“Haidaţi, domnu’, doamnă, la brazi frumoşi! Brazi de pe muntele Găina! Haidaţi la brazi frumoşi de la munte!”. Piaţa e plină de vocile vânzătorilor de brazi. I-au înfipt în zăpada măturată de pe stradă şi adunată troiene pe trotuare sau le-au pus câte-o cruce de lemn dedesubt. Practic, chiar le-au pus cruce. Cât cauţi, printr-un oraş mai mic, un brad în ghiveci, care să trăiască mult şi bine şi să aibă şi mirosul de Crăciun pe care bradul artificial nu îl oferă, nu găseşti.
La florărie, vânzătoarea se uită cu un zâmbet ironic şi plin de milă la mine: “Nuuu avem aşa ceva. Într-un oraş mai mare poate găsiţi”, mă consolează. La 300 de kilometri distanţă, într-un mall oarecare dintr-un oraş mare din România, brazii în ghiveci îşi aşteaptă cumpărătorii. Nu că ar fi bătaie pe ei, dar, măcar, opţiunea este la îndemână. În oraşele mai mici sau la ţară, brazii în ghiveci încă nu au ajuns.
Există avantaje şi dezavantaje când alegi viaţa la ţară în România. Unul dintre dezavantaje este că, dacă vreau un brad eco de Crăciun şi să nu lipsesc pădurea de încă un copac frumos şi util, trebuie fie să mi-l plantez singură într-un ghiveci, fie să mă duc la cel puţin 50 de kilometri distanţă (şi nu e sigur că acolo aş găsi) sau într-un oraş „mare” ca să îl cumpăr. Tradiţia este un lucru interesant: creştem cu mirosul de cetină în casă de sărbători, îl vrem la fiecare sfârşit de decembrie, deşi suntem conştienţi că fiecare brad tăiat este o pierdere şi prea puţini dintre noi merg să planteze altul în loc. Plasticul, pe de altă parte, nu este nici el o alegere fericită (e plastic, singurul lui avantaj, în acest caz, este că împiedică tăierea unui brad natural). Din fericire, între aceste două extreme intervine imaginaţia. Chiar dacă nu miroase tradiţional a cetină, chiar dacă nu pică ace din el, chiar dacă nu este neapărat verde, un pom de Crăciun creat din materiale reciclabile, din lemn, din mere sau diverse alte obiecte la îndemână poate fi o soluţie perfectă. Şi creativă, pe deasupra. După cum se poate vedea în fotografiile din acest material 🙂
Brad din fructe
Piaţă mică, oraş mic, şase zile înainte de Crăciun. Negocierile pe brazi sunt dure. Cu 30 de lei îţi poţi lua un brad de cel puţin un metru şi jumătate înălţime, cu coroana frumoasă, chiar dacă iniţial pe el se cer 40 – 50 de lei. „Lăsăm, doamnă, şi noi, că altfel nu îi vindem”, îmi spune femeia corpolentă, care mă roagă să mă aplec să îi ridic sfoara scăpată pe jos, că pe ea „o dor şalele”. Se chinuie să lege un brăduţ pentru un client mulţumit că a negociat bine. Mai încolo, alt vânzător încearcă să vândă un brad argintiu, gros şi înalt, cu peste 100 de lei. Nu prea are succes. Clienţii îi spun franc că e criză şi nu au bani. Criza rămâne laitmotiv, se pare, pentru multă vreme. Oricând un pretext bun de târguială. În fond, de ce mergi la piaţă, dacă nu să te târgui pentru ce cumperi? Un leu, doi, lăsaţi la preţ ici – colo şi tot se salvează ceva. La supermarket este plin de lume şi e miez de zi lucrătoare. În parcarea destul de mică, dai şi cinci ture până găseşti loc de oprit maşina. Asta, dacă nu vrei să faci ca restul, adică să o laşi unde apuci. Înăuntru, nebunie pe metru pătrat. Nehotărâţi care se uită la fiecare produs, gândindu-se adânc dacă le trebuie sau nu; conştiincioşi cu lista gata făcută, mergând cu căruciorul direct la ţintă; curioşi care cască gura la promoţii; grăbiţi care încearcă un slalom imposibil printre cărucioarele tuturor celorlalţi. Ca peste tot, de altfel.
