Niciodată la fel

8

 

Un prieten jurnalist mi-a spus că dacă vrei să scapi de cititori, bagă literatură pe site; ajunge să pui undeva la începutul unui text – în titlu nu mai zic –  cuvîntul l i t e r a t u r ă şi ţi-ai luat adio de la jumătate din posibilele vizualizări. Dacă ţii neapărat să le pierzi pe toate, aruncă undeva la înaintare cuvîntul p o e z i e .

Sunt un fan al psihologiei experimentale şi nu cred ceva pînă nu ştiu că a fost bine verificat empiric, aşa că ne-am gîndit să facem un test pe voi: o să postăm două poezii ale lui James Tate şi dacă se citesc, punem şi alţi poeţi, în fiecare sîmbătă, pînă vă plictisiţi sau prindeţi drag de arta asta dubioasă. Lectură plăcută.

 

Consumat

De ce să crezi în magie,

să te prefaci interesat de astrologie

sau de tarot? Adevărul e că eşti liber,

iar ceea ce ţi se poate întîmpla

azi, nimeni nu ştie. E posibil

ca personalitatea să-ţi treacă

printr-o transformare radicală în următoarea

jumătate de oră. Aşa se întîmplă. Eşti consumat

de încrederea în justiţie, de speranţa

într-o lume mai bună, de raţionalitatea

destinului, de vise, de minciuni

şi batjocuri – Nimeni nu obţine

ceea ce vrea. O stea neagră trece

prin tine, cînd te întorci de la supermarket:

niciodată n-o să mai fii acelaşi –

o experienţă imposibil de uitat,

imposibil de povestit. S-a terminat

cu dorinţa ta de-a fi pur.

Eşti străinul care devine,

în fiecare oră, tot mai străin.

Niciodată la fel

Că tot vorbeam de apusuri,

cel de as-noapte a fost şocant.Adică, apusurile n-ar trebui să te înspăimînte, nu?

Păi, ăsta a fost groaznic.

Sigur, a fost frumos, dar mult prea frumos.

Nu era natural.

Un climax după altul şi apoi încă unul

pînă cînd ţi s-au înmuiat genunchiişi nu mai puteai respira.

Culorile nu erau clar din lumea asta,

piersici picurînd opiu,

un pandemoniu de mandarine,

un infern de irişi,

smaralde de pe Pluto,

toate învîrtindu-se şi agitîndu-se,

ca şi cum s-ar fi jucat cu noi,

ca şi cum noi nu eram nimic,

de parcă vieţile noastre

ar fi fost doar o pregătire pentru aşa ceva,

ceva pentru care nimic nu ne-ar fi putut pregătişi pentru care eram atît de puţin pregătiţi.

Amarnic ne-a înjunghiat acea bătaie de joc.

Şi cînd totul s-a terminatam scîncit şi am plîns şi am urlat.

Apoi luminile străzilor s-au aprins ca de obicei

şi ne-am uitat unii în ochii altora –

peşteri străvechi cu ape încremenite

şi acei peştişori transparenţi

care n-au văzut niciodată o rază de lumină.

şi calmul care a revenit în noi

nici măcar nu era al nostru.

 

traducere de Dan Sociu

 

 


8 comentarii

  1. Eu citii tot, dar e cam a 3 oara cand imi apare pe wall la facebook si tot ezitam sa intru sau nu, dar acum nu regret, 2 poezii foarte frumoase care parca le-am trait si eu…

  2. vreau si varianta originala 🙂
    imi place initiativa voastra, poate sambata viitoare il aveti pe e.e. cummings – but if a look should april me

  3. Ca sa nu fim consumati, deoarece e preferabil sa ne consumam noi-insine, iata un motiv pt. a citi poezie, iar acestea doua sunt superbe, asa ca o sa ma documentez si o sa citesc J.Tate -si nu numai !

    p.s. rar am intalnit o metafora atat de frumoasa ca “ochii – pesteri stravechi cu ape incremenite”

  4. Pingback: Cineva undeva călătoreşte furios înspre tine

  5. Pingback: Care-i faza cu oamenii tăcuți | TOTB.ro - Think Outside the Box

Leave A Reply