Necesitate sau povara: este nevoie de legi ca societatea sa functioneze?

43

legea_karmei-balanta_justitia

Dupa multe dezbateri aprinse si controversate, in sfarsit avem curajul sa punem poate cea mai elementara intrebare, atunci cand vine vorba de cutii. Pentru ca cea mai importanta cutie din vietile noastre, cutia care nu poate fi evitata, ci doar interpretata, este sistemul de legi. Si inevitabil si intrebarea care se leaga de acest sistem. Este nevoie de cea mai elementara cutie in societate sau se poate trai si fara?

de Magor Csibi

Legile, de cand exista ele, sunt acceptate de unii, negate de altii. Avand in vedere ca nu prea exista legi create de om si acceptate de toata lumea, caracterul arbitrar al acestora este intodeauna subiectul unor dezbateri aprinse. Insusi celebra zicala “justitia e oarba” e interpretata in mai multe feluri.

Un lucru este cert, la inceput legile nu erau create ca sa usureze viata cetatenilor. Primele legi, incepand cu legile lui Hammurabi, erau menite sa ofere o organizare mai buna a statului pentru conducatori. Desi nu erau obligatorii, aceste legi erau menite sa serveasca ca si ghid pentru societatea de atunci. Contineau masuri organizatorice, economice si legi pentru viata de zi cu zi, bazata atat pe legile compensatiei din Mesopotamia antica, cat si pe legile tribale.

De atunci, diversi conducatori au creat diverse legi, erau menite, cel putin declarativ, sa aduca “ordine in societate”. Aceste legi au avut diverse origini si justificari. Unii leguitori sustineau ca au primit dreptul de la o divinitate sau alta, altii au mostenit dreptul de a conduce si a crea legi, in timp ce altii au leguit cu argumentul fortei, iar astazi se presupune ca legile reprezinta oglinda dorintelor noastre.

Pe acest subiect s-au irosit multe pagini. S-a spus ca oamenii sunt in esenta buni (Rousseau), dar si ca esenta noastra este una egoista, deci rea (Hobbes). S-au facut legi care au avut efecte bune si s-au facut legi arbitrare, care au cauzat multa suferinta.

Actul legislativ a fost folosit deseori de-a lungul istoriei pentru legitimarea unor lucruri de neacceptat de altfel. E de ajuns sa ne gandim, ca desi majoritatea regilor din europa teoretic se supuneau celor zece porunci, ei deseori foloseau exact religia ca si justificare pentru razboaie si alte acte greu de motivat.

In acelasi timp, multi oameni au reusit sa intre in istorie ignorand legile. Legile sunt create, respectate, iar dupa o vreme daramate. Cu metode mai mult sau mai putin pasnice. Nu prea exista tara in lume, care sa nu aiba macar o sarbatoare legata de vreo revolutie sau de schimbare radicala a sistemului. Insusi democratia a reprezentat in secolul XX daramarea unei traditii vechi si bine organizate.

O data cu “civilizarea” omului legile au inceput sa fie mai aproape de cetatean. Chiar daca majoritatea cetatenilor normali nu stiu decat o firimitura din legislatia stufoasa a unei tari democratice, este greu sa ne imaginam viata fara ele. Am inceput sa avem din ce in ce mai multe pretentii, sa ne cerem din ce in ce mai multe drepturi si sa ne asumam obligatii. Iar pentru toate acestea avem nevoie de legi.

Eu, cetatean simplu, habar n-am cate legi avem in acest moment in tara. Nici nu e de mirare, daca parlamentarii, intr-o goana spre vacanta de Craciun, sunt in stare sa voteze peste o suta de legi intr-o singura sedinta. Si asta nu e tot. Ca se mai voteaza legi la Bruxelles, se dau si Ordonante de Guvern, se iau hotarari in Consiliul Judetean si in Consiliul Local.

Si cate legi avem, atat de des se si incalca. Nu trebuie sa va vorbesc de cazuri celebre de incalcarea legii in fata televizoarelor de oameni la fel de celebri. Eu imi aduc aminte, cum un patron de fotbal urla la televizor la o zi dupa ce a incalcat Legea Electorala: “Sa vad ce poate sa-mi faca justitia din Romania”. Sa nu vorbim de legea fumatului in locurile publice, de aruncatul gunoaielor pe strada, de claxonat in orase sau de multe alte exemple.

