Pentru că sînt greu de controlat, pe mulți îi mănîncă să le controleze; vorbele sînt cele mai ieftine arme și singura libertate a săracului și a celui oprimat pe care nu i-o poți lua atît de ușor – pentru că e sacră. Dar există întotdeauna cineva care încearcă s-o facă.
CNA-ul nostru a inițiat o petiție numită Interesul publicului, mai presus de gustul publicului, în care cer telespectatorilor cu bun-simț să oprească avalanșa de promiscuitate de la TV. CNA-ul se preface că e doar o parte fără putere a societății civile care are de făcut o propunere, numai că CNA e o instituție de cenzură care poate închide o televiziune dacă vrea – și atunci, de ce atîta patetism?
CNA nu e totuși nimic mai mult decît o emanație a birocrației de la Bruxelles, care a certat recent Marea Britanie că nu au încă un consiliu guvernamental care să supravegheze industria media și le-a reamintit consiliilor de acest tip din fiecare țară membră că nu trebuie să se jeneze să lase ziariști fără job dacă munca lor vine cumva în cea mai mică contradicție cu valorile europene – valorile europene fiind alea pe care le stabilesc birocrații de la Bruxelles.
În același timp, în America, țară în care guvernul poate închide mai greu gura unui cetățean, metodele de intimidare sînt de altă natură. Lee van der Voo, jurnalist la Romenesko, a fost informat de compania de asigurări State Farm, care-l avea client, că vor înceta să-i asigure biroul dacă nu renunță la materiale controversate. Jurnalistul i-a întrebat ce s-ar întîmpla dacă ar scrie numai despre mîncare sau rochii de mireasă și compania i-a răspuns că l-ar lăsa în pace.
La un alt nivel al intimidării, editura Edwin Mellen Press a dat în judecată un bibliotecar pentru că le-a criticat calitatea producției într-un articol. Editura i-a cerut bibliotecarului 3 milioane de dolari ca daune.
Birocrații europeni și CNA-ul se simt însă handicapați în comparație cu ce pot face Putin și Biserica Ortodoxă Rusă – aceștia te ard scurt cu o amendă de 16.000 de euro pentru orice formă de propagandă homosexuală, cum au numit ei orice carte sau tipăritură sau video sau blog sau gest sau imagine-pe-un-tricou care amintește într-un mod ne-critic de homosexualitate.
2 comentarii
Nu-s de acord cu cenzura, dar nici cu promiscuitatea si prezentarea non-valorilor la TV sau in presa. Problema este cu publicul care “consuma” astfel de mizerii.
Libertatea de exprimare ar trebui sa existe pentru toata lumea, si pentru catei, nu numai pentru caini, cum ar spune fabulistul.
Multi progresisti vorbesc despre libertate de exprimare, insa vor sa o interzica cand vine vorba de ceilalti. Ultimul exemplu
http://blog.activewatch.ro/invitati/de-ce-am-iesit-la-1-noaptea-din-casa-cu-o-galeata-de-lavabila-si-un-mop/