Nu mai exagerați, Mircea Cărtărescu o să fie bine

27

Mor dacă mai citesc undeva de linșajul mediatic asupra lui Mircea Cărtărescu. Primul lucru care se așteaptă de la un intelectual – și de la un jurist, doamnă Iulia Moțoc – e proprietatea termenilor; e cerința de bază, cum e carnetul de șofer pentru un șofer de taxi. Linșajul mediatic al unui intelectual e cînd Emile Zola îi ia apărarea unui evreu condamnat pe nedrept și-i sare toată presa în cap sau cînd Bertrand Russell scrie împotriva războiului și ani de zile nu mai are unde să publice (și șase luni de pușcărie) sau cînd dizidenți ca Paul Goma, Dan Petrescu și alții sînt marginalizați de publicațiile culturale centrale pentru că nu sînt reverențioși cu clanul Humanitas.

 

de Dan Sociu

 

Linșaj mediatic nu înseamnă o emisiune tv tîmpită și cîteva articole în care i se pun în gură unui autor afirmații ale personajelor sale dar se pun întrebări și despre asistența financiară acordată unui intelectual de dreapta, opus, teoretic, statului asistențial. Nu că n-ar fi meritat Mircea Cărtărescu PR-ul de stat, e o investiție bună dar nici bugetarii nu meritau să li se taie un sfert din investiția făcută în ei și MC n-a avut nimic de spus despre asta, cum nu i s-a părut niciodată îngrijorător dezechilibrul de putere creat de un individ care schimbă 50 de procurori și judecători pe lună. Singura critică pe care a primit-o Traian Băsescu de la scriitorul său preferat se referea la atitudinea președintelui față de Raed Arafat și de regele Mihai (ah, Regele) – adică nimic politic, doar o problemă de civilitate. O să fiu intotdeauna fanul scriitorului – și omului, simpatic și generos – Mircea Cărtărescu dar n-o sa înțeleg niciodată cum e posibil ca un poet să fie susținătorul puterii. Și în generația mea sînt scriitori care au început ca tineri furioși și au ajuns să nu mai poată dormi de grija lui Băsescu, adică a puterii și parcă altceva spuneam cînd am început să scriem, nu?

Iar ei sînt cumva ok, măcar au o poziție, chiar dacă e cea mai jenantă pentru un intelectual, țuțărul celui mai puternic, dar majoritatea scriitorilor din generația mea nu au mai nimic de spus despre ceva concret și specific din lumea reală, în cel mai bun caz semnează uneori texte retorice, vagi și indignate din categoria mi-e greață, m-am săturat sau dau strigăte de moarte cînd își simt interesele amenințate, cum a fost recent cu schimbările de la ICR.

Acum o săptămînă, unui sibian care făcea școala de șoferi i s-a cerut să plătească Arhiepiscopiei o taxă, fără nici o legătură, evident, cu serviciile pe care le primea. Pentru că a transmis chitanța presei, poliția locală l-a arestat, l-a hărțuit și l-a amenințat că îi înscenează o condamnare pentru posesie de droguri. În afară de Adrian Schiop, care nici nu mai locuiește acolo, n-am văzut ca vreunul dintre scriitorii sibieni să spună ceva, pe Facebook, pe bloguri sau în presă despre această situație totuși extrem de gravă, dacă te gîndești ce sistem de relații e în spate și ce cred polițiștii că încă mai pot să facă (și dacă o cred, înseamnă că și pot). În schimb, de cîteva zile, de cînd a început așa-zisul linșaj mediatic, unul dintre poeții sibieni e pe pereți de indignare, muncește întruna la articole și comentarii pe toate platformele pe care le are la îndemînă.

Atacarea lui Mircea Cărtărescu de către unii ca Roșca Stănescu e una dintre chestiile alea dubioase pe care le face Roșca Stănescu și o să dispară repede pentru că, indiferent de ce i se pune în cîrcă și, ca prieten politic al președintelui, e inevitabil să fie expus și la așa ceva, lumea îl respectă pe cel mai cunoscut scriitor român și oamenii, chiar și cei 40% care nu citesc nimic, sînt dispuși să-i ia apărarea.

Dar e imoral pentru un intelectual – pentru oricine – să nu facă o ierarhie a problemelor comunității în care trăiește și să reacționeze numai narcisic, cînd e atinsă reputația unuia dintre ei sau cînd sînt atinse instituții de kultur de la care libertarieni și liberali feroce luau și iau salarii de mii de euro pe lună. Și să nu ne mirăm că nu sîntem luați în seamă (ei, lăsați-l, e intelectual, săracu, e poet, e normal să bată cîmpii…) – contradicțiile astea stridente între ce spunem și ce facem, distanța snoabă față de realitatea de la firul ierbii (nu numai în opinii dar și în literatură) și pleșcăreala, lăcomia, gudurarea pe lîngă mai-mari n-o să ne cîștige niciodată respectul comunității. Nu că ne-ar și interesa asta, noi sîntem sus, cu stelele.

PS: Am o bănuială că ceea ce indignează cel mai mult la atacurile astea e asocierea încăpățînată dintre intelectuali/artiști și bani. E considerată vulgară, e jignitoare, ca orice din zona materialismului cultural. HR Patapievici își numea acum cîțiva ani munca de la ICR, plătită cu un salariu de secretar de stat, muncă în folosul comunității. Sînt sigur că o și crede, e parte din marea poveste post-nouăzecistă pe care o ironiza Caius Dobrescu într-un vers noi, o insulă de civilizație într-un ocean de barbarie.

Puteți citi și:

Bitch, please – Răspuns la Sociu

Ban la ban trage și păduche la păduche


27 de comentarii

  1. Eh, avand in vedere ca Daniel Cristea Enache spune ca “Mircea Cărtărescu l-a recomandat [pe Dan Sociu] pentru o bursă la Akademie Solitude, în 2008.”, rostul textului de mai sus pare ceva mai mult decat “jos Basescu!”.

  2. Daca a investi in cultura inseamna a-i asista financiar pe intelectuali, atunci a investi in sanatate inseamna a-i asista financiar pe medici?…Asistenta asta ar trebui acordata doar celor care sunt de acord cu ideea de asistenta?…Cartarescu e vinovat si merita pedepsit pentru ca n-a criticat lucrurile pe care autorul textului considera ca ar fi trebuit criticate?…Daca sunt criticate lucruri din propriul domeniu de competenta, precum schimbarea dezastruoasa de politica culturala la ICR, asta inseamna numaidecat apararea interesului personal?…E rau sa critici politici care te afecteaza personal?… Daca sustii un om politic, ar trebui sa nu-l mai sustii de indata ce ajunge la putere?…Un linsaj mediatic e mai putin un linsaj mediatic daca trece repede sau daca e mai putin grav decat alte linsaje mediatice?…etc

  3. Draga Dan, nu pot sa-ti raspund pe Facebook pentru ca nu e pagina mea – e pagina oficiala, la care nu am acces.
    Remarc in primul rind ca te rafuiesti cu Radu Vancu fara sa-i dai numele. Ceea ce e nu e OK, dar passons…
    In al doilea rind, daca tot vorbim de proprietatea termenilor, de unde pina unde “Basescu, adica puterea”? Puterea e in miinile adversarilor sai, de la USL pina la consiliile locale din mai toate orasele importante – iar eu o simt pe pielea mea in Timisoara. Si nu dau detalii, fiindca tin de partea culturala, care vad ca nu trebuie sa ii intereseze pe scriitori. Ideea e insa ca tu vezi puterea acolo unde vrei sa o vezi. Si n-as vrea sa aud o replica din aceea misterioasa, a la Rosca-Stanescu, “ei, las’ ca stim noi, tu habar n-ai, exista canale, exista fire nestiute…”
    Apropo de tineri furiosi, ma mira cum de ai stabilit deja agenda cu sarcinile pe care trebuie sa le indeplineasca scriitorii. Mie solidarizarea cu un scriitor mi se pare absolut normala, asa cum muncitorii dintr-o intreprindere fac greva cind sint atacate interesele lor, nu cele ale operatorilor de trafic aerian. Stiu si eu citeva zeci de cazuri revoltatoare de abuzuri – ale autoritatilor, ale clanurilor mafiote. Ce zici, ne ocupam de toate? Chiar daca nici macar nu stim cum stau exact lucrurile? Macar in cazul lui Cartarescu o stim – si o stii si tu.
    Iar banuiala ta din PS e absolut gresita, ca si ideea ca atacul de acum e ca o raceala si ca trece. Nu trece. Cind Patapievici e scuipat pe strada la propriu in urma linsajului mediatic (proprietatea termenilor, da), nici Cartarescu nu poate spera la mai mult.
    Ai dreptul sa te raliezi oricarei cauze vrei, dar macar nu ii acuza pe cei care isi exercita acelasi drept sa se exprime asa cum considera de cuviinta. Fiindca si eu as putea banui interese diverse din partea celor care adopta discursul puterii actuale (adica nu al lui Basescu). Dar nu pot s-o fac. Mi-ar fi rusine de mine insumi.

    • Gheo, n-am nimic cu solidarizarea cu un scriitor, ma irita ca e singurul motiv pentru care au scriitorii din generatia mea interventii publice. Nimic altceva nu li se pare demn de comentat in afara de atacurile unei televiziuni la reputatia unui coleg.

      • @Captain Planet: Greșit de două ori: 1) nu e vorba doar de atacurile unei televiziuni, ci ale multor persoane din diferite zone media, cu expunere mare la public și cu o orientare politică evidentă; 2) scritorii din generația mea – și alții mai tineri – au destule de comentat și în alte privințe. Ca să nu mă dau pe mine de exemplu, îți recomand textele lui Luci Teodorovici, Robert Șerban, Vasile Ernu. Orientări diferite, simpatii politice sau sociale diferite, dar cu păreri și poziții clare – nu doar despre scriitori. Și mai sînt destui.
        Dacă intervenția de acum a stîrnit mai puternic atenția, e tocmai din pricină că acea televiziune nu e una oarecare, ci e formatoare de opinie și reflectă o linie de partid – cel care controlează țara, indiferent de nume. Puterea, ca să fie mai clar. Și pentru că era ceva excesiv de mizerabil și grobian. Dacă SRS înjura ICR-ul în minuscule ziare de pe internet, nu se făcea atîta zarvă.

  4. A cheltuit ICR-ul 100k euro cu Cartarescu, ca să promoveze un sciitor român talentat. Vai, ce suma fabuloasă. Sunt bani de un apartament. Sau de un Porsche Cayenne alb, cu care-şi plimbă curul tot felul de interlopi până la colţul strazii să ia un pachet de tigari. Chiar dacă nu-mi plac textele lui Cărtărescu, din punctul meu de vedere sunt bani cheltuiţi cu cap. Să-şi dea foc tâmpiţii care au emis aberaţiile astea cu televiziunile la care le-au emis cu tot. Asemenea posturi aberante irosesc spectrul radio-TV. Aşa şi BOR să-şi dea foc cu CNM cu tot.

  5. Luminita Corneanu via Facebook on

    Ba da, din păcate, asta înseamnă linşaj mediatic.
    Pentru că nu contează că Dan Sociu ştie că emisiunea e tâmpită, contează că omul de rând care nu înţelege care e treaba cu ICR crede ce i se livrează în mod repetat ca adevăr.
    N-aveţi idee câţi oameni cu o facultate terminată m-au întrebat care e treaba cu poneiul roz şi, totuşi, cum e posibil aşa ceva.

  6. Problema de fond e alta. Ministerul culturii ( si nu numai)ofera de lucru unei armate de taietori de frunza. Ar fi interesant de verificat cite si ce tari au un asemenea minister.D-l Cartarescu e un intelectual care are intr-adevar ceva de spus celorlalti cetateni si de aceea e atacat de toate nulitatile.In ultima vreme folosirea bidinelei cu cxxxt a devenit sport national.Efortul de a deosebi minciuna de adevar ne revine si noua simplilor cititori. Salutam totus pe toti aceia care ne spun adevarul si dezvaluie minciuna.

  7. Dle Dan Sociu, sunteti total paralel cu orice forma de cultura si orice concepte intelectuale mai avansate va depasesc. Nu mai dati verdicte si nu mai judecati personalitati care va sunt vizibil si indiscutabil superioare – Mircea Cartarescu, Iulia Motoc. Si mai ales, ca sa va citez “Dle Dan Sociu, nu mai exagerati! veti fi bine chiar daca nu mai scrieti astfel de aberatii!”

  8. De curiozitate, mesajele de mai sus (ma rog, unele dintre ele) nu se inscriu si ele la categoria “linsaj mediatic”?
    Nadia, gigel, ce ziceti (treceti va rog repede peste partea cu “esti un tampit,” “bolsevicule” samd, ca e luni si am o saptamana grea, timp putin pentru nimicuri)?

  9. Nu ma uit la TV ci mai citesc carti de aceea ma consider intelectual dar despre poneiul roz pot sa spun doar atat … exista un elefant roz sau ponei dupa preferinte in casa fiecarui roman inclusiv cel care scrie acest articol si se numeste IPOCRIZIE … ea este ca matrixul ne inconjoara peste tot, o simti cand te duci la servici, la baie, sa platesti taxele, in media si la TV mai probabil.

    Sa aduci in discutie un subiect neverosimil despre un securist care nu a adus si nu va aduce nimic bun tarii este insasi apocalipsa bunului simt si pe langa fantasmagorica ideologie care ii este atribuita mai suntem serviti si cu desfranare verbala cand vine vorba de apararea acestui imens ciot al ipocriziei si mizeriei umane care zace in aceasta natiune.

    Mai pe scurt este absolut irelevant din punctul de vedere al natiunii sa aleaga o varianta corecta cand nu ai de unde alege … acest joc mediatic securisto-politic ne duce departe de propria sanatate mentala si ne arunca in haul nebuniei unde varianta cea mai sigura pare alegerea cea mai evidenta … inca odata s-a demonstrat ca pana nu te injosesti pentru un pumn de arginti nu te numesti tradator …

  10. Pingback: Bitch, please - răspuns la Sociu | TOTB.ro - Think Outside the Box

  11. Nu stiu cum se face ca, desi oameni ca Plesu, Cartarescu, Patapievici, Liiceanu au o conduita aproape ireprosabila, au creat opere pe care iti vine sa le recitesti intruna, numai opinii de bun-simt si folosesc un limbaj uneori fermecator, tot se mai gaseste cate unul care sa dea cu mucii-n fasole criticandu-i cu niste argumente de-a dreptul kafkiene.

  12. Pingback: Mircea Cărtărescu şi tirania văicărelii. Gigi şi Ponta « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET

  13. Pingback: Mircea Cărtărescu şi tirania văicărelii. Gigi şi Ponta | Critic Atac

  14. Pingback: Nu mai exagerați, Mircea Cărtărescu o să fie bine | Critic Atac

  15. Pingback: Ban la ban trage și păduche la păduche - răspuns la Chiva | TOTB.ro - Think Outside the Box

  16. Pingback: La ce e bună o armă de foc – răspuns la Sociu | TOTB.ro - Think Outside the Box

  17. Chiar nu înteţege nimeni nimic din toata afacerea asta? Aici nu e vorba doar de Cartarescu sau de ICR, e vorba de o campanie de lungă durată (începută înainte de 90) care are un scop limpede: decredibilizarea oricărui personaj (persoană sau instituţie) care are şanse de a se constitui într-un reper (moral, profesional, cultural, whatever). Nu are rost să amintesc de tot ce s-a întreprins în acest scop, de la România Mare până la Antene şi Cotidianul de azi, de la Coposu care n-a mâncat salam de soia până la Cărtărescu ţuţerul lui Băsescu. România e o ţară sub ocupaţie şi apariţia oricărui reper riscă să dărâme un establishment care este obligat să ascundă o minciună fundamentală, acoperită apoi cu straturi peste straturi de alte minciuni.
    Apariţia oricărui reper declanşează seisme majore în societate. Când Coposu a devenit un astfel de reper, regimul lui Iliescu a căzut. Toată degringolada politică de anul acesta a pornit de la cazul lui Raed Arafat, care n-a putut fi decredibilizat (deşi s-au depus toate eforturile). Acum Cărtărescu era în cărţi pentru premiul Nobel şi dacă l-ar fi câştigat vocea lui ar fi dobândit o autoritate foarte greu de contracarat. Trebuia decredibilizat cu orice preţ, înainte ca acest lucru să se întâmple.
    Îmi pare rău că dl. Sociu contribuie (cu siguranţă involuntar) la această campanie, reducând la nivelul unei banale neînţelegeri în lumea intelectuală o chestiune care este de o importanţă majoră pentru întreaga societate românească.
    Poate vă amintiţi celebra scenă din “Ultima ispitire a lui Christos”, când Pavel se întâlneşte cu Iisus, care încearcă să-l convinvă că nu a fost răstignit. “Tu nu contezi” îi spune Pavel, contează că oamenii cred în tine. Nu sunt Pavel şi nici Cărtărescu nu e Iisus, dar chiar cred că nu Cărtărescu şi ICR-ul contează, căci miza este mult mai mare.

  18. Rar ne este dat să citim ceva care să exprime o opine despre condiția intelectualului în timpul lui Băsescu care să nu vină numaidecât dintr-o anumită zonă… O zonă a INTELECTUALILOR, consacrați de propriile capodopere, dar aserviți unor interese meschine și de moment. Din acest punct de vedere regimul Băsescu e de invidiat: a reușit ceea ce regimul ceaușist nu a putut în anii de tristă amintire, să determine marile spirite ale culturii să abdice de la adevărata condiție a intelectualului, LIBERTATEA. Da, din nefericirie, oameni ca Pleșu, Liiceanu, Cărtărescu, Patapievici și alții, mai mici sau mai mari, ale căror scrieri nu vor înceta să ne fascineze, ne apar astăzi, în tot mai rarele lor luări de poziție, în tot mai anemicele lor participări la viața cetății, surprinzători de blânzi, sau, mai bine, îmblânziți. Fără vehemența demascării unor mizerii mai mult decât evidente, fără revolta față de absurd, abuz, ticăloșie și abjecție. Acești mari oameni sunt fără doar și poate bolnavi acum de o cecitate morală care îi emasculează și care le creează o dependență vinovată de protectori din sfera puterii. Da, acești mari oameni sunt cu atât mai vinovați cu cât tradarea propriei condiții este, în cazul lor, în deplină cunoștință de cauză. Conștienți și vag jenați de acest lucru, se încolonează disciplinat și ciugulesc resturile căzute de la masa puterii cu obediența zelul și ticăloșia proletcultiștilor de altă dată…

  19. As fi inteles daca MC ar fi sustinut un tiran, desi nici macar lui Knut Hamsun nu i s-a retras Nobelul. Dar TB este departe de a fi un tiran, oricat de mult ar exagera propaganda Intact. oare un intelectual nu are voie sa-si exprime liber optiunile politice? Mai ales ca optiunile sunt de bun simt si nu vizeaza un regim dictatorial. Salvador Dali a fost un comunist, cu toate acestea tablourile lui se vand pe averi. Dar exagerez comparatia. MC nu sustine un regim dictatorial. El de ce nu are voie sa fie liber?

  20. Bine venita opinia autorului! De principiu, mai ales in zilele acestea, cu atatea dovezi ale inregimentarilor si masificarii, ICR este util ca instrument, alt instrument de propaganda si masificare!, precum politrucul si preotul ortodox, scriitorii mentionati, ce asigura rating-ul cutarui saptamanal sau cotidian, cutarei tv, apartin, cu farmecul bine elaborat, acelor “commodities”, marfurilor, si e necesar sa intelegem asta, criticarea lor e un drept de consumator european, nimic mai legitim! “Confiscarea” revolutiei din ’89 ni-i i-a adus pe toti, mai pe toti cei aflati pe firmamentul cultural si socio-politic, intr-o serie nedezmintita de niscai exceptii, totusi posibile, pe undeva, probabil…

Reply To Radu Pavel Gheo Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger