Noaptea în care am vărsat lacrimi pentru democrație

8

Philip Ó Ceallaigh e unul dintre cei mai buni observatori ai realităților românești pe care îi avem printre noi. Literatura noastră realistă e atît de limitată (dar nu numai din vina scriitorilor), încît dacă vrem să aflăm ceva esenția despre anii 80 dintr-un roman trebuie să citim Iarna decanului al lui Saul Bellow, iar despre sfîrșitul anilor 90 cele mai bune pagini le găsim în Însemnări dintr-un bordel turcesc al irlandezului bucureștenizat  Ó Ceallaigh. Textul de mai jos, preluat din revista Observator cultural, e încă o dovadă în acest sens – bine scris, clar, de un patetism perfect dozat.

de Philip Ó Ceallaigh

Universitate, duminică seara, ora opt: în jur de două mii de oameni ieșiseră să protesteze, dacă nu în stradă, cel puțin pe trotuar. Un șir de jandarmi menținea liberă șoseaua. Scena era luminată de spoturile carelor de televiziune, care transmiteau în direct revolta anti-Băsescu. „Jos Băsescu!“, urlau oamenii, și „Libertate!“.

Doar cîteva sute dintre cei adunați erau propriu-zis protestatari – cei care  veniseră să-l sprijine pe Raed Arafat sau să scandeze împotriva Legii sănătății, ori împotriva lui Băsescu. Erau, în general, mai în vîrstă, veterani ai acestui gen de evenimente, și păreau, într-adevăr, că s-au săturat… de viață. Marea majoritate a oamenilor veneau, ca și mine, din curiozitate, pentru că văzuseră la televizor că, în sfîrșit, poporul român s-a săturat și că face ceva să exprime starea asta. Dar o mare parte dintre cei de acolo se întrebau, ca și mine: „«Jos Băsescu»? Să fie înlocuit cu cine?“. M-am întîlnit cu mulți prieteni, mai ales din presă. Dacă vine o revoluție, vă promit că noi, cu pixurile și cu aparatele noastre de fotografiat, o să fim un număr serios dintre cei ieșiți în stradă.

Era și o altă categorie – cîteva sute – gata pregătită pentru un alt gen de distracție. Se duceau spre Piața Unirii. Jandarmii s-au repoziționat pe Brătianu, între cele două piețe. Magazinul Cocor era bine protejat. Au blocat accesul pietonal pe bulevard, explicînd că protestatarii care înaintau către Unirii aruncau cu pietre. Jandarmii, aici ca și la Universitate, nu erau deloc agresivi. Erau comunicativi, chiar politicoși cu publicul.

Am ajuns în Piața Unirii pe străzile din centrul vechi. Un incendiu ardea în mijlocul intersecției. În foc fusese aruncată și o bancă din parc. Niște băieți încercau să distrugă și să dea foc chioșcurilor. Spărgeau geamurile refugiului din stația de tramvai. Asta era distractiv și pentru noi, neparticipanții, mai ales cînd „revoluționarii“ au spart vitrina unui magazin Vodafone și geamurile sediului Raiffeisen Bank, de pe colțul Brătianu/Coposu. Petarde, artificii, haos, distrugere! M-am întîlnit cu un amic ziarist – tot un tip pașnic, care petrece prea mult timp acasă, pe canapea – și a recunoscut că era mișto. Am așteptat să incendieze Bershka, McDonald’s și mașini de lux (parcate ilegal pe trotuar), dar nu s-a întîmplat nimic.

Jandarmii n-au intervenit prea repede. Nu erau suficient de mulți și revoluționarii aruncau cu bolovani zdraveni în ei. Urlau în continuare „Jos Băsescu“ și, către jandarmi, „Sclavii lui Băsescu!“ Erau acolo niște grupuri semiorganizate, de cîțiva oameni fiecare, cu cîte un lider care le dădea indicații celorlați. „Muie Rapid“ devenea „Muie Băsescu“.

Jandarmii au răspuns cu gaze lacrimogene, iar eu m-am retras, strategic, pe strada Covaci, să mă spăl pe ochi și să beau o bere. Dacă muncim, i-am explicat colegului din presă, avem voie și să luăm o pauză. I-am cerut părerea privind Legea sănătății (despre care nu știu nimic). Mi-a explicat că în București sînt 120 de spitale (Istanbul, cu o populație de zece ori mai mare, nu are atît de multe). Sistemul sanitar, ca toate instituțiile de stat, e umflat, ineficient, disfuncțional; inclusiv medicii sînt prost plătiți și cer șpagă. Pe scurt, ca toate instituțile de stat, parazitează cetățeanul. Trebuie reformat și legea nouă este un pas. „N-are aspecte discutabile?“ – am sugerat. De exemplu, privatizarea serviciului de ambulanțe. „Într-adevăr, sînt și aspecte discutabile“, mi-a răspuns.

