Nunţi dacice pe munţi vrăjiţi la tinerii artişti de stradă

0

 

Acum câţiva ani Irlo era prezent peste tot în Bucureşti; omuleţii lui fantomatici încă scot chestii din gură pe câte un calcan din centru sau levitează prin apartamentele prietenilor. A fost adesea prezentat ca street artist nomad, iar după scandalul poneiului roz de la ICR New York, unde expusese alături de Nuclear Fairy şi alţii, a început să câşige ocazional bani pentru lucrări comisionate de cluburi sau diverşi amatori de artă. La un moment dat desenele lui au început să ia o turnură din ce în ce mai psihedelică şi New Age, cu Buddha, Isuşi şi extratereştri fluorescenţi. Ultima colecţie de lucrări postată pe tumblr-ul lui se cheamă chiar Second Coming.

de Ştefan Iancu

De o vreme a dispărut din Bucureşti şi a fost reperat într-o comunitate de artişti din Sibiu, iar de curând am auzit că s-ar fi căsătorit printr-un ritual străvechi dacic. Nu e primul artist emancipat care se tripează pe moştenirea dacică şi am văzut că au început să apară pe net tot felul de discuţi despre comorile şi oraşele ascunse pe sub munţii patriei sau limbi şi artefacte străvechi. Se pare că nu doar englezii sau nemţii se pot mândri cu strămoşii lor păgâni şi că revendicările de genul ăsta nu au aderenţă doar la genul România Mare. Am dat de Irlo la începutul verii, pe când se pregătea să se mute în Cheile Nerei, unde voia să construiască împreună cu nişte prieteni o comunitate şi să facă land art. L-am întrebat câte ceva despre acest revival zamolxesian şi despre noul elan spiritual care pare să fi cuprins pe toată lumea. Între timp vara a trecut fără ca ei să se fi apucat de treabă, aşteptând să strângă fonduri suficiente. Poate la anul o să se întoarcă la proiectul respectiv.

Pe la începutul anului ai stat într-o comunitate goa sau de artişti prin Sibiu, dacă nu mă înşel. Cum a fost şi pe unde ai mai ajuns de atunci?

Era de artişti, mai puţin de goa. Făceam expoziţii şi petreceri împreună. Locuiam toți într-o mare casă, la comun. Cea mai faină treabă acolo a fost colaborarea cu Liviana Dan de la Bruckenthal, cu care am facut două murale monumentale şi efemere. Prima, în muzeu, a durat nişte săptămâni, a doua, pe calcanul muzeului, a durat doar nişte zile. De la Sibiu am plecat în Arad, dupa aia la ţară.

Cine-s oamenii ăia şi ce căutaţi toţi acolo? Faceaţi sex în grup ca-n “Idioţii” lui von Trier?

Nişte prieteni care visau la ceva comun sau comunitar. Dragostea ne uneşte pe toţi deodată. Sexul numai câte doi deodată, deci nu făceam sex în grup.

În toate articolele ai fost prezentat ca nomad, nu doar street artist, dar unul rătăcitor. Acum ştiu că te-ai însurat şi vrei să te muţi în Cheile Nerei, te aşezi la casa ta?

Mă aşez într-o nouă comunitate. Nimic nu-i al meu. Nici nevasta mea. Ea e a ei. Nu ştiu cât voi sta aici sau pe planeta asta.

Cum o să mai faci street art la munte?

O să fac rural land art. Dar o să mai vin şi urban să mânjesc.

Zici la mişto?

Nu, chiar vrem să facem land art acolo. Avem un suport minunat pentru aşa ceva, vrei să vii sa pui mâna?

De ce nu. Dar acolo e vreun sat ceva?

E peste râu de sat. E puţin retras dar auzi noise-ul satului un pic. Prima dată ne apucăm de construit căsuţe. Și când avem unde să stăm ne apucăm de artă.

De ce Cheile Nerei? Înseamnă ceva locul ăla?

E aproape de Godeanu. Pentru mine ăla e  un alt munte magic. Vârful Gugu e cumva axis mundi pe acolo.

Va fi o comunitate?

Păi o să fie de la început vreo zece oameni. Trei din Brașov şi-au dat demisia şi vor să vină să stea aici. Doi arhitecți studenţi din Oradea vor fi colaboratori. Cu cât o să fie mai mare forţa de lucru, cu atât o să se ridice mai repede. Şi cu cât o să fie mai responsabili membrii o să fie mai uşor de trăit, pentru că se împart mai uniform treburile gospodăriei. Asta o să fie parte mai grea. În toate găştile în care am trăit unii se sustrăgeau şi cădea mult pe câţiva. Dar vreau să fiu optimist în privinţa asta.

Am auzit că ţi-ai făcut şi nunta undeva la munte, după un ritual dacic, care e faza?

Am făcut-o pe muntele şi la data la care sărbătoreau dacii timpul. Noi suntem dacii.

Acum mulţi ani ai pierdut la un moment dat totul într-un incendiu, cum te-a marcat povestea respectivă?

Pe moment m-am speriat puţin. Mai târziu mi-am dat seama că nu-i nimic de pierdut. Numa’de învăţat. Cele mai bune lecţii sunt cele mai dure. Mulţumesc focului că m-a purificat.

Pe vremea când n-aveai casă care era centrul tău afectiv, ce conta pentru tine şi te făcea să mergi înainte?

Ce încă mă face să merg mai departe. Evoluţia. Eliberarea. Înălţarea. Sfinţirea. Îndumnezeirea. Dumnezeu însuşi.

Uneori mă dau mare că mi-ai desenat un perete în subsolul unde stăteam. Am pus şi o poză cu tine leşinat pe jos pe Facebook, e naşpa?

Ar fi fost naşpa dacă nu aveam un cont de Facebook. N-am nimic de ascuns. D-aia îs pe Facebook.

Probabil cineva a zugrăvit deja peste peretele meu, îţi pare rău de desenele tale care dispar?

N-are de ce, pentru că n-am de ales. Pot să mă ataşez, dar nu vreau. Eu sunt ceea ce creez, dar zilnic creez ceva nou. Contează azi. Iar acum avem noroc cu internetul.

Dacă ţin bine minte, tatal tău e preot. Vezi icoanele tale murale cu personaje mai puţin ortodoxe în opoziţie cu sau în prelungirea educaţiei de la părinţi?

Nu ţii bine minte. Taica nu prea înghite preoţii. Familia mea nu e ortodoxă. Imagistica ortodoxă e cea mai prezentă reprezentare a lumii spirituale în România. M-am gândit s-o interpretez. Când am început era cumva revoltă. Până la urmă a devenit respect.

Cum de au luat desenele tale turnura asta New Age?

Ce înseamnă New Age?

Ce înseamnă un homuncul rătignit cu capul în jos şi un Buddha într-o parte, dintr-un triptic care îmi place mie?



Înseamnă ce vrei tu.

Vampirii şi extratereştrii sunt elemente pop şi oarecum kitsch, cum de le-ai făcut loc între figurile tale?

Lol. Pop kitsch alien vampire. Cum îşi fac loc lucrurile unele printre altele!

De ce îţi desenezi ţie sau prietenilor tăi aure şi prelungiri tentaculare subtile?

Toți avem aure. Mai nou se pot vedea prin tehnologie. Google it! Ne prelungim subtil unii în alţii.

Ai desenat vreodată când erai cu capul prin alte dimensiuni, iese ceva?

Am încercat. Sunt dimensiuni conştiente şi inconştiente. Din unele iese, în altele intră. Acum îmi place să desenez cât mai conştient.

Îţi place arta psihedelică? Am văzut că ai început să foloseşti vopsea fluorescentă.

Ce nu-i psihedelic, ce n-are de-a face cu psihicul? Ce nu trece prin psihic? Îmi place la nebunie fluorescenţa. O găsești şi în natură. Şi la plante şi la animale. Care n-au nevoie şi de neonul cu lumină neagră ca să producă efectul. O să putem şi noi oamenii curând.


Reuşeşti să trăieşti acum din ce pictezi? Simţi vreodată că ăsta e un job pentru tine?

Supraviețiesc și subviețiesc. Cred că am un job specific, dar cred că e prematur să-l spun. Mai bine îl arăt la momentul oportun.

La un moment dat ai inceput să-ți permiti vopsele ca lumea, crezi că instrumentele superioare ți-au upgradat şi ideile?

Iubesc combinaţia lui Comănescu, care foloseşte muştar, pământ şi cafea în loc de vopsea. Cred că în natură găsim tot ce avem nevoie. Natura e cea mai operă de artă. Aplauze artistului.

Dacă te-ai imagina în Matrix, crezi ca ai putea fi The One?

Am avut o trăire în care eram Neo şi ieşeam din oul ăla cu mufe. Ulterior mi-am dat seama că toţi suntem The One. The one is every one of us.

Mai departe ce-ai de gând?

Să-mi purific gându’.

Dacă ar trebui neaparat să faci dragoste cu o femeie cu penis sau un barbat cu vagin, pe cine ai alege?

Ce-o da Dumnezeu, dragoste să fie.

 

Ilustraţii: IRLO


Leave A Reply