in cazul in care ofera salarii de mizerie.
Nici ei nu au o solutie la aceasta problema, singura schimbare va veni atunci cand nu vor mai gasi lucratori pentru salariile oferite.
Aceeasi problema este si in Romania in acest domeniu.