Brazi din carton
Brad din sticle de plastic reciclate
Partea tristă a lucrurilor este că oricare dintre cumpărătorii din supermarket ar putea lua cel puţin jumătate dintre produsele din cărucioarele lor de la piaţa din spatele magazinului, unde producători cu mâinile îngheţate de frig şi crăpate de munca din timpul anului sunt gata să dea totul mai ieftin, ca să facă şi ei banul cinstit pe ce au lucrat şi să plece acasă, la ale lor pregătiri de Crăciun. Dar, în loc de laptele crud de la nănuţe cu batic sau brânză proaspăt scursă de la Joiana, sacoşele sunt pline cu iaurturi ce promit gusturi divine în combinaţii unice de fragi cu ciocolată sau brânză topită care ameninţă să se lichefieze în gură, pentru plăcerea consumatorului. „Aşa-i când oraşul se domneşte. Se domneşte, se prosteşte”, mi-a spus o mătuşă. În piaţă, la doi paşi în spatele supermarketului, e ora prânzului şi nănuţele mai speră să vândă de prin sacoşe. Nu a fost o zi rea, iar joi e târg, va fi şi mai multă lume, apoi vineri e înainte de Crăciun, aşa că trag nădejde că vor scoate bani frumoşi. Nu se plâng că nu au clienţi. Încă au. Unii statornici. „Da’ la supermarket au lapte cu ciocolată, vaca noaste nu-l dă gata tras în ciocolată!”, râde o tanti cu cojoc. Plus că e frig, găinile nu mai ouă aşa ca vara, deci ouăle alea nestresate se găsesc mai greu acum. „Ce să facem, dacă nu avem, oamenii se duc la supermarket”, oftează tanti. În supermarket, şunca îmbrăcată în plastic cu etichetă colorată îşi face drum spre casa de marcat. În piaţă, slănina neaoşă stă cuminte în aşteptarea cuiva care s-o ia acasă.
Brad din pâine, turtă dulce şi prăjituri
Cine are marfă, vine cu ea în piaţă şi în ajunul Crăciunului, dacă ştie că o poate vinde. Din experienţa anilor, îmi povestesc tantile, cam fiecare ştie ce va trece atunci: brazii, care se vor da la preţuri de nimic (şi ce nu se dă, se aruncă); ouăle, „dacă or oua găinile”; băutura (vin, ţuică) de casă; dulciuri, brânză, mezeluri. Şi dacă sta la vânzare, lor cine le face cele necesare pentru Crăciun? „Facem, că nu-i aşa multă treabă. Curăţenia-i făcută, porcul l-am tăiat, punem plăcinta, cozonacii, pâinea la cuptor, mai şi cumpărăm, dacă-i musai, tăiem o găină, gătim, da mai ales prăjiturile trebuie, că vin colindătorii şi neamurile. Şi din astea mai cumpărăm, acuma, dacă tot îs gata făcute”, recunoaşte una dintre vânzătoarele din piaţă, suflând în mâinile inutil acoperite de mănuşi. Printre tarabele de beton, sunt aprinse sobe mici, cu foc pe cărbuni, doar – doar le mai dau căldură.
Brad de birou
La ţară, săptămânile de dinaintea Crăciunului (două, mai exact) sunt dedicate pregătirilor. Lucrurile se fac pe rând, după un calendar nescris, dar ştiut de toată lumea. Întâi, curăţenia casei. Apoi, tăierea porcului şi pregătirea mezelurilor (nu prea mai aşteaptă nimeni ziua de Ignat). Aprovizionarea cu ce mai trebuie. Facerea prăjiturilor. Bradul, mai spre final – încă se mai pun bomboane în el, pe care să le mănânci direct din brad sau nuci învelite în staniol sau covrigi. În ziua de Ajun, să nu mai ai nimic de făcut, decât să aştepţi vizite ori să mergi în vizită. Graba nu este apreciată la ţară şi nimeni nu şi-o doreşte, deşi s-a infiltrat şi aici, cumva, odată cu dubla viaţă a localnicilor de la sat care duc în spate şi slujbe la oraş, şi gospodăria rurală. Chiar şi aşa, tihna sărbătorilor este importantă. Cadourile sunt fie utile, fie simbolice, iar de multe ori sunt făcute de mână – ori că sunt produse de casă, ori că sunt obiecte de îmbrăcăminte, tricotate sau diverse alte obiecte care au un scop. Sigur, se mai cumpără şi bibelouri de la oraş. Pentru cei cărora nu prea ştii ce să le dai. Dar astea sunt excepţiile.
Brad din hârtie
Brad minimalist din aluminiu
La ţară, toată lumea ştie ce urmează să se întâmple în zilele care vin la rând. Este o cărare bătătorită de atâtea ori, fără prea multe variaţii, fără surprize (poate doar cele făcute de vreme, dacă vor fi), dar, cu toate acestea, aşteptată şi dorită. Şi dacă colindele sunt aceleaşi, şi dacă obiceiurile sunt la fel, şi dacă rutina este ştiută, nimeni nu renunţă, nimeni nu este plictisit, nimeni nu este obosit. Până la urmă, sărbătorile, la ţară, sunt clipele când toţi cei care au muncit pot sta jos să mulţumească pentru roadele obţinute şi puterea avută să îşi ducă munca la capăt. Că o fac acasă ori în biserică ori unde simte fiecare, nu mai contează. În discuţiile de pe uliţă, şi-a făcut loc, la nivel de idee, deocamdată, bradul ecologic, în ghiveci. Vorbesc oamenii despre el. Poate la anul care vine vor fi mai mulţi care vor cere aşa ceva la piaţă. Şi atunci mecanismul cerere – ofertă va înflori şi în rural şi brăduţii de pe munte vor avea o şansă.
Foto: Suntsanatos.ro, TreeHugger