Mi-am terminat berea și m-am întors la muncă, unde n-am văzut clasa revoluționară dezbătînd aspectele discutabile ale noii legi. Pe Splaiul Independenței, ardea o mașină. Cred că era o Dacia. Protestatarii au lăsat pompierii să stingă focul. Pompierii, la rîndul lor, au fost neutri, lăsînd să ardă alte focuri pur decorative, în mijlocul drumului. Pe străduță care dădea spre orașul vechi, un tip încerca să stingă un container cu un extinctor. Un protestatar a început să arunce cu pietre în el, pînă l-au convins colegii că nu e frumos să omori civili în timpul revoluției. S-a potolit, și marele incendiu de la 1847, care a distrus Lipscanii, nu s-a repetat.

Din nou m-am retras cu lacrimi în ochi în cartierul general, strada Covaci. De data asta am băut o vodkă. Prefer băuturi mici cînd muncesc, ca să nu pierd timp la toaletă. În bar, la televizor, Realitatea TV transmitea revoluția anti-Băsescu în continuare, reluînd fazele cele mai spectaculoase. Antena 3 făcea același lucru.

Spre ora 11.00, nu se mai întîmpla mare lucru. La 11.30, la Universitate, nu mai era aproape nimeni. Oamenii, inclusiv galeria, au luat ultimul metrou. Băieții din cartier s-au întors în cartier.

Bulevardul Brătianu era blocat de jandarmi. Am intrat cu o legitimație de presă. Jandarmii și cei care lucrau în presă comandau șaorme și cafea. Fără căștile de Darth Vader, deveneau oameni din nou. Se vedea că erau în general tineri, de aceeași vîrstă cu „revoluționarii“ de la Unirii. Erau înfometați și foarte obosiți după o noapte lungă și haotică. A fost prima dată cînd am simțit milă pentru oamenii care mi-au dat cu gaze lacrimonogene în ochi. (Am citit, luni, în ziarul britanic The Guardian că jandarmii au acționat cu brutalitate și cu o forță excesivă. N-am fost la fața locului cînd s-au întîmplat asemenea incidente. Cred că nici reporterul de la Guardian nu era acolo).

Luni, „revoluția“ afecta toată țara. Oamenii ieșiseră în toată România. La Universitate, protestul era mult mai mare: mii de oameni supărați pe Băsescu se adunaseră acolo. Asta era impresia pe care am avut-o uitîndu-mă la posturile de televiziune ale lui Sorin Ovidiu Vîntu și Dan Voiculescu.

Am ajuns la fața locului la 10.30. De data asta, traficul se desfășura normal. Protestul era cu mult mai mic decît în noaptea anterioară. Oamenii – foarte vocali și veseli – erau adunați la fîntînă și în piața de lîngă Teatrul Național. Cei de lîngă teatru erau cîteva sute (trotuarul era liber) și păreau că fac un show pentru cei care filmau. Era un eveniment pentru TV. Cei mai în vîrstă, din noaptea trecută, erau acasă de data asta, răciți și cu probleme cu artrita. Acum era un protest mai tînăr. Mi-a plăcut mai mult atmosfera. Ăștia erau oameni cu mare poftă de viață, nu ca ăia care se săturaseră de ea.

Lîngă fîntînă se aflau mai mulți oameni, poate pînă într-o mie, într-un grup foarte compact: nu acopereau mai mult de un sfert din zona de lîngă fîntînă. Pe stradă, care de televiziune, lumini și camere, ca într-un platou de filmare.

Era un pic de „Jos Băsescu!“, dar cel mai proeminent banner era împotriva proiectului Roșia Montană. Cel mai bine poziționat protestatar era un monarhist urcat pe o arcadă aflată deasupra unei intrări în clădirea Universității, un monarhist cu steag regalist și cu banner. Cu barbă și cu o privire ușor nebună, semăna cu un profet biblic. În general, oamenii erau mai puțin siguri decît el în legătură cu cel care ar trebui să conducă în epoca post-Băsescu: „CĂUTĂM CONDUCĂTOR PENTRU ȚARĂ“, scria pe un banner.

