"Nu e, dom’le, nicio chiftea!"

0

Despre sistemul de management al gunoaielor din Brăila nu poate fi spus decât că ignoră toate obiectivele strategiei naţionale în domeniu. Practic, tot ce se colectează de la populaţie ajunge la groapa de gunoi construită de firma unui fost prefect, într-o schemă care a stabilit un tarif lunar de salubritate de 6,7 lei. Acesta a fost fixat prin hotărâre de consiliu local, care îl distribuie “părinteşte” din buzunarul cetăţeanului către operatorii privaţi.

 

 

de Oana Dan si Vlad Stoicescu (Dela0.ro)

Managementul deşeurilor la Brăila poate fi sintetizat în două cuvinte: Dan Apostol. Nu aţi auzit până acum de acest domn, joacă rolul unui discret director de primărie, consilier judeţean şi membru PSD – calitate pe care şi-o declina, în mod bizar, tocmai în era internetului, când memoria scurtă a apartenenţei politice se tratează printr-un click –, într-un film pe care îl produce şi îl regizează, nu înainte de a scrie scenariul şi a organiza castingul. Un Sergiu Nicolaescu al gunoaielor, Apostol conduce Serviciul de Utilitate Publică, Administrare şi Gospodărire Locală (SUPAGL) din 2007 şi a fost reconfirmat recent în funcţie de Primăria Brăila, pentru că şi-ar fi îndeplinit „indicii de perfomanta asumaţi”. Indicii nu au nicio legătură cu managementul deşeurilor, capitol la care Primăria Brăila, prin delegatul sau Dan Apostol, a picat toate examenele.

Mai puţin cel al susţinerii cauzei salubristilor care îşi fac treaba, în ciuda dificultăţilor financiare majore şi a cetăţenilor needucaţi. Într-un răspuns oficial, primăria susţine că sunt 120 de containere de colectare selectivă în tot oraşul. Realitatea de la faţa locului pare departe de această cifră: dacă sunt vreo 30 de containere instalate prin primăvara, iar din aprilie sunt neatinse. O recunosc chiar operatorii, care susţin că n-au cum să valorifice deşeurile colectate pe fracţii şi, prin urmare, prefera să le lase în containere.

Empatie părintească

Ca un adevărat tata, Dan Apostol e empatic cu dificultăţile Întâmpinate de cele trei firme de salubritate care şi-au Împărţit Brăila – RER Ecologic, Brai-Cata şi ECO SĂ (unde Consiliul Local Brăila este acţionar majoritar). A fost pe rând director la două dintre cele trei firme care operează În Brăila – Brai-Cata şi RER –, dar se lauda cu echidistanta în decizii. Griji nu îşi face prea multe, a auzit ceva de ţintele europene, dar nu îl interesează subiectul, întrebându-se retoric dacă România este În UE. Oricum planurile lui includ o pensie liniştită în Turcia, unde îi place cum este servit. Până atunci duce un trai bonom la vila de la Vărsătura din comună Chiscani, la ieşirea din oraş – o zonă unde potentaţii oraşului şi-au ridicat case mari şi colorate.

Nici măcar pe hârtie lucrurile nu arata decent la Brăila, „salvarea” fiind fostul prefect PSD Mihai Manea care a pornit în urmă cu un deceniu o afacere – Tracon – cu depozite ecologice pe care a extins-o în Sibiu şi Constantă. Astăzi, Manea s-a mutat cu arme şi bagaje la malul Mării Negre şi face afaceri mari cu deputatul social-democrat Eduard Martin, mai cunoscut că nas de botez al copilului lui Silviu Prigoana. Practic, prin afacerea Tracon, căzută că o pleaşcă din cer din „intuiţia” lui Manea, Brăila a bifat obiectivul numit depozit de deşeuri conform. În rest, despre sistemul de management a gunoaielor din Brăila nu poate fi spus decât că ignora toate obiectivele strategiei naţionale în domeniu.

Practic, tot ce se colectează de la populaţie ajunge la groapa de gunoi a Tracon (care taxează cu puţin peste 45 de lei tonă de deşeuri), într-o schemă care a stabilit un tarif lunar de salubritate de 6.7 lei, fixat prin hotărâre de consiliu local, şi îl distribuie „părinteşte” din buzunarul cetăţeanului către operatorii privaţi. Despre staţii de sortare şi compostare nici nu poate fi vorba, Apostol se recuza când vine vorba de orice fel investiţii, se plânge că nu sunt bani, că firmele de salubritate sunt amărâte şi că, în general, să lucrezi în domeniu „nu e nicio chiftea”.

