Neuroni care’vibrează la unison’. De unde vine empatia? Despre neuronii-oglindă și creierul social

Încă din antichitate, capacitatea omului de a se apropia emoțional de o altă persoană a fost vãzută ca o calitate a sufletului, considerată a fi localizată în inimă – de aici și sintagma de genul ‘om inimos’. În Evul Mediu, filosoful Descartes a ‘urcat-o’  în creier, dar a păstrat-o ca pe o trăsătură specifică a sufletului, una superioară, care îl individualizează pe om de orice altă ființă. Psihologii au preluat aceastã viziune, iar capacitatea de a ’empatiza’, cum o numesc ei, e considerată ca parte a ‘Inteligenței Emoționale’, esențială în comunicare, relaționare interpersonală, etc. Însă când specialiștii în neuroștiinþe au început să o caute în creier, au fost surprinși de ce au descoperit.

de Dragoș Cîrneci, doctor în psihologie, specialist în neuroștiințe

Neuronii motori se uită la oameni!

Pe la jumătatea anilor ’90,  cercetătorii de la Universitatea din Parma studiau pe maimuțe o zonă din creier numită cortexul motor – adică zona implicată în programarea acțiunilor simple, cum ar fi prinderea alunelor/bananelor. Într-o zi, însă, în laborator a intrat un cercetãtor care a început să aranjeze alunele pentru experiment, apucându-le și mutându-le. În acest timp, maimuța stătea nemișcatã pe scaunul de experiment, având însă electrozii fixați pe cap. Spre surprinderea cercetătorului, acești electrozi fixați pe capul maimuței în zona ‘cortexului motor’ s-au pornit. Dar maimuța nu se mișcase deloc! Deci, neuronii motori erau implicați și în percepția acțiunilor altora. Astfel au fost descoperiți așa-numiții ‘neuroni-oglindã’, care sunt esențiali – atât la maimuțe, dar mai ales la oameni – în învățarea acțiunilor prin imitare, dar și în înțelegerea acțiunilor altora, prezicerea acțiunilor viitoare, înțelegerea stărilor emoționale ale altora și empatizarea cu ele. Chiar mai șocant, ne folosim de acești neuroni-oglindã când judecăm cât de moral este comportamentul cuiva sau ce abilități are o persoană – de exemplu, cât de virtuoasă este într-un domeniu.

Cum rezonăm la acțiunile și emoțiile celorlalți?

Neuronii-oglindă sunt un fel de ‘senzor social’. Ei conectează ce vedem la alții cu zonele din creierul nostru care se ocupă de acea acțiune sau emoție. Dacă vedem un om modelând ceva, neuronii-oglindă trimit acea informație în zona creierului nostru care se ocupă de acțiuni cu mâna, iar dacă vedem o expresie speriată pe fața cuiva, ei trimit informația în zona din creierul nostru care declanșează frica. Aceste zone se activează, și astfel simțim ce simte celălalt sau înțelegem ce face el. Practic, creierul nostru ‘oglindește’ ce face creierul celuilalt. Și cu cât aceste conexiuni dintre neuronii-oglindă și restul creierului sunt mai puternice, cu atât oamenii sunt mai empatici sau mai ‘inteligenți social’. Cum știm că omul din fața noastrã e mai empatic? O metoda simplă este să căscăm. Dacă vedem că și el își maschează un căscat, înseamnă că e foarte empatic. Neuronii lui oglindă își fac bine treaba, ‘importând’ căscatul nostru în creierul lui.

Gândiți-vă la oamenii care cântă la unison, la cei care bat din palme în același timp la un concert, la cei care fac aceiași pași de dans în discotecã – toți se simt bine făcând asta. Când acțiunile și emoțiile noastre rezonează cu ale celor din jur, ne simțim mai apropiați de ei, mai puternici, mai încrezători. În felul acesta se îmbărbătează de exemplu soldații – fãcând aceleași acțiuni, crește sentimentul apartenenței la grup. Un alt exemplu surprinzător în care acționează neuronii oglindă este în relația medic – pacient: cercetările recente au arătat că un grad crescut de empatizare al medicului susține efectul tratamentului și ne ajutã să ne vindecăm mai repede de gripă! Dus însă la extrem, apare conformismul social și fenomenul de ‘groupthink’, copierea obiceiurilor ‘proaste’ de către copii și adolescenți sau transmiterea panicii într-o mulțime. Avem nevoie de o asemenea ‘oglindă’, dar ideală e una ‘cenzurată’. Iar creierul are și mecanisme de cenzură, dar despre ele vorbim altă dată.

Citiți și:

Generarea de noi neuroni – cheia adaptării la nou

Cărţile electronice nu încurajează reţinerea informaţiei

Forma creierului ne scoate la iveală viziunea politică

Creierul uman se micşorează de 20.000 de ani încoace

Foto: Flickr/SuperFantastic