Asa ca intrebarea isi are rostul. In ce masura avem nevoie de legi, ca o societate moderna sa functioneze?

[coloana]

Orice necesitate este o povară

sever1

Sever Voinescu, deputat (foto: Agerpress)

Vă mărturisesc că tema propusă de dumneavoastră, așa cum este ea formulată, nu mi se pare deloc ofertantă pentru o dezbatere. La întrebarea astfel pusă, nu există decît un singur răspuns rațional posibil: da. Sigur că este nevoie de legi ca societatea să funcționeze. Cred că numai anarhiștii intratabili și adolescentinii mai pot crede că societatea poate funcționa fără legi. Răspunsul este și mai limpede dacă dăm cuvîntului ”lege” sensul mai larg, nu doar acela de lege juridică. După anumite științe, orice atom al universului mărturisește mai multe legi. Există legi ale fizicii, ale chimiei, ale naturii în genere  –  există chiar și legi ale istoriei, după cum argumentează atît de mulți oameni inteligenți din toate timpurile și din toate zările încît e foarte greu să nu-i crezi.

Revenind la legile juridice, pentru că îmi imaginez că la ele vă referiți, nu cred că este necesar să mai hamletizăm: să le avem sau să nu le avem? Chestiunea mi se pare tranșată fără loc de apel prin demonstrația celebră făcută de Aristotel și încheiată cu o concluzie cît o lume: în orice condiții, ”ar fi mai de dorit domnia legii decît a unuia dintre cetățeni” (Politica, III, 16, 1287a, 15). Cred că problema pe care o avem este ce fel de legi fac societatea să funcționeze și, înainte de a răspunde acestei întrebări, să răspundem alteia: cum anume vrem ca societatea să funcționeze? Dacă admitem că vrem o societate liberă, ceva cît mai apropait de ceea ce  se numește ”democrație liberală” sau ”democrație constituțională”, atunci trebuie să ne gîndim cum ar trebui să arate acele legi care să ducă corpul social în integralitatea sa spre acest tip de organizare. Acesta este punctul în care noi, cei de aici și de acum, suntem deficitari. Aceasta este întrebarea la care bîjbîim răspunsul. Aceasta este, de fapt, provocarea pe care noi,  legiuitorii de azi, o trăim.

Dar văd că întrebarea pe care o puneți are și trei cuvinte înainte, care o introduc: ”Necesitate sau povară”. Rareori mi s-a întîmplat să întîlnesc în viață ceva ce este și necesar și plăcut în același timp. Orice necesitate este o povară. Sigur, nu orice povară este o necesitate, dar asta e cu totul altă discuție. În privința legilor: da, sunt o necesitate; da, sunt o povară.  O povară dulce sunt legile drepte, o povară zdrobitoare sunt legile nedrepte.

Urmăresc cu mare interes dezbaterile dumneavoastră ”out of the box” și aștept să am ocazia de participa la o dezbatere pe bune, plecînd de la o întrebare la care răspunsul nu este atît de ușor de dat. Aștept să-mi dați ocazia să gîndesc ”out of the box”.

[coloana]

Contra (fărăde)legilor

Clipboard01

Mihnea Blidariu, solist “Luna Amara”, (foto: Agerpress)

Un lituanian de 37 de ani a ucis un judecător, un politician şi pe propria cumnată, după ce aceştia i-au violat şi abuzat fiica în vârstă de 4 ani. Vreme de un an de zile, poliţia lituaniană nu reuşise să facă lumină în acest caz. Sute de mii de oameni i-au trimis mesaje de simpatie şi încurajare, ca şi oferte de găzduire lituanianului urmărit acum în întreaga Europă. Există cineva dintre noi care n-ar reacţiona la fel, poate nu în sensul de a ucide, dar cel puţin de a încerca să-şi facă singur dreptate într-o asemenea situaţie?…

În luna martie a anului 2009, Traian Băsescu a graţiat un bătrân de 80 de ani, Constantin Dima, condamnat la închisoare pentru că decisese să-şi facă singur dreptate în privinţa unei dispute legate de pământ, smulgând de unul singur ţăruşii ce împrejmuiau lotul pe care-l considera ca fiind al lui. Cine a fost deasupra legii aici, Traian Băsescu, pentru că a dat la o parte o hotărâre judecătorească, sau bătrânul de 80 de ani, sătul de ineficienţa sistemului românesc de justiţie? Sau amândoi? Sau, poate, nici unul?…