Nu doar un şmecher, un băiat extraordinar

Şeful Gărzii de Mediu din Galaţi, Mihai Turcu (membur PDL), prieten bun cu Dan Apostol – care îl etichetează drept un „băiat extraordinar” – nu pare să fie de aceeaşi părere, din moment ce controlează din umbră societatea Brai-Cata, lucru confirmat de apropiaţi ai comisarului. În 2002, Turcu aducea la Brăila trei italieni care aveau majoritatea în firma – Raffaele Esposito, Rosario Raneri şi Ernesto Nudo –, aceştia retrăgându-se În 2008 şi cedând pachetul de 51% firmei Urban SA din Râmnicu Vâlcea. Aceeaşi care asigură serviciul de salubritate şi în sectorul 6 din Bucureşti condus de pedelistul Cristian Poteraş.

Deşi nu apare printre acţionari, Turcu controlează 25% din Brai-Cata prin Silviu Daniel Alexandru, un tânăr de 32 de ani plantat la vârful unei suveici de relaţii personale. Bărbatul e fiul Ilincai Alexandru, la rândul ei fosta colega de facultate şi prietenă bună cu Costela Lungu, partenera de viaţă şi de business a lui Mihai Turcu, după cum ne-a declarat o sursă din rândul experţilor contabili locali care le cunoaşte pe cele două. Mihai Turcu şi Costela Lungu sunt asociaţi şi în firma Diplomat Internaţional, care este acţionar minoritar la firma RER Ecologic (detalii aici).

JUCĂTORII

Nicio chiftea, nicio colectare selectivă

Constantin Silisteanu conduce RER Ecologic Brăila, George Voiculet administrează Brai-Cata, iar Alexandru Micu este directorul ECO SA, companie al cărei acţionariat se împarte intre Consiliul Local Brăila, Tracon şi o firmă grecească, Athena SĂ. Aceasta din urmă a fost implicată într-un alt proiect ISPA, de extindere a reţelei locale de canalizare în valoare de peste 22 de milioane de euro, care a stârnit numeroase scandaluri. De altfel, Gheorghe Cioaca, membru în consiliul de administraţie al ECO SĂ şi directorul Tracon, susţine că reprezentanţii greci nu se mai prezintă de la mijlocul anului trecut la şedinţele companiei.

Fiecare dintre cele trei firme de salubritate are sectorul său În care operează, tarifând serviciul cu 6,7 lei pe persoana/lună, la populaţie, şi cu o sumă variabilă la agenţii economici. Într-o scenă cu note absurde petrecută În biroul lui Dan Apostol – deşi la prima Întâlnire susţinuse că nu îi ştie prea bine, în ziua următoare discuţiei iniţiale, la 9 dimineaţa, şeful SUPAGL îi aliniase pe toţi reprezentanţii firmelor de salubritate, trasându-le roluri bine definite – Micu, Silisteanu şi Voiculet au recunoscut involuntar că „suma variabilă” poate să Însemne orice, inclusiv preţ de dumping.

Toţi trei au ridicat din umeri când au fost întrebaţi de colectarea selectivă a deşeurilor, Voiculet susţinând chiar că datele sunt confidenţiale, deşi cantităţile ridicate pe cele trei fracţii colectate se raportează la nivel naţional către Agenţia pentru Protecţia Mediului. Într-un final, reprezentantul Brai-Cata a recunoscut că nici nu mai ridică deşeurile din containerele de colectare selectivă instalate într-un parteneriat cu Eco-Rom Ambalaje, pentru că posibilităţile de valorificare sunt reduse sau inexistente.

În ciuda evidentei crase a ineficientei sistemului, fiecare firmă de salubritate are un contract pe 30 de ani bine bătut în cuie cu primăria şi prin care primeşte bani pentru salubrizarea stradală şi are bucăţică de oraş asigurată pentru preluarea deşeurilor menajere. Invariabil, fiecare director se plânge de brăilenii datornici şi necivilizaţi. Şi de situaţia financiară a firmei pe care o gestionează. Însă, conform datelor furnizate de Ministerul Finanţelor Publice, toţi cei trei operatori de salubritate au terminat anul financiar 2010 pe profit.

Acest material jurnalistic a fost realizat cu sprijinul Fundaţiei Soros România, în cadrul programului Jurnalism de investigaţie în slujba interesului public. Conţinutul acestui material nu reprezintă poziţia oficială a Fundaţiei Soros România.

Puteti citi si:

VIDEO Cum petrec băieții deștepți gunoaiele la groapă

Zbor în bătaia săgeţii: “La un depozit ecologic, câinii şi ciorile mor de foame”

Jocuri murdare de-a Master Planul

 

 

 


Leave A Reply