Un mit demitizat: limbajul piraților. Potrivit unui istoric american, nu există dovezi științifice de niciun fel despre limbajul pirateresc al secolelor 17 și 18, considerate ”epoca de aur” a piraților. Se pare că pirații, cel mai probabil, vorbeau exact ca și alte categorii sociale ale epocii, iar că limbajul devenit atât de celebru nu este altceva decât o invenție Disney.
Cultură urbană, asta e tot – concluzia istoricului vine sec și simplu: nu se pune problema existenței vreunei înregistrări din vremurile piraterești, nu există documente scrise de pirați (au rămas prea puține scrisori din acele timpuri, majoritatea scrise de oameni educați care au ajuns pirați și care au vorbit în continuare cum fuseseră învățați), iar mărturiile care au supraviețuit, totuși, timpului, au păstrat extrem de puține dovezi lingvistice. Concluziile îi aparțin lui Colin Woodward, autor al lucrării ”Republica Piraților: Povestea adevărată și surprinzătoare a piraților din Caraibe și omul care le-a adus sfârșitul”.
Potrivit cărturarilor vremurilor, pirații vorbeau așa cum o făceau și marinarii comercianți de atunci (este vorba, desigur, de vorbitorii de limbă engleză), mai cu seamă pentru că mulți reprezentanți ai ambelor grupuri proveneau din cartierele londoneze cu ieșire la mare. Cercetările lui Woodward arată că majoritatea expresiilor considerate piraterești își au, de fapt, originea în filmul ”Insula Comorii”, al studiourilor Disney, din anii 1950. Aici, actorul Robert Newton juca rolul piratului Long John Silver și, pentru a da culoare personajului său, a folosit un vocabular plin de ”arrr”, ”shiver me timbers” (mânca-m-ar peștii, să mă duc la dracu) și alte expresii. Jocul său a eclipsat chiar și scenariul, alimentând viziunea despre cum arătau pirații, cum se comportau și cum vorbeau, este concluzia lui Woodward.
”Personajele pirat de tip Newton au ajuns apoi peste tot, de la Căpitanul Hook la Căpitanul McCallister din seria Simpsons”, explică istoricul. Iar Newton și-a bazat limbajul personajului pe dialectul din zona sa natală din sud-vestul Angliei (întâmplător, locul de baștină al piratului Long John Silver din nuvela ”Insula Comorii”). ”Dar majoritatea piraților nu venea din zona de sud-vest a Angliei, astfel că nu vorbea precum personajul lui Newton. Pirații veneau din Scoția, Irlanda, Africa, Franța, Olanda, Suedia, Danemarca, iar cei mai mulți englezi, din Londra, unde dialectul era mult diferit față de cel din partea de sud-vest”, explică Woodward. Și ca demitizarea să fie completă, istoricul susține că pedeapsa cu ”împingerea în ocean de pe scândură” este pură ficțiune hollywoodiană: nu există dovezi care să îi susțină existența, iar pedepsele despre care există dovezi erau mult mai simple și mai directe.
Sursa: National Geographic
Foto: Ilustrație din 1917, reprezentând un pirat din secolul 18 / Harris & Ewing Collection, Library of Congress