Acestea sunt exemple recente, personale şi, poate, minore. Însă, de-a lungul istoriei, ni s-a dovedit că progresul politic şi social s-a datorat încălcării legilor. Limitându-ne la spaţiul românesc, putem vorbi despre Gheorghe Doja, Horia, Cloşca şi Crişan, Avram Iancu, Nicolae Bălcescu, ţăranii de la 1907, reprezentanţii Şcolii Ardelene, partizanii anti-comunişti, Mircea Dinescu, Nicolae Steinhardt, Ana Blandiana sau Doina Cornea ca despre nişte cetăţeni care au încălcat legile. Nu mai departe de acum 20 de ani, mii de români au încălcat legea, ieşind în stradă şi atacând instituţii ale statului. În 1990, alte câteva mii au încălcat legea şi au ocupat Piaţa Universităţii, pentru ca, mai apoi, minerii, încălcând legea, să-i alunge de acolo. Tinerii basarabeni au încălcat şi ei legea, în aprilie 2009, atunci când au atacat clădirile Preşedinţiei şi Parlamentului de la Chişinău. Însă toţi aceşti oameni – mai puţin minerii din 1990 – au rămas în conştiinţa colectivă drept eroi, şi nu infractori. Se consideră că ei au contribuit, într-un fel sau altul, la progresul acestei naţiuni. Dacă ar fi ales să respecte legile timpului lor, probabil că România ar fi arătat altfel astăzi.

Însă tot altfel ar arăta România astăzi şi dacă PCR n-ar fi încălcat legea, furând alegerile din 1947, sau dacă Ion Iliescu n-ar fi încălcat legea, candidând la preşedinţie în 1992. Ar fi fost mult mai bine dacă n-am fi avut parte de Fane Spoitoru, fraţii Cămătaru, Gigi Becali, Mitică Dragomir şi toată pleiada de personaje care încalcă legea, dar ajung, cumva, să scape nepedepsiţi. Ar fi fost mult mai bine, chiar, şi fără un Parlament care, după ce a promulgat legea majorării salariilor profesorilor cu 50%, a ales, pur şi simplu, să n-o mai aplice.

Există legi şi drepturi civile care izvorăsc din legi şi drepturi naturale. Legi privind furtul, crima, privarea de libertate, înşelătoria, calomnia, discriminarea, drepturi cu privire la libertate, libertatea de opinie, proprietate, o viaţă mai bună, egalitate în faţa justiţiei, ş.a. – toate acestea se regăsesc în orice constituţie democratică şi omiterea lor de către stat va duce la reacţia cetăţenilor. Există, însă, şi alte seturi de legi, emise în funcţie de conjuncturi politice şi economice, în funcţie de interese de grup sau de partid, în funcţie de aspiraţiile şi ambiţiile personale ale unor politicieni. Constituţia românească e o harababură de nedescris, chiar şi după palida încercare de reformare din 2003, şi lasă impresia că a fost anume creată astfel, pentru ca acea struţo-cămilă numită republică semi-prezidenţială (care e „semi” când le convine unora şi „prezidenţială” când le convine altora) să servească intereselor lui Ion Iliescu, după 1990. Legea menţionată mai sus, a majorării salariilor profesorilor, face parte dintr-o întreagă pleiadă de legi care, după 1990, au fost date în preajma alegerilor, pentru a stimula şi şantaja populaţia să voteze un partid sau altul. Controversata lege a taxei de primă înmatriculare a autovehiculelor pare şi ea o lege dată în sprijinul anumitor grupuri de interese economice din jurul fostului prim-ministru Tăriceanu. Şi exemplele pot continua, la nesfârşit…

