Nutriţioniştii – paraziţi ai ştiinţei?

0

Doctorul Ben Goldacre, deţinătorul unei rubrici în ziarul The Guardian şi autorul cărţii Bad Science, s-a angajat de ani de zile într-o luptă împotriva a ceea ce el numeşte pseudo-ştiinţă. Una dintre ţintele sale preferate e nutriţionismul. Articolele sale au stîrnit reacţii puternice, a fost atacat frecvent de nutriţionişti celebri şi în 2008 a fost dat în judecată de Matthias Rath, un “magnat al vitaminelor” care cumpărase în presa din Africa de Sud pagini de publicitate unde denunţa medicamentele anti-SIDA şi promova, ca înlocuitori, vitaminele şi suplimentele alimentare produse de compania sa.

de Dan Sociu

Ben Goldacre consideră că nutriţioniştii pornesc de la principii alimentare de bază, de bun-simţ, pe care le prezintă într-un stil tehnic supercomplicat, în termeni biomedicali, exagerîndu-le şi distorsionîndu-le în mod pervers, pînă la paranoia.

În anii ’70, epidemiologii au descoperit că stilurile noastre de viaţă obişnuite pot ascunde factori de mare risc. Nimeni nu se aştepta ca fumatul să provoace cancer la plămîni sau ca azbestul să fie atît de dăunător sănătăţii. Încurajaţi de aceste rezultate, cercetătorii medicali au încercat să acopere mai multe zone ale vieţii de zi cu zi şi să găsească şi alţi factori de risc. Dietele au fost şi ele examinate, dar în afară de reafirmarea principiilor de bază, nu s-a mers mai departe în nici o direcţie, pentru că nu s-au găsit dovezi serioase pentru altceva. Din acest punct, studiul a fost preluat de nutriţionism, al cărui discurs a ajuns, în timp, să domine mass-media. Acolo unde ştiinţa s-a dat înapoi, nutriţioniştii au mers înainte.

Nutriţioniştii, spune Ben Goldacre, sunt paraziţi ai ştiinţei: deturnează rezultatele studiilor ştiinţifice, le selectează pe cele convenabile, ignorîndu-le pe cele care îi contrazic, trag concluzii abuzive din acestea, uneori le falsifică sau invocă cercetări care nu există. Unul dintre materialele lor de bază e ideea că alimentaţia influenţează sănătatea mai mult decît orice altceva. Ben Goldacre foloseşte în argumentaţia sa, printre altele, următorul exemplu: un studiu australian din 2001 descoperise că uleiul de măsline (în combinaţie cu fructele şi legumele) oferă protecţie împotriva ridurilor provocate de soare. Una dintre nutriţionistele de frunte ale Marii Britanii, Angela Dowden, le-a recomandat cititorilor ziarului Daily Mirror, pornind de la acest studiu, să mănînce mai mult ulei de măsline, în salate sau în loc de unt pe pîine.

Problema, spune Ben Goldacre, e că acel studiu s-a făcut prin observaţie, nu prin intervenţie. Nu li s-a dat oamenilor ulei de măsline o perioadă îndelungată de timp, ca apoi să li se măsoare diferenţele între riduri. Studiul a luat patru grupuri diferite de oameni, cu stiluri diferite de viaţă şi li s-a observat pielea: grupurile care mîncau diferit aveau pielea diferită. Dar oamenii cu stiluri de viaţă diferit nu doar că mănîncă diferit, dar au şi alte obiceiuri diferite. Cei care muncesc în aer liber au altfel de expunere la soare decît cei care lucrează în birouri. Clasa socială, în realitate, e determinantul principal al sănătăţii: sunt zone în care locuiesc muncitori şi în care speranţa de viaţă e de 70 de ani, cu 10 ani mai puţin decît locuitorii middle-class ai unor zone aflate doar la 3 km mai departe. Ceea ce le lipseşte muncitorilor nu e numai o bună gestionare a dietei. Responsabilitatea pentru sănătatea noastră e individuală, dar pînă la un punct. Sunt deja obişnuite emisiunile TV în care nutriţioniste subţiri şi elegante ceartă cîte o femeie obeză pentru ignoranţa ei în materie de alimentaţie corectă.

O mare legendă a nutriţioniştilor, fundamentală pentru aceştia, şi de care presa s-a înamorat pentru eternitate, sunt antioxidanţii. Locuitorilor unor regiuni cu longevitate ridicată li s-au făcut teste de sînge şi li s-au găsit chimicale aflate în legătură cu antioxidanţii. Legumele sunt bogate în antioxidanţi şi se ştie dintotdeauna că e bine să mănînci legume. Dar de la această observaţie banală la concluzia că trebuie să te îndopi, într-un fel sau altul, cu antioxidanţi e o prăpastie, peste care nutriţioniştii au sărit graţios. Un număr uriaş de studii şi meta-analize ale acestor studii au arătat că suplimentele de antioxidanţi nu au nici un beneficiu pentru bolile de inimă şi pot chiar să crească riscul de cancer.

Evident, concluzionează Ben Goldacre, e bine să faci exerciţii, să mănînci mai multe fibre, fructe şi legume. Dar cînd cineva îţi spune că trebuie să mănînci nuci braziliene în fiecare zi pentru a preveni deficienţa de seleniu, sfaturile nu mai au legătură cu sănătatea ta, ci cu aroganţa imposturii şi cu consolidarea autorităţii şi a industriei nutriţioniste.

Citiți și:

Nicio masă fără pâine, nicio pâine fără mituri

O a doua viață pentru pâine. Mai eficientă decât prima

Margarină versus unt. Ce ungem pe pâine?

150 de ani de sfaturi dietetice și nicio metodă rapidă de slăbit

Tags:



Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger