Compania Kronospan intenţionează să deschidă la Sebeş o nouă fabrică de formaldehidă, substanţă catalogată drept cancerigenă de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. După protestele din oraş, unde oamenii au ieşit în stradă săptămânal, din ianuarie până în martie, împotriva poluării aerului de către Kronospan, primăria Sebeş va efectua un studiu asupra sănătății populației, în relație cu toți poluatorii din zonă. Potrivit unui comunicat de presă al primăriei, acest studiu va fi primul de acest fel din România și este posibil ca el să servească drept model și precedent pentru altele. De aceea, credem că e important ca publicul să fie bine informat asupra lui. În acest articol vom prezenta studiile care s-au mai făcut în Sebeș privind sănătatea populației și calitatea aerului şi vom arăta cum sunt abordate astfel de probleme în alte părți ale Europei.
Text şi foto de Radu Cernuta
Studii făcute până acum
Până în prezent, autoritățile din Sebeş, unde compania Kronospan funcţionează din anii ’90, nu au făcut niciun fel de cercetări asupra sănătății populației. Singurele studii sunt cele comandate de compania austriacă: studiul de impact realizat în 2007, în vederea obținerii Autorizației Integrate de Mediu pentru noua instalație de formaldehidă, și un altul din 2010, care evaluează riscurile de sănătate în relație cu activitățile Kronospan.
Studiul de impact din 2007, intitulat Evaluarea stării de sănătate a populației din zona Sebeș/Lancrăm ca și condiție inițială de sănătate și a stării de sănătate asociată instalației noi de formaldehidă de la SC Kronochem, Sebeș, a fost realizat de Centrul de Mediu și Sănătate Cluj Napoca, în colaborare cu Centrul de Sănătate Publică Târgu Mureș, Institutul de Sănătate Publică Timișoara și Direcția de Sănătate Publică Alba. Centrul de Mediu și Sănătate Cluj Napoca este o firmă privată care, potrivit site-ului, a efectuat și evaluarea de risc asupra mediului pentru SC Roșia Montană Gold Corporation SA. Pe lângă inadvertențele care se pot observa încă de la o simplă răsfoire, cum ar fi prezența a două capitole 5, din care unul e de fapt o secțiune a capitolului 4, și absența capitolului 7, despre care în introducere se anunță că ar urma să se ocupe de „stabilirea suprafeței mobiliare și activităților din zona de protecție sanitară, programul de conformare”, mai sunt și alte probleme de care ne vom ocupa în continuare.
Studiul argumentează lipsa unei relații cauzale între prezența formaldehidei și patologia existentă, făcând comparații între populații pe care le consideră că ar avea grade diferite de expunere la substanță. Atunci când compari patologia unei populații expuse cu cea a uneia mai puțin sau deloc expuse și constați că cei expuși nu sunt mai bolnavi decât ceilalți, se poate trage concluzia că substanța nu cauzează probleme. Pentru asta, e nevoie în primul rând să existe siguranța că unii sunt mai expuși decât ceilalți, această diferență trebuie să fie dovedită științific și bine documentată.
În studiul comandat de Kronospan, se fac comparații între diferite cartiere ale orașului, dar fără a avea date din care să rezulte clar că nivelul de expunere diferă. Studiul se bazează doar pe supoziția că în cartierele mai apropiate de fabrică ar trebui să existe o concentrație mai mare de formaldehidă în aer decât în cele mai îndepărtate. Fără niște măsurători care să o confirme, aceasta este doar o supoziție și există motive să credem că ea este greșită. Distribuția formaldehidei nu se face liniar, în funcție de distanță, ci poate varia în funcție de înălțimea coșurilor, presiunea de evacuare, presiunea atmosferică, viteza și direcția curenților de aer și caracteristicile terenului, relief, înălțimea clădirilor, dispunerea străzilor etc. Astfel, nivelul de expunere ar putea fi diferit în zone diferite ale aceluiași cartier sau același în cartiere diferite. De altfel, distribuții neliniare ale poluanților au fost găsite și în cazul altor studii pe care le vom prezenta mai jos. Faptul că acest studiu nu prezintă o bază pentru comparațiile făcute, împreună cu alte probleme mai tehnice, cum ar fi lipsa corecțiilor pentru factori demografici, stil de viață, nivel de educație etc., înseamnă că pe baza acestor comparații nu se pot trage concluzii cu privire la efectele poluării cu formaldehidă.
O altă problemă apare la nivelul patologiei studiate. Trebuie remarcat că nu există niciun fel de evaluări în ce privește problemele de fertilitate și avorturile spontane despre care se știe din literatura de specialitate că sunt corelate cu expunerea la formaldehidă. Un meta-studiu al National Institute of Health din SUA indică un risc consistent crescut de avort spontan în studii pe populații umane și o asociere cu toxicitatea reproductivă și legată de dezvoltare, rezultată din studii pe animale din diverse specii, și concluzionează că expunerea la formaldehidă poate fi un pericol, în special pentru populațiile susceptibile, adică femei tinere și copii. Un alt meta-studiu realizat în China găsește corelații puternice între expunerea la formaldehidă și diverse tulburări de menstruație. Considerăm că lipsa oricărei evaluări în ce privește aceste probleme reprezintă o deficiență serioasă a studiului comandat de Kronospan.
Acest studiu mai are și alte deficiențe, dintre care amintim faptul că, în mare parte, operează cu grupe mari de patologie, fără nivelul de granulație necesar pentru a putea releva eventuale probleme specifice cauzate de formaldehidă. De asemenea, atunci când s-au folosit chestionare, acestea erau neclare în privința locurilor de muncă și a expunerii profesionale la diverse substanțe, fără a colecta date directe despre durata expunerii.Totodată, studierea numărului de zile de spitalizare pentru un spital mic, dintr-un oraș mic, cu puțini specialiști, cum e Sebeș, măsoară mai degrabă adresabilitatea, iar durata relativ scurtă a internărilor relevă faptul că patologia dificilă e tratată în orașe precum Alba Iulia, Cluj, Sibiu și nu spune prea multe despre starea de sănătate a populației. Toate acestea ne fac să ne punem serioase semne de întrebare cu privire la relevanța acestui studiu și, din punctul nostru de vedere, nu credem că se pot trage prea multe concluzii cu privire la efectele formaldehidei asupra stării de sănătate a populației din Sebeș pe baza acestui studiu.
Un alt studiu comandat de Kronospan este cel de evaluare a riscurilor asupra sănătății legate de activitățile companiei. Potrivit unui comunicat de presă, compania a solicitat măsurarea imisunilor de formaldehidă din comunitate, adică a concentrațiilor poluantului în aer. S-au efectuat măsurători în 12 locații din oraș, concomitent atât în exteriorul, cât și în interiorul locuințelor și simultan pe platforma Kronospan. Potrivit aceluiași comunicat, „concentrațiile de formaldehidă măsurate în exterior au fost în limitele stabilite de legislația în vigoare și nu reprezintă un risc pentru sănătatea populației.” Noi însă am reușit să găsim un articol care prezintă o imagine diferită. Articolul, intitulat „Formaldehyde Exposure Assessment in a Community Living in the Surroundings of a Wooden Products Factory”, a apărut în numărul 1-2 din 2010 al publicației Studia Universitatis Babeş-Bolyai Ambientum a Facultății de Știință și Ingineria Mediului din cadrul Universității Babeș Bolyai din Cluj. Cercetarea este semnată de un colectiv de autori de la Centrul de Mediu și Sănătate Cluj Napoca, firma care a realizat pentru Kronospan și studiul de impact asupra sănătății din 2007 prezentat mai sus. Autorii studiului nu menționează numele localității, însă există motive întemeiate să credem că este vorba de Sebeș, având în vedere că se discută de o fabrică de produse din lemn presat, utilizând aceeași substanță (formaldehida), şi este folosită aceeași procedură de măsurare ca cea menționată în comunicatul Kronospan (12 locații din oraș, concomitent în exteriorul și în interiorul locuințelor și simultan pe platforma industrială), cu același scop (evaluarea riscului pentru sănătate).
Studiul prezentat în articol încearcă să estimeze riscului teoretic de cancer cauzat de expunerea la formaldehidă, cu ajutorul unei metode din manualul de evaluare a sănătății publice al Agency for Toxic Substances and Disease Registry (ATSDR), din cadrul Center for Disease Control and Prevention (CDC) din Statele Unite, folosind valori de comparare dezvoltate de Environment Protection Agency (EPA). Metoda însă a fost folosită eronat. În calculele lor, autorii studiului folosesc Inhalation Unit Risk (IUR), o valoare de comparare descrisă de manualul amintit ca estimare teoretică a creșterii numărului de cazuri de cancer într-o populație, exprimat în unități de concentrație [(µg/m3)-1], pentru a permite comparații între concentrațiile substanțelor în aer specifice în diverse locații. Potrivit manualului, pentru a face estimări, IUR e înmulțit cu concentrația substanței exprimată în (µg/m3), rezultând astfel riscul teoretic de cancer. Această formulă ne-a fost confirmată de specialiștii de la CDC, pe care i-am contactat prin e-mail. Riscul astfel calculat se exprimă în numărul de noi cazuri care ar putea apărea în populație. De exemplu, un risc de 2×10-3 pe 10 ani înseamnă că, teoretic, din cauza expunerii la substanța studiată, în rândul populației ar putea apărea 2 noi cazuri de cancer la 1.000 de locuitori în următorii 10 ani. Potrivit articolului, în cadrul studiului realizat de Centrul de Mediu și Sănătate Cluj Napoca, pentru determinarea riscului teoretic de cancer, IUR a fost înmulțit cu doza zilnică determinată în funcție de concentrația formaldehidei în cantitatea de aer inspirat, evaluată pe baza unor determinări spirometrice, raportată la greutatea corporală. De obicei, unitatea de măsură pentru astfel de doze este mg/kg/zi și, potrivit specialistului CDC contactat de noi, se foloseşte, în anumite situații, pentru a determina riscul teoretic de cancer, Cancer Slope Factor (CSF), o valoare de comparare cu unitatea de măsură [(mg/kg/zi)-1], nu IUR. Deci formula folosită pentru calcularea riscului de cancer a fost greșită, ceea ce face ca rezultatele să fie irelevante. Asta nu înseamnă însă că studiul în întregime e lipsit de valoare; măsurătorile efectuate spun, prin ele însele, destul de multe.
Sunt prezentate în articol date despre 12 măsurători realizate în interiorul și în exteriorul unor locuințe aflate la diverse distanțe de platforma industrială și, simultan, într-o locație de pe platformă și se spune că în aerul interior, concentrațiile formaldehidei sunt mai crescute decât în cel exterior. Acesta este și pattern-ul descris în literatură, având în vedere că aerul interior, în general, provine de afară și în plus i se adaugă poluarea provenită din surse interne – în cazul formaldehidei, cea evaporată din plăcile folosite pentru mobilă, parchet etc. Însă, dacă examinăm datele, vedem că, în acest caz, lucrurile nu stau chiar așa.
Concentrații de formaldehidă
Pentru aerul interior, valoarea medie a concentrației formaldehidei este de 117µg/m3, cu o deviație standard de 127,3µg/m3, valoare minimă de 1,3µg/m3 și o maximă de 375,1µg/m3, iar pentru aerul exterior, valoarea medie e de 197,1µg/m3, cu o deviație standard de 166,6µg/m3, o valoare minimă de 1,3µg/m3 și o maximă de 618,7µg/m3.
Concentrații de formaldehidă
În plus, examinând graficul preluat din articol, observăm că majoritatea măsurătorilor pentru aer interior determină valori mai mici sau egale cu cele pentru aer exterior, ceea ce nu se suprapune peste pattern-ul descris în literatură, amintit mai sus. În plus, șase dintre măsurătorile realizate asupra aerului interior relevă valori egale sau foarte apropiate de minim, față de doar două dintre cele realizate asupra aerului exterior. Aceasta credem că relevă o sursă puternică de poluare a aerului extern.
Potrivit articolului, analiza statistică nu arată o corelație semnificativă între concentrațiile formaldehidei măsurate în exteriorul caselor și cele măsurate simultan pe platforma industrială. Credem însă că aceasta nu spune nimic despre o eventuală relație cauzală între emisiile de pe platforma industrială și concentrațiile poluantului înregistrate în oraș, deoarece, pe de o parte, o măsurătoare realizată într-un punct oarecare de pe platformă nu este o măsură a emisiilor totale, uneori nici chiar o indicație, iar pe de altă parte, realizând măsurătorile simultan, nu se ia în considerare faptul că, în funcție de viteza curenților de aer, e nevoie de timp pentru dispersie în toată zona studiată. Pentru a putea determina relații cauzale în mod riguros e nevoie de măsurători repetate, făcute atât cu fabrica pornită, cât și cu fabrica oprită, la intervale de timp suficient de mari pentru a permite curățarea atmosferei de o eventuală poluare provenită de la aceasta.
Ce nu se spune în articol e unde se situează valorile înregistrate față de valorile maxime admise legal prevăzute de STAS 12574/87, adică 0,012 mg/m3, ceea ce înseamnă 12µg/m3. Astfel, în cadrul măsurătorilor, s-au înregistrat, în exteriorul locuințelor, valori maxime de 51 de ori mai mari decât cele admise și valori medii de 16 ori mai mari decât cele admise, iar în interior, valori maxime de 31 de ori mai mari decât standardul amintit și valori medii de aproape 10 ori mai mari, ceea ce, credem noi, chiar și în cazul unor eventuale corecții datorate diferențelor între diferitele metode de măsurare, rămâne semnificativ.
UPDATE: Pe 29 aprilie, compania Kronospan a anunţat finalizarea Studiului de Impact asupra Stării de Sănătate a Populației din Sebeș, a cărui concluzie, arată ziarul Unirea, este: „Nu există riscuri de dezvoltare a unor afecţiuni severe din cauza formaldehidei de la Kronospan Sebeş”. Studiul, realizat de Centrului Regional de Sănătate Publică Cluj, parte a Institutul Naţional de Sănătate Publică, nu a fost supus
undei dezbateri publice, deşi este menit să servească autorizării noii staţii de producere a formaldehidei. Am solicitat Direcţiei de Sănătate Publică Alba să ne pună la dispoziţie informaţiile din această cercetare, ale cărei implicaţii sunt de interes public, însă am fost redirecţionaţi spre compania Kronospan, care a comandat acest studiu. În zilele viitoare, vom lua legătura cu reprezentanţii companiei, urmând să revenim cu informaţii actualizate despre noul studiu.