Fernando Savater scrie, în „Politica pentru fiul meu”: A se supune, a se revolta: n-ar fi mai bine ca nimeni să nu comande, spre a nu căuta motive pentru a ne supune şi nici a găsi motive pentru a ne revolta? Iată o idee anarhistă destul de apetisantă: nu avem nevoie de nici un fel de autoritate, suntem capabili să acţionăm pozitiv după propria conştiinţă. Cu siguranţă, însă, ea nu este valabilă pentru toţi: unde a fost înalta conştiinţă a militarilor care au ucis manifestanţi în 1989 şi unde a fost înalta conştiinţă a minerilor care au bătut studenţi în Piaţa Universităţii? Ce să mai vorbim de judecătorul şi politicianul care au violat fetiţa lituanianului?…Tot Savater subliniază: o societate fără conflicte nu ar fi o societate omenească, ci un cimitir sau un muzeu de ceară. De aceea, astăzi, domnul Sever Voinescu este pro-legi şi eu sunt contra. Dar, atenţie: nu sunt contra legilor naturale şi nici a celor civile izvorâte din cele naturale. Sunt contra acelor legi create pentru a ne controla şi a ne manipula, a acelor legi care nu au de a face cu democraţia, ci cu partidocraţia. Împotriva acestor legi şi a autorităţii care încearcă să le aplice, am un drept şi o necesitate de a mă revolta. Ceea ce vă doresc şi dumneavostră.

[poll id=”6″]

Tags:



43 de comentarii

  1. Pingback: Luna Amara » Blog Archive » dezbatere pe HotNews

  2. esti ….uauuuuuuuuuuuu
    dle Mihnea Blidariu…

    super idei….subscriu

    l-ai bagat in ceata rau pe dnu sever voinescu (care a vrut sa para deontolog, hanalist)

    :))))

  3. Cand masa critica a indivizilor e primitivi, societatea e primitiva si are nevoie de legi. Peste cateva sute de ani, cand o sa mai evoluam ca societate, legile o sa devina embedded/incastrate in indivizi, n-o sa mai fie nevoie de legi.

    Teoria asta e sustinuta de regiuni in anumite tari care n-au legi si oamenii aia vietuiesc fara prea mari probleme.

    • Intr-o societate, acolo unde constiinta (sau autocenzura) individuala si de grup lipseste, ea trebuie sa fie completata de legi.

      Acest lucru este foarte bun, insa daca acea societate va fi condusa numai de legi, intram intr-o faza in care constiintele sunt din ce in ce mai inactive, lucru care inevitabil conduce la “smecherizarea” societatii respective, la oportunism, la incalcari ale legi urmate de gasirea de brese astfel incat individul/grupul in culpa sa fie disculpat.

      Sunt de acord cu tine cand spui ca “legile o sa devina embedded/incastrate in indivizi”. De fapt pana la urma constiintele sunt tot un set de legi, insa niste legi pe care nu le mai pui la indoiala. Ti-au intrat in sange si le respecti cu sfintenia cu care respiri aerul.

  4. Bineinteles ca trebuie legi. Întrebarile care apar insa sunt:
    -cum si de cine sunt facute legile?
    -cum si de cine sunt aplicate legile?
    Productia legislativa este indisociabila de aplicatia legilor.

  5. inca nu traim intr-o societate SF, ce-a functionat de 6000 de ani incoace probabil va mai fi inca cel putin vreo mie.

    auzi, fara legi .. ha-ha-ha 😀 ce idee nastrusnica.

    in fapt Blidaru e contra legilor astea, insa, smekerul, nu asta a fost intrebarea, ancorarea in frustrarile realitatii romanesi e contributia d-sale, pervertirea vine din initiativa proprie 😛

    pare rau sa o spun, dl Voinescu ii da clasa.

    mai bagati o scoala ceva, ma! lumea ar fi plicticoasa numa’ cu personaje gen “rebel without a cause”

    • Cei ca dl Blidaru au si ei dreptate, insa problema nu sunt LEGILE in sine, ci modul in care ele sun concepute si/sau aplicate si/sau respectate.

      Legile, la fel ca orice lucru conceput de mintea / mana omului nu sunt decat niste unelte. Niste mijloace prin care omul obtine mai usor, mai ieftin, deci optim, ceva.

      Sa luam ca ex o unealta ca si ciocanul. Utilitatea lui depinde de catre cel care il foloseste. Unul poate construi o casa cu un ciocan, altul poate omori pe cineva cu un ciocan. Cine e insa de vina? Ciocanul? Pentru ca un nebun il poate folosi in scopuri criminale nu inseamna ca trebuie sa renuntam la el.

