Concursul „Aborele anului”. Nucul din Slatioara

Competitia “Arborele Anului in Romania” si-a desemnat cei 12 finalisti. Acestia pot fi votati pana la sfarsitul lui octombrie si includ patru stejari, trei tei si cate un platan, un brad, un fag, un par si un nuc din 10 judete ale tarii. Astazi va prezentam un nuc de peste 150 de ani din localitatea Slatioara, judetul Maramures, „un fel de discoteca in aer liber” a satului amenintata de drujbele localnicilor.

Tatal meu, care are 77 de ani, spune: “Asa-l stiu”. Povestea nucului e lunga, insa o sa spun doar ca se afla la jumatatea satului, la marginea drumului si intersectia cu “ulita” pe care am copilarit, la fel ca tatal meu, si multi altii. La umbra lui se scurge in liniste un paraias care “adapa” vacutele de pe ulita si din jurul ei. Nu-i stiu circumferinta, nu-i stiu inaltimea, stiu doar ca, toamna, nu era trecator care sa nu se aplece, sa ia o nuca, doua si sa plece mai departe. Si cred cu tarie ca de aceea, in fiecare an, era incarcat de nuci ca parul din “Fata babei si fata mosneagului”.

Si mai e ceva: era locul de intalnire al femeilor cand se intorceau duminica de la Sf. Biserica, al barbatilor care se adunau si jucau un “saptic”, era locul de intalnire al tinerilor pe inserat. Un fel de discoteca in aer liber, daca vreti, dar nu muzica era cea care rasuna, ci rasetele si chiuiturile tinerilor satului de atunci. Dar vremurile si vremea nemiloasa din aceasta vara i-a rupt o ramura, apoi inca una, iar vecinii, de frica sa nu cada peste cineva, au mai taiat doua sau trei. Si iata cum arata vechiul si nou in fiecare an, nucul satului.

Poate c-a obosit, poate c-ar vrea sa mai stea, dar nu cred c-o sa reziste ferestraului mecanic cu care il amenința oamenii, spun ei, de frica. De frica cui….? A unor amintiri ale copilariei a trei sau patru generatii?

Aici puteti vota finalistii.

Text scris de Duncan Ileana

Foto: Arborele Anului

Cititi si:

Teiul lui Eminescu, unul dintre favoritii in cursa pentru arborele anului, isi spune povestea