Noi, cetățenii simpli, ne asumăm răspunderea

7

Azi a apărut în presă vehiculat şi numele Galeriei Petrolul – şi ei părtaşi la actele de vandalism din Bucureşti de ieri seară. Vandalii  fac rainting. Lumea se încinge, dezbate, îşi dă cu părerea. De la psihologul Hannibal, la doamna Tatoiu s-au perindat prin studiori şi şi-au arătat entuziasmul, surprinderea, consternarea. Se vorbeşte mult despre huligani, se tace şi mai mult despre “cetăţenii simpli”. Mulţi stau acasă şi scriu amuzaţi pe blogurile lor: “dar la ciolan şi fasole parcă eraţi mai mulţi. Parcă şi la moaștele Sfintei Paraschiva”. 8700 de persoane din 41 de oraşe diferite este foarte bine! Şi asta pentru că nu cred că este nevoie de o revoluţie. Sau măcar eu una nu îmi doresc o revoluţie. Nu îmi dau seama acum nici măcar dacă îmi doresc alt preşedinte şi un alt Guvern. Care? Cine?

de Irina Zamfirescu

Ceea ce este şi mai grav, în ceea ce mă priveşte, este că eu cred că ei pot fi inteligenţi, dar nu vor. Miza acestui protest, în capul meu de participant, este de a arăta că există încă cetăţeni vigilenţi, fără teamă de a cotiza la stat cu 500 lei ori teama de o tură pe la secţia de miliţie. Nu vreau pe alţii, nu ştiu care alţii sunt pregătiţi în momentul ăsta să fie mai buni decât ei. Eu merg la protest pentru că asumarea răspunderii nu se regăseşte în niciun sistem constituţional şi pentru că democraţia trebuie reinstaurată într-un stat democratic.

Pe la televizor s-au vehiculat:

Cetățenii obişnuiţi au ieșit în stradă. Cine sunt cetăţenii neobişnuiţi care stau în casă? Cetăţenii sunt sau nu sunt, nu pot fi obişnuiți sau deosebiţi. Vedeam după primul protest, din Târgu Mureş, cum opiniile avizate ale unui medic cu privire la reforma sănătăţii sunt anihilate de prefect pentru că “nu este cetăţean obişnuit”. Cetăţenii aceştia obişnuiţi au nevoie de ajutorul experţilor pentru a înţelege lucrurile tehnice. Chiar PD-L-ul se tânguieşte zilele acestea că proiectul de Lege nu a fost înţeles. Nu a fost pentru că nu a fost explicat pe îndelete. Pentru că procesul de consultare publică, în România, se rezumă la un text tehnic, postat online. Faptul că doamna Tatoiu se apucă şi ne explică de ce nu e bun proiectul de Lege este pentru că nimeni nu ne-a explicat de ce e bun. Cetăţeanul obişnuit este acela care citeşte, întreabă, se întreabă şi propune. Faptul că este microbist, pesedist, sindicalist – nu le anulează nimeni mandatul de cetăţean. Şi ei trebuie ascultaţi, şi ei votează.

Oamenii au ieşit în stradă pentru că nu mai îndură măsurile de austeritate. Este posibil, este o ipoteză de lucru, însă nu aş trata-o cu valoare de adevăr infailibil. Declanşatorul a fost nu vreo prevedere a proiectului de Lege a sănătăţii ori vreo nouă impozitare, ci intervenţia în direct a preşedintelui care s-a terminat cu demisia lui Raed Arafat. Totul a început de la o nouă dovadă de aroganţă a Preşedintelui. Umilinţa este o virtute, iar preşedintele nostru nu este un virtuos. Episodul ţigancă împuţită, invitaţia adresată medicilor nemulţumiţi de a pleca din ţară, toate asumările guvernamentale pe nişte chestiuni care vizau drepturile omului în cele mai fundamentale aspecte (comasarea alegerilor), atitudinea acestuia faţă de presă. Toate aceste lucruri au fost contorizate în mentalul colectiv. S-au impozitat pensii, s-au tăiat salarii, s-au pus condiţii pe ajutoarele sociale – oamenii nu au ieşit în stradă. Însă când Preşedintele este mârlan cu unul dintre puţinele bastioane ale încrederii noastre, poporul ia foc. Sunt mândră acum de protestatari – revolta lor nu vine neapărat din stomac.

Oamenii din piaţă s-au strâns acolo pentru că au fost aduși de opoziţie. Ieri, în 104, am auzit o discuţie între două doamne care, cred eu, sunt membre de partid pe la PNL. Sau măcar au ceva de-a face cu acest partid. O doamnă se arăta mirată şi uşurată de faptul că “Crin” nu i-au disclocat în piaţă. Mai mult, se plângea cum că de fiecare dată participă la aceste adunări pe banii lor: “la dus eu plătesc cartela de metrou, la întors tot eu. Bine că nu mergem şi zilele astea”. E posibil să nu fie “probă la dosar”, însă este de investigat totuşi. E posibil ca PNL să nu fi antamat (încă) oamenii. Chiar şi aşa este posibil ca acei oameni să fie în PNL pentru că nu le place PD-L. Iar PD-L-ul nu le place din aceleaşi motive pentru care nici nouă nu ne place. Să le garantăm prezumţia de revoltă autentică şi să nu îi izolăm complet de noi.

Nemulţumirea nu este de ieri, de azi. Da, recunosc: mi-ar fi plăcut să văd această mulţime când s-a decis comasarea alegerilor. Sau când au fost evacuaţi oamenii din zona Buzeşti. Dar nici acum nu este târziu. Şi este bine pentru că de fapt oamenii aceştia ies pentru toate cauzele posibile. Azi, domnul Sever Voinescu răspundea la întrebarea lui Mihai Dobrovolski cu privire la tăcerea lui Băsescu invocând o posibilă “înţelepciune a preşedintelui”. Poate de-aia tace – de înţelept. Domnul Boc, în schimb, s-a dovedit mai neghiob un pic: este pentru dialog – aceasta este soluţia lui. După un mandat autist în care lucrurile s-au făcut conform vrerii Guvernului, a stat un pic, a chibzuit şi, în direct, de la căpătâiul întâiului jandarm rănit, a găsit soluţia – dialogul. Deci soluţia propusă de el este ca fiecare dintre oamenii strânşi la Universitate să se aşeze la poarta Guvernului şi să îşi aştepte cuminţel rândul în audienţă la domnul Ministru. Sau nu?

Foto: George Călin

 

Foto Proteste la persoana întâi: Every Once in a While

FOTO Proteste la persoana întâi: Lacrimogenele în alb-negru

FOTO Proteste la persoana întâi: Piața Universității

Proteste la persoana întâi: Tinerii adormiți aruncă cu pietre. “We are fucking angry!”

Proteste la persoana întâi: Scrisoare din București

Jandarmeria înşală România (Vă incit!, partea a doua)

Vă incit! (România, stat jandarmeresc)

Turmele de la Colţea

 



7 comentarii

  1. Pingback: Comunicat de presă: Suporteri cu idei, nu cu molotoave | TOTB.ro - Think Outside the Box

  2. Eu îmi doresc doar să se sperie puţin toată clasa politică, nu doar actuala putere. Să vadă că NU e de glumit, că dacă îşi forţează norocul poate să iasă lejer cu scandal. Mare. Nu doresc o criză politică şi nici un alt guvern, cel puţin nu până la alegeri. Nu doresc nici anticipate, pentru că anticipatele costă şi nu ne permitem să cheltuim bani doar ca să mai dăm opoziţiei o şansă de-a fura alegerile. S-au distrat destul cu moţiuni de cenzură şi alte prostii în loc să-şi vadă de treaba pentru care îi plătim. O să avem la anul alt guvern, după alegeri. Modalitatea democratică de a schimba regimul sunt alegerile, nu violenţa.

    Implementarea politicilor FMI de către actualul guvern ne-au scutit de probleme nasoale, cel puţin temporar. Vezi Grecia, vezi Italia, vezi Ungaria. Au exagerat sau au greşit sau şi-au forţat norocul în alte probleme: legea cu adunările publice, legea minelor, comasarea alegerilor, reformarea sistemului sanitar. Greşelile se pot repara, trebuie doar voinţă ploitică. Iar voinţă politică va fi cât timp sunt presiuni din partea societîţii civile. Protestele sunt absolut normale şi sănătoase într-o societate democratică. Violenţa, vandalismele şi mineriadele NU. Tot noi vom plăti oalele sparte.

    Şi da, preşedintele a fost din nou arogant şi poartă o mare parte din responsabilitate pentru declanşarea crizei. Preşedintele uită că nu este căpitan pe un vas ci poartă o responsabilitate mult mai mare. Chiar şi pe vase mai au loc uneori revolte. Iar Boc e normal să fie pentru dialog, doar e jurist. E bine că totuşi s-au trezit în al doişpelea ceas după nişte scuturături că mai e nevoie totuşi şi de dialog.

  3. Pingback: Cine ridică primul piatra | TOTB.ro - Think Outside the Box

  4. Pingback: Ninge, ninge / vom învinge! | TOTB.ro - Think Outside the Box

  5. Pingback: Proteste la persoana întâi: Tinerii adormiți aruncă cu pietre. “We are fucking angry!” | TOTB.ro - Think Outside the Box

  6. Pingback: Jos clasa politică abstractă! Sus oamenii politici! | TOTB.ro - Think Outside the Box

  7. Pingback: Școala altfel, sistemul același | TOTB.ro - Think Outside the Box

Leave A Reply