  6. la un servici, oarecare, ca sa nu fie debandada, sa nu lucreze fiecare in legea lui, si sa nu existe n-spe intrebari de genu” da’ cum fac?” se fac proceduri de lucru, o lista de pasi ce trebuie urmati. chiar daca exista procedurile, se mai gaseste unul sa-l doara-n dos de ele si sa faca munca praf (calitate sau timp). ma rog, ideea e ca legile sunt bune, atata timp cat toti le respecta.
    sunt interzise armele, da’ auzi ca unu’ e impuscat in strada. te simti un cetatean mai bun ca nu folosesti o arma?
    existenta legilor ar trebui sa inlature frica, frica de a fi calcat pe trecerea de pietoni, de a fi muscat de caini, de hotii de buzunare in ratb, etc.
    cum zice cineva mai sus, legile tebuie dublate de o constiinta individuala.

  7. Poate mai trebuie o lege. Legea talionului. Pentru judecatori. Cea mai buna judecata cred ca este aceea a unui corp de jurati. Este mai greu sa-njuri “12 oameni furiosi”.

  8. Legile sunt necesare pentru protejarea cetatenilor de violenta. Orice alt scop al lor reprezinta o incalcare a libertatilor individuale in favoarea autoritatii statale. Scopul initial al legilor de a impune o anumita conduita la nivelul comunitatilor restranse a fost inlocuit cu un organism legislativ centralizat ce regurgiteaza tomuri intregi de legi. Aceasta este norma in toate statele astazi, chiar si in acele sisteme juridice care la inceput se bazau pe legile din cadrul local (“common law” in UK).
    Astfel de legi nu fac decat ingreuneze bunul mers al societatii si economiei, si sa constituie o sursa de nedreptate si abuz. Caracterul lor arbitrar e intarit de volumul imens al acestora, ce le face de neinteles pentru cetateanul de rand, (ducand la formarea unor bresle ca avocatii, magistratii) si de neaplicat in mod nepartinitor pentru autoritati. Cei care au de castigat de pe urma unui astfel de sistem nu suntem noi, ci cei care le emit, cei care le aplica si in unele cazuri cei (putini) care beneficiaza direct de pe urma lor.
    Un sistem cu adevarat just ar insemna descentralizarea, debirocratizarea si demnonopolizarea autoritatii legislative. Dar, desigur, cine ar trebui sa puna macar problema intr-un asemenea mod? Acei politicieni care au cel mai mult de castigat de pe urma absurdului din actualul sistem? Politicieni ca domnul Voinescu, inghetati in tipare de gandire autoritariste, care asemena regilor din vechime pare a se considera indreptatit in mod divin sa guverneze, iar noi sa ne supunem?

    “Cu cat sunt mai multe legi, cu atat e mai putina dreptate” Cicero

    “Cu cat este mai corupt statul, cu atat legifereaza mai mult.” Tacitus

    “Legile inutile le slabesc pe cele folositoare” Montesquieu

    “Oamenii nevinovati nu pot fi condusi. Singura putere pe care orice guvern o are este asupra criminalilor. Ei bine, cand nu sunt destui criminali, acestia sunt nascociti. Atatea lucruri sunt declarate a fi ilegale, incat este practic imposibil sa traiesti fara a incalca legea.” Ayn Rand

    “Daca ai zece mii de reguli, distrugi orice respect pentru lege.” Winston Churchill

    “Cu cat sunt mai multe legi si restrictii, cu atat devine populatia mai saraca.” Lao Tsu

    • Bunurile pot fi obtinute doar in trei moduri:
      – prin violenta
      – prin inselatorie
      – prin buna intelegere intre ambele parti
      Deci legile sunt necesare pentru protejarea impotriva violentei dar si impotriva inselatoriei. As spune ca la ora actuala inselatoria e cu *mult* mai raspandita decat violenta. In rest, de acord cu tine.

  9. Legile exista de cat timp oamenii traiesc in comunitati mai mari decat “cetele de vanatoare”. Fara legi (si fara reguli sociale) nu poate fi societate dezvoltata. Nu vorbesc de democratie, dictatura sau alte forme de guvernare. Orice regula ce te opreste sa faci ceea ce ai vrea (fie ca este vorba de omor, viol, dans pe strada etc) este o lege scrisa sau nescrisa care face ca societatea sa functioneze intr-un anumit mod.