Cum abordează alte administraţii din străinătate problema poluării
Pentru a vedea ce fac alții în situații asemănătoare, am stat de vorbă cu medicul Harrie Dewitte din Genk, Belgia. Dewitte, care în prezent este și colaborator al Universității Catolice din Leuven, a pus în 1974 bazele filialei din Genk a rețelei de cabinete medicale Geneeskunde voor het Volk (GvhV – Medicină pentru popor). Aceasta numără acum 11 cabinete medicale cu 53 de medici, 50 de colaboratori și 72 de voluntari în toată Belgia și oferă gratuit servicii medicale de înaltă calitate. Încă de la început, medicii din GvhV au fost implicați în probleme de protecția muncii și mediu, mulți dintre ei mergând chiar să lucreze ca muncitori în minele de cărbune pentru a cunoaște exact condițiile, și au jucat un rol important în reducerea numărului de accidente de muncă și a cazurilor de pneumoconioză (boală pulmonară cronică cu caracter profesional). Eforturile lor pentru reducerea poluării în Genk, mai ales în ultimii 10 ani, au avut ca rezultat o îmbunătățire a calității aerului cu 80% și au făcut obiectul unei prezentări pe care medicul Dewitte a ținut-o în fața Academiei Regale de Medicină din Belgia și a noastră, pe Skype.
Genk este un oraș puternic industrializat, cu peste 300 de întreprinderi industriale, din care 5 obiective Seveso, inclusiv o fabrică de formaldehidă și una de plăci din fibră de lemn, iar în planurile de emisie se regăsesc peste 400 de substanțe poluante. Cu toate acestea, chiar dacă medicii știau din practica de zi cu zi că există probleme, concluzia autorităților după diversele studii pe care le realizau era invariabil că nu există un pericol pentru sănătate. Însă în noiembrie 2005, când au primit un raport cu măsurători ale metalelor grele, din componența pulberilor în suspensie (PM) din aer de la Societatea Flamandă de Mediu, au întrezărit o posibilitate de a evidenția științific ceea ce cunoșteau din activitatea de la cabinet. Cum se întâmplă de obicei cu astfel de rapoarte, spune Dewitte, cel primit era plin de cifre pe care majoritatea oamenilor, inclusiv el, nu le poate înțelege, însă când au reușit să le pună în context, și-au dat seama că el conținea valori de 30 de ori mai mari pentru crom decât în portul din Antwerpen, al doilea cel mai poluat loc din Flandra. Știind dintr-un raport al Organizației Mondiale a Sănătății că 40% din victimele poluării aerului sunt copii și având în vedere că în literatură existau mai multe studii despre efectele poluării cu metale grele asupra aparatului respirator, s-au hotărât să investigheze, în cadrul practicii lor, efectele poluării asupra aparatului respirator la copii.
O primă observație a fost că din 105 copii între 0 și 2 ani care locuiau în jurul zonei industriale și veneau la cabinetul lor, jumătate primeau medicație antiastmatică. Desigur, asta ar fi putut fi o particularitate a practicii lor, pur și simplu medicii prescriau mai multă medicație, însă au putut constata că pentru copiii care locuiau mai departe de fabrică, aceiași medici prescriau mai puține antiastmatice, situația normalizându-se după 10 km. Când au verificat cu alte cabinete, au constatat același pattern. Apoi au căutat motivele pentru care copiii erau mai vulnerabili. Au găsit că metalele grele se aștern pe pământ, apoi se recirculă în zona joasă, unde se află copiii, care astfel sunt mai expuși. De asemenea, fiziologic, copiii sunt mai vulnerabili, deoarece respiră de două ori mai frecvent decât adulții și cântăresc de cinci ori mai puțin, ceea ce înseamnă că inhalează o doză de zece ori mai mare de poluant pe kilogram corp. Și, nu în ultimul rând, sunt în creștere și, adesea, dacă sunt afectați, nu se mai recuperează complet.
Pentru a ilustra asta, medicii au măsurat funcția pulmonară la copii și au constatat o întârziere la cei din zona afectată care s-a menținut de-a lungul anilor la măsurători succesive. Au ieşit public cu aceste rezultate – medicație, expunere, fiziologie. În plus, pe baza datelor de la Societatea Flamandă de Mediu, au calculat dozele de crom inhalate de copii zilnic și au constatat că acestea erau mai mari decât cele admise de normele pentru adulți descrise în medicina muncii în Olanda, una din puținele țări care are norme pentru această substanță. Pentru a prezenta toate acestea, au organizat o întâlnire publică la care s-a prezentat foarte multă lume, relevând un interes deosebit în comunitate pentru problema poluării. În cadrul întâlnirii, au reușit să pună focusul pe copii, iar primarul a promis că va realiza noi măsurători la o școală numită “De Sleutel” şi aflată în zona afectată; datele urmau să fie făcute publice, ceea ce a fost foarte important, pentru că astfel puteau fi puse la dispoziția tuturor celor interesați, ingineri, medici, profesori universitari și cercetători de pe întreg palierul sectorului de sănătate din Belgia.
Măsurătorile au fost realizate de o agenție guvernamentală la cererea autorităților locale și, pe baza rezultatelor, acestea au emis un comunicat de presă în care spuneau că „nu există un pericol iminent”, ceea ce, după cum spune Dewitte, „nu e o minciună dacă au adăugat și cuvântul iminent, fiindcă într-adevăr niciun copil nu cade mort acolo”. Mai era prezentat și un tabel cu rezultatele măsurătorilor de la școala din zona afectată, ce prezentau concentrațiile de crom, mangan, nichel și cadmiu. Din nou, în Flandra, existau doar vreo trei oameni care le puteau înțelege și își puteau da seama ce implicații au, având în vedere că în Belgia nu se prea făcuseră cercetări cu privire la metalele grele. Celorlalți li se putea spune orice despre ele.
| De Sleutel | Cr mg/kg | Mn mg/kg | Ni mg/kg | Cd mg/kg |
| PM10 | 3686 | 2888 | 1646 | 199 |
| Podea | 5311 | 990 | 934 | 5 |
| Pervaz | 28038 | 3334 | 3027 | 8 |
| Curte | 8001 | 4179 | 2440 | 149 |
Ce lipsea din comunicat era tabelul cu măsurătorile de la școala de control, la care întâmplător învăța și copilul primarului, aflată într-o zonă verde, la 10 km de zona industrială, în afara direcției vânturilor dominante, tabel care trebuia să pună lucrurile în context. Iar cifrele vorbesc de la sine, diferențele sunt atât de mari, încât oricine își poate da seama că ceva nu e în regulă. Un funcționar a fost atât de revoltat, încât i-a adus și aceste date lui Dewitte, care s-a dus cu ele la presă.
| Referința | Cr mg/kg | Mn mg/kg | Ni mg/kg | Cd mg/kg |
| PM10 | 376 | 482 | 386 | 376 |
| Podea | 85 | 246 | 26 | 0 |
| Pervaz | 284 | 473 | 75 | 1 |
| Curte | 12 | 36 | 5 | 0.1 |
A doua zi, acesta a fost subiectul numărul unu în toată media și a cauzat o întreagă mișcare, atât din cauza cifrelor, cât și din cauza înșelătoriei. Presiunea a fost atât de mare, încât încă din acea noapte s-a găsit un buget și s-a decis mutarea școlii, iar peste două luni copiii mergeau la o școală nouă, doi kilometri mai departe, într-o zonă împădurită. „Niciodată, până atunci, în istoria Flandrei, nu s-a construit o școală atât de repede”, spune Dewitte. O primă victorie pentru GvhV și cetățenii din Genk. Vor urma și altele.
Între timp, pentru că în literatura de specialitate cu privire la metalele grele cele mai multe studii privesc aparatul respirator, medicii au început o cercetare asupra acestuia pornind de la date din dosarul electronic medical. În cadrul acestei cercetări, au comparat datele cu privire la afecțiunile respiratorii la adulți înregistrate pentru cei peste 3.000 de pacienți ai lor cu o bază de date construită în decurs de 20 de ani, care la momentul respectiv cuprindea aproximativ 120.000 de pacienți din întreaga Flandra. Au descoperit un risc semnificativ crescut față de populația generală la toate afecțiunile cercetate, mai puțin carcinom, unde datele au fost insuficiente pentru a putea trage vreo concluzie. De exemplu, pentru astm aveau cu 4 cazuri pe an la mia de locuitori mai mult decât media pentru Flandra. De asemenea, au comparat mortalitatea cauzată de bolile respiratorii și au constatat că era dublă față de populația generală. Până la acest studiu, deși se știa că există o discrepanță, aceasta nu a fost măsurată deoarece se credea că era din cauza istoricului de regiune minieră, care nu mai putea fi schimbat. Acum, însă, nu doar că a fost măsurată, dar au constatat și că cifrele erau aceleași pentru bărbați și femei. Iar femeile nu lucraseră în mină, deci cauza era alta, cel mai probabil poluarea aerului. Studiul a fost remarcabil și datorită faptului că era pentru prima dată când, datorită utilizării dosarului electronic medical, s-a putut detecta existența unui efect (ceea ce e mai mult decât un risc!) asupra sănătății la nivel de populație studiată doar pe baza datelor din practica de zi cu zi. Limitarea acestei abordări este că nu determină cauzele, ele pot fi doar speculate. Studiul a fost desigur și atacat, principala critică fiind că marea majoritate a pacienților erau de origine turcă și, deci, fumători – există și în olandeză expresia „a fuma ca un turc”-, iar acest fapt nu a fost luat în considerare. Pentru a contracara criticile și a lămuri situația, GvhV au început o nouă cercetare.
Noul studiu urma să se desfășoare în cea mai expusă zonă, cu o populație omogenă și foarte mulți copii. Problema cu care se confruntau acum era că în comunitățile de emigranți, participarea la studii era foarte redusă, de 2-3%, ceea ce scădea mult relevanța, însă având în vedere că întotdeauna au prezentat comunității rezultatele cercetărilor lor și au implicat lumea, porneau cu un avantaj. Pentru acest studiu, au restrâns setul de date colectate la strictul necesar (fumat, prezența mucegaiului în locuință, medicație utilizată și afecțiuni respiratorii) și au dezvoltat un chestionar simplu pentru aplicarea căruia au cooptat voluntari din comunitate care au făcut un training cu un sociolog. Mergând la fiecare a doua ușă, au reușit să obțină o participare de peste 48% din populație, dintre care trei sferturi erau indivizi sub 40 de ani, ceea ce înseamnă că eventualele probleme aveau impact important asupra vieții lor, iar un sfert erau copii sub 11 ani, a căror vulnerabilitate a fost schițată în primele lor cercetări. Primul mit care a căzut a fost cel al fumatului – turcii nu fumau mai mult decât populația din restul Flandrei. Apoi a fost detectată o nouă problemă, cea a mucegaiului, care era prezent în cantități semnificative în peste 30% din locuințe, iar unul din trei locuitori expuși era copil sub 11 ani. De asemenea, 14,77% din populația studiată folosea medicație antiastmatică, față de 2-4% în populația generală. Cifrele au fost din nou foarte sugestive și au creat un ecou în rândul populației, ai cărei membri simțeau că sunt considerați neimportanți, cetățeni de mâna a doua, de către autorități. Ca urmare a cercetării, autoritățile au alocat fonduri pentru un studiu mai amplu, pe 7.000 de persoane din 5 cartiere.
Studiul autorităților confirma ceea ce diversele cercetări anterioare arătaseră deja, adică faptul că în Genk erau de două ori mai multe afecțiuni respiratorii decât în zonele de control, o stare generală de sănătate mai rea, locuitorii dormeau de două ori mai prost, foloseau mai multe somnifere și antidepresive și își făceau de șase ori mai multe griji. Cu toate astea, autoritățile au hotărât din nou să prezinte rezultatele într-o lumină favorabilă și au tipărit o broșură de popularizare cu titlul „Nu sunt mai multe probleme decât în alte zone industrializate”, în 50.000 de exemplare, care ar fi urmat să fie distribuite de medicii de familie. Dar aceștia au refuzat în bloc, pe motiv că nu e în concordanță cu realitatea constatată de ei. De asemenea, în acest timp, funcționarii din administrație care lucraseră la studii erau supărați că rezultatele muncii lor erau sistematic prezentate distorsionat în comunicatele de presă oficiale. Ei considerau că, de fapt, exista un risc pentru sănătate care nu era acceptabil nici medical, nici social și au scris în ziarul lor despre „norul otrăvitor de deasupra orașului Genk”. Articolul a avut răsunet și a fost perceput ca o revoltă a funcționarilor contra conducerii politice care a început să simtă presiunea. Ca urmare, medicul Dewitte a fost cooptat în grupul de conducere pentru a supraveghea modul în care erau interpretate și publicate datele. De asemenea, s-a hotărât demolarea a 272 de locuințe și construirea unui nou cartier într-o zonă mai sigură, inclusiv o școală nouă, iar alte 800 de locuințe urmau să fie reabilitate. În plus, s-au găsit fonduri pentru două noi studii, o biomonitorizare complexă sub conducerea a 4 mari universități din Flandra și o cercetare fiziologică în colaborare cu Universitatea din Hasselt. În sfârșit, lucrurile începeau să se miște serios.
Pentru cercetarea făcută împreună cu Universitatea din Hasselt, specialiştii a selectat 150 de pacienți între 60 și 80 de ani care nu fumau şi nu aveau infecții active sau cancer și au determinat 12 metale grele în sânge și urină. În plus, au colectat din dosarul electronic medical datele despre medicație, eventuale boli. De asemenea, a fost determinat kidney injury molecule 1 (KIM1), un marker timpuriu pentru afectarea rinichiului care se corelează pozitiv cu osteoporoză, hipertensiune, diabet și alte afecțiuni. Rezultatele au scos la iveală valori crescute pentru cadmiu la toți pacienții și o corelație stabilă între cadmiu și KIM1. De asemenea, pentru prima dată, cercetătorii au documentat faptul că gradul de poluare nu depindea liniar de distanță.
Biomonitorizarea este o cercetare modernă și foarte scumpă la care a lucrat o echipă complexă ce cuprindea profesori universitari, biologi, sociologi, fiziologi, oncologi, statisticieni, specialiști în comunicare etc. și cei de la GvhV. Studiul a fost realizat pe 200 de copii de 14-15 ani din întreg orașul, de la care s-au colectat mostre de sânge, urină și păr și s-au determinat concentrațiile metalelor grele, hidrocarburilor poliaromatice și hormonilor sexuali. De asemenea, au fost făcute niște teste computerizate de evaluare neurologică, teste pentru a determina deteriorarea ADN-ului și un chestionar care evalua gradul de preocupare cu privire la problemele de mediu. GvhV a cerut ca rezultatele să fie prezentate public în Genk şi a obținut acest lucru. S-a determinat că copiii aveau un nivel semnificativ de mare de metale grele și hidrocarburi aromatice în sânge, prezentau tulburări hormonale (o pubertate grăbită la fete, cu un risc crescut de cancer la sân, și una întârziată la băieți), tulburări neurologice (dificultăți de învățare, reacții încetinite, deficit cognitiv) și mult mai mult ADN deteriorat decât în restul Flandrei, ceea ce indica la nivel de grup un risc crescut de a dezvolta cancer mai târziu. Iar asta, subliniază medicul Dewitte, în condițiile în care comparația a fost făcută cu restul Flandrei, care la nivel european e în topul poluării împreună cu bazinul Ruhr și Rotterdam. Surprinzător a fost și că a doua cea mai afectată zonă din oraș a fost una considerată până atunci sigură, situată la 5 km de zona industrială și în afara direcției vânturilor dominante. Deci din nou un pattern neliniar de dispersie a poluanților. De asemenea, aria totală afectată a fost mult mai mare decât se credea anterior, până la peste de 10 km distanță.
Tot în acea perioadă, specialiștii din spital au pus pe masă niște cercetări nepublice făcute de ei, din care rezulta că în Genk erau prezente și diverse probleme de fertilitate – semnificativ mai multe malformații uterine, nou-născuți mici și o foarte serioasă afectare a activității Centrului de Fertilitate, unde se realizau fertilizări in vitro, care nu a putut fi rezolvată decât în urma unei investiții în filtre de aer foarte scumpe pentru laboratoare capabile să oprească pătrunderea metalelor grele. Toți medicii din spital au semnat o petiție în care cereau rezolvarea problemei poluării. În plus, în a doua cea mai afectată zonă determinată la biomonitorizare locuiau notabilitățile orașului, medici, avocați etc., iar asta a mobilizat un public cu o capacitate mai mare de a pune presiune pe autoritățile locale. Întreg orașul și-a dat seama că avea o problemă cu poluarea și a cerut soluții, iar autoritățile nu au mai avut încotro și a trebuit să ia măsuri.
Pe de o parte, s-a stabilit ca la eliberarea oricăror noi autorizații de mediu, să se privească la întreg, la efectul pe care eventuala poluare îl poate avea în contextul local deja destul de complex. Apoi, în scurt timp, au fost descrise măsuri specifice pentru fiecare companie în parte și li s-a impus aplicarea lor, ceea ce a dus în doar câțiva ani la o îmbunătățire a calității aerului cu 80%. La acest succes a contribuit ciclul muncă științifică comunicată opiniei publice, care s-a implicat pentru a sensibiliza autoritățile să ia măsuri, printre care și finanțarea de noi cercetări, ceea ce a implicat o porțiune mai mare a opiniei publice ș.a.m.d. Foarte importantă, spune Dewitte, a fost publicarea sistematică a rezultatelor, care a avut întotdeauna ecou. Acesta a venit din două direcții – pe de o parte, au fost atacați foarte puternic, iar pe de alta au reușit să stârnească interes în cercuri academice mai largi și să găsească susținere. Pentru companii, acest succes a însemnat, desigr, investiții, dar și efecte benefice pe termen mai lung. Necesitatea dezvoltării de noi soluții pentru optimizarea proceselor a dus la apariția unei noi companii care acum vinde sisteme informatice în toată lumea. O mare parte din substanțele care se eliberau în atmosferă sunt acum recuperate și refolosite ca materie primă. Prin arderea gazelor poluante în instalații speciale, se generează energia termică. Cel mai mare câștig însă ar trebui să fie o îmbunătățire a stării de sănătate, care urmează să fie evaluată din nou în cadrul unei biomonitorizări ce va începe la sfârșitul acestui an. Acest câștig este, desigur, important, în primul rând la nivel individual, pentru locuitorii care vor beneficia de o calitate a vieții crescută, dar și pentru societate, care altfel trebuie să suporte costurile sociale și medicale ale bolilor.
Ce face Primăria din Sebeș
La primăria din Sebeș nu am reușit să avem o convorbire cu primarul sau altă persoană abilitată, însă ni s-a permis să trimitem în scris câteva puncte de interes departamentului de mediu. Am trimis un e-mail în care am întrebat:
– Care sunt exact rolurile celor implicați: Primărie, DSP Alba, CRSP Cluj, medici de familie? Ce se așteaptă de la o eventuală colaborare a ONG-urilor? Dar de la companii, care este rolul lor?
– Cum se determină zonele vulnerabile? Ce se ia în considerare, care este procedura, cine se ocupă? Ne puteți da o idee despre care sunt acestea?
– Cum se stabilesc indicatorii de sănătate urmăriți? Ce se ia în considerare, care este procedura, cine se ocupă? Ne puteți da o idee despre care sunt aceștia?
– Cum se colectează datele? Se colectează din tot orașul, sau doar anumite străzi?
– Cum vor fi comunicate datele și rezultatele către comunitate? Ce intenționați să faceți cu rezultatele?
– Sunt resimțite scrisorile angajaților Kronospan ca o presiune? Există alte presiuni?
Mai jos redăm integral răspunsul primit:
„Ca urmare a adresei d-voastră nr 13643/08.04.2015 și 14549/20.04.2015 depusă la sediul Municipiului Sebeș cu referire la solicitare de informații Studiu de impact pe sănătatea populației, vă comunicăm următoarele:
– Municipiul Sebeș dorește să realizeze un studiu de impact pe starea de sănătate a populației relaționat cu expunerea la toți posibilii poluatori industriali de pe raza unității administrativ teritoriale;
– acest studiu se va realiza cu Institutul Național de Sănătate Publică, respectiv Centru Regional de Sănătate Publică Cluj, fiind una din sucursalele acestui institut
– în urma întâlnirii din 12.02.2015 între primarul Municipiului Sebeș, directorul DSP Alba și conducerea CRSP Cluj Napoca au fost stabiliți pașii procedurali, fiind nevoie de o strânsă colaborare între autoritățile publice locale – Primăria Sebeș, DSP Alba, APM Alba, medici de familie, Spitalul Municipal Sebeș;
– în data de 27.02.2015 la sediul Municipiului Sebeș a avut loc o prima întâlnire cu medici de familie, reprezentanți ai Spitalului Municipal Sebeș, DSP Albă prin care aceștia au fost informați despre intenția realizării acestui studiu de impact pe sănătatea populației și solicitarea colaborării în realizarea acestuia;
– în data de 06.03.2015 a avut loc o întâlnire între primarul municipiului Sebeș Adrian Alexandru Dăncilă și reprezentanții CRSP Cluj;
– în urma acestei discuții s-a elaborat un Chestionar individual privind percepția riscului pentru mediu și sănătate, care va trebui validat de comisia de etică, au fost stabilite străzile unde se va aplica acest chestionar și au fost stabilite necesarul de informații care vor trebui solicitate de la medicii de familie, Spitalul Municipal Sebeș și DSP Alba;
– în urma discuțiilor de pe data de 06.03.2015, a fost solicitat sprijinul CRSP Cluj pentru elaborarea caietului de sarcini, în vederea demarării acestui studiu, care este de mare anvergură, fiind practic o premieră și pentru Institutul Național de Sănătate Publica – CRSP Cluj;
– finanțarea acestui studiu de impact pe starea de sănătate a populației relaționat cu expunerea la toți posibilii poluatori industriali de pe raza unității administrativ teritoriale se va face exclusiv de la bugetul local.”
Radu Cernuta este absolvent al unui Master în Managementul Datelor Medicale, în cadrul unui studiu interuniversitar la Universitatea din Gent, Belgia, şi jurnalist colaborator al Think Outside the Box. Radu a documentat pentru TOTB toate protestele de la Sebeş, organizate în jurul noii fabrici Kronospan şi urmăreşte în continuare demersurile societăţii civile, dar şi ale autorităţilor, pe marginea acestui caz.
Think Outside the Box este o publicaţie independentă, realizată exclusiv cu ajutorul donaţiilor de la cititori. Ca să putem scrie mai departe despre subiecte care ne privesc pe toţi, avem nevoie de susţinerea voastră. Orice contribuţie contează. Vă mulţumim!
Donaţiile se pot face direct în contul Asociaţiei Think Outside the Box (Iban: RO07RNCB0295145097240001, codul de identificare fiscală: 34244700) sau prin PayPal:
Puteţi citi şi:
FOTO Cetăţenii din Sebeş au ieşit din nou în stradă pentru un aer curat