Brusc, la 11, toată lumea s-a dus la culcare. La 11.15, m-am dus spre Unirii. Pornise și galeria în direcția aia, pentru repriza a doua, dar jandarmii erau pregătiți. Erau mai mulți și mai bine organizați.

Am ajuns acasă. Am aprins televizorul. Posturile mogulilor arătau, în continuare, ieșiri în stradă peste tot în țară.

S-a trezit România? S-a trezit ceva, asta e sigur, dar nu știm încă ce este.

Acum șase săptămîni eram în Piața Tahrir, unde oamenii făceau revoluție împotriva unor dictaturi militare și forțele de ordine au omorît, torturat și aruncat în pușcărie, fără proces legal, oameni care cereau democrație. Aici avem libertate de expresie și libertatea de a construi un sistem sau un partid politic care să nu fie direct manipulat în interesul mogulilor, dar nu s-a întîmplat. Avem democrație, dar sîntem frustrați că n-am reușit să facem ceva cu ea.

FOTO: ROMÂNIA LIBERĂ




8 comentarii

  1. Confunzi democratia cu dictatura prin rotatie.
    Democratia inseamna conducerea poporului, am facut 4 ani de limba elina, si inca mai stiu unele cuvinte.
    Unde vezi tu conducerea poporului??? Nici macar nu ii asculta decat atunci cand ii bate si ii asculta cu urechea.
    Sistemul politic in Romania intre 1947 (fraudarea alegerilor) – 1989 (asasinat politic) a fost dictatura si dupa 1989 a devenit dictatura prin rotatie de cadre. Alegerile sunt irelevante ca si atunci.
    “Nu conteaza cu cine voteaza, conteaza cine numara voturile.” Iosif Stalin
    Ultima democratie a fost in Atena pe vremea lui Platon, de atunci nu a mai existat niciodata democratie. Nici macar pe aproape. Daca crezi ca mi-a scapat vreuna spune-mi care.

  2. Au circulat pe la televiziuni filme cu jandarmi bătând crunt oameni pe care deja îi arestaseră şi care nu mai aveau cum fi violenţi. Nu spui nimic despre asta. Bazându-te strict pe ce ai văzut, dai o imagine distorsionată despre cât de OK sunt jandarmii şi cât de suspecţi unii demonstranţi, “ultraşii”. Înclini de partea celor care aduc “ordinea şi disciplina”.
    Când vorbeşti de legea sănătăţii, generalizezi pripit: sistemul sanitar, “ca toate instituțile de stat, parazitează cetățeanul”. Nu sufli o vorbă despre interesele private care căpuşează instituţiile de stat, nici despre logica capitalului care-şi aserveşte instituţiile de stat.
    Pe final spui că în România există libertate de expresie şi libertatea de a construi un sistem politic. Libertatea asta pari a da de înţeles că le aparţine tuturor cetăţenilor români. Aici confunzi ce e scris şi gândit abstract cu practica. Nu, în practică oamenii nu pot să-şi exprime cum trebuie nemulţumirile pt. că sunt needucaţi (nu există, chipurile, bani pt. sistemul de educaţie) şi pt. că nici intelectualii şi/sau jurnaliştii nu sunt în stare, cel mai adesea, să numească problemele adevărate, să le analizeze pertinent. Libertatea lor de exprimare abstractă nu poate fi pusă în practică din lipsă de mijloace.
    Pari a avea impresia că oamenii se pot coagula spre a construi un alt fel de sistem politic împotriva celor care au la dispoziţie pârghiile de putere. Gândeşte-te numai la câţi bani sunt necesari pentru înfiinţarea unui partid politic şi la cum îi poţi obţine. Nu cumva oamenii nu construiesc un alt fel de sistem politic pentru că nu au (încă) posibilitatea?
    Nu în ultimul rând, pari să dai vina pe oameni pentru că nu sunt în stare să trăiască într-o democraţie reală. Desigur ei sunt de vină, nu cei care au puterea, nu oamenii de afaceri şi politicienii care vor capitalismul cu orice preţ, chiar cu preţul democraţiei.

  3. Si mie mi-a fost mila de jandarmi pana am vazut asta
    http://www.220.ro/emisiuni-tv/Jandarmii-Nu-Au-Inima-Imagini-Incredibile-Ce-Cruzime/1dameFndtw/

    Am citit de vreo 3 ori textul tau si mi se pare foarte alunecos. De fapt nu spui nimic direct si clar. As vrea sa ma iau de aia cu spitalele, de exemplu, dar nu pot, pentru ca ai lasat-o in coada de peste. “Sunt si aspecte discutabile”… pai da, sunt! Dar as fi vrut sa-mi spui si care crezi tu ca sunt alea, pentru ca altfel impresia cea mai puternica cu care ramai dupa ce citesti paragraful e ca sunt prea multe spitale in Bucuresti (pentru ca faptul ca sunt mai multe in Istanbul e o informatie noua, iar informatiile noi au prioritate la memorat). Si sa stii ca si asta mi se pare tot un fel de manipulare.

    Iar in ce priveste ultimul paragraf, a scris dragos deja ce-as fi vrut eu sa scriu.

  4. Cred ca inteleg diferenta intre o infrastructura care functioneaza si una care nu functioneaza, fie pentru democratie sau sistemul de sanatatea. De ce nu functioneaza democratie representativa si de ce un sistem universal si gratuit de sanatate nu este de fapt nici universal nici gratuit, nu este scopul acestui reportaj.
    Am vazut un protest emotiv si haotic, si asta este ce am descris.
    Si de asta, Dragos, n-am descris ce ai vazut pe televiziune, pentru ca n-am fost acolo cand s-a intamplat (asta am zis in articol). Ca jandarmi au fost violenti si ca au facut niste chestie ilegale este clar – faptele sunt inregistrat pe video, si articole pe net, si am circulat unu pe pagiina mea de facebook – dar fenomen nu era nici universal nici constant. Am vazut o batalie si asta este ce am descris.
    Si domnul anonim, care nu vede o diferenta intre Stalin si Hitler si Ceausescu si ce avem aici, astazi, nu mi-e clar ce vrea sa spuna.

  5. mie mi se pare că tu te crezi detaşat şi imparţial, dar e un text mai puţin inocent decât îţi place să crezi. sunt mai multe perspective, pari tu să răspunzi mai sus, şi asta e ce ai văzut tu. dar nu laşi perspectivismul ăsta să funcţioneze cu drepturi egale când vine vorba despre cât sunt de aleatorii mesajele de pe pancarte. expediezi mult prea uşor o problemă care ştii că e reală prin: “Cred că nici reporterul de la Guardian nu era acolo”. Dar te faci că nu e o frază care sugerează destul de clar că violenţele sunt doar în capul altora şi, dacă tu şi reporterul de la Guardian nu le-aţi văzut cu ochii voştri, nu există, ca-n bancul cu girafa. ok, tu preferi să povesteşti aici doar ce ai văzut. iar eu nu pricep deloc pretenţia că se poate să vezi ‘de-a-devăratelea’ ceva şi că realitatea e o chestiune pur obiectivă. şi în genere oare cum s-o fi aplicând perspectivismul când este vorba despre legi şi atitudini abuzive.

  6. Pt. Philip: Bineînţeles că înţelegi asemenea diferenţe. Dar, când spui că scopul articolului nu este aşa şi pe dincolo, nu-ţi asumi ce-ai zis în articol. Adică, dacă nu eşti interesat de ce nu funcţionează democraţia reprezentativă în România, nu poţi insinua că vina e a tuturor cetăţenilor. Când insinuezi asta, tocmai că eşti interesat de ce nu funcţionează democraţia reprezentativă, altfel identifici vinovaţi fără să cunoşti cauzele vinei. Tu spui că oamenii sunt frustraţi că n-au reuşit să facă ceva cu democraţia, deci ar fi putut face ceva cu ea. De aici, din spusele tale, rezultă că democraţia reprezentativă ar putea fi utilizată de oameni, ceea ce e în mare parte fals.
    Spui că sistemul sanitar de stat nu funcţionează. Dar nu vorbeşti deloc despre cel privat. Preferinţa asta a ta de a trece anumite lucruri sub tăcere e clar părtinitoare. După cum dacă spui doar că sist. sanit. de stat nu funcţ. faci jocul marilor capitalişti interesaţi să privatizeze în folosul lor tot ce mişcă. Dacă nu ştii asta înseamnă că le faci jocul fără să-ţi dai seama.
    E bine că eşti de acord că jandarmii au făcut chestii ilegale. Din ce spui tu în articol chiar reiese că ei sunt în regulă. Ceea ce înşeală, nu-i aşa, cititorii. Plus că spui negru pe alb că probabil ziaristul de The Guardian n-a fost martor la evenimente, adică nu e credibil când spune că “jandarmii au acţionat brutal şi cu o forţă excesivă”. Subliniez: nu e credibil. Sau poate insinuezi altceva?

Leave A Reply