    Fara “legi” ajungem la “legea junglei” unde cel mai puternic castiga. Si este de ajuns sa te uiti in jur sa vezi ca sunt destui “lei” care ar vrea sa manance restul populatiei.

    Nu vorbim aici (sper) de diferente ideologice. Daca nu ar fi legi societatea actuala nu ar exista. Absolut orice trib, orice grup de oameni are reguli si legi pe care le urmeaza si care sunt puse in aplicare fie de “organele de conducere” – politicieni, sfatul batrinilor, politie etc – fie de toti membrii societatii in cadrul adunarilor tribale/alegeri/acceptarea tacita a legilor.

  10. Se deplinge cumva vreo lipsa a legilor?
    In Romania postdecembrista s-au dat MII de legi.
    In marea lor majoritate vicioase, contradictorii si favorizatoare a celor ce au “cheia si lacata” (guvernantii).
    Deci avem mii de legi, dar oricum ar fi ele, pacatosul nostru ethos romanesc este inclinat spre nerespectarea lor.
    Singurul “enforcer” de legi eficient a fost dictatura militarizata ceausista.
    In 20 de ani romanii liberi s-au autodistrus si acest fapt este o mare rusine pt. acest popor.

  11. Buna,

    Cred ca articolul de mai jos, aparut in Dilema Veche da un raspuns
    la intrebarea de mai sus:

    http://dilemaveche.ro/index.php?nr=311&cmd=articol&id=12360

    Cred ca cel mai bun sistem de legi reprezinta numitorul comun al unei societati. Dar cine este capabil sa gaseasca acest numitor comun ?
    Istoria ne arata ca nimeni nu a reusit pana acum … si nu stiu de ce
    dar ma indoiesc ca domnul Sever Voinescu sau vreunul din legiuitorii de astazi se va ridica la inaltimea acestei provocari …

    Si mai e o vorba interesanta apropos de sistemul de legi care cred ca se poate aplica cu oarecare modificari si astazi:

    “I care not what puppet is placed upon the throne of England to rule the Empire on which the sun never sets. The man who controls Britain’s money supply controls the British Empire, and I control the British money supply.” Nathan Mayer Rothchild

  12. toate legile sint facute in avantajul conducatorilor. doar fraierii cred altceva. si tot ei sunt si singurii care le respecta

  13. Legea naturala nu este scrisa si exista ca atare indiferent de parerea noastra. Se aplica prin ea insasi neexistand necesitatea intelegerii, acceptarii sau interpretarii noastre.
    Legea sociala este realtiva si tine de interesul unor oameni. Sunt legi care dezavueaza omorul si il condamna ca atare si acelasi timp sunt legi care protejeaza omorul incercand sa-i dea o tenta de necesitate (ex. legile care justifica razboiul si crimele pe care acesta le implica). In aceeasi masura exista legi care protejeaza interesele unui grup in defavoarea majoritatii fiind astfel impotriva unui concept “natural” de protejare a drepturilor omului.
    Din comoditate as putea spune ca sunt de acord cu legile sociale si implicit cu respectarea lor, dar eliberandu-ma de acesta comoditate pot spune ca accept riscul de a trai liber de legi relative care de cele mai multe ori imi induc frica mai mult decat ma ajuta sa ma eliberez de acest sentiment.
    In concluzie pot spune ca societatea are nevoie de legi dar omul nu are nevoie de nici o lege pentru a fiinta si exista.

  14. articolul e bulversant, iar intrebarea este una periculoasa. adica ne punem intrebarea daca o societate contemporana poate sa functioneze fara legi ??? pai pana si legea junglei tot lege este, e adevarat una nescrisa.
    Eu cred ca intrebarea principala care trebuie este: “Cat de important este sa se aplice legea ?” si apoi cum trebuiesc revizuite si modificate legi in contextul in care ele devin superflue

  15. Cred ca oamenii incearca sa gaseasca pentru diverse probleme un singur raspuns unificator, o doctrina.

    Dar lumea nu este formata doar din alb si negru. De ce nu poate exista o societate in care o parte sa functioneze dupa o democratie liberala, o parte dupa niste principii social democratice, alta dupa principii comuniste, o sectiune pentru cei care vor mai putine legi (totusi un numar minim trebuie pastrat pentru siguranta trecatorilor), o societate liberala si asa mai departe.
    Cred ca exista un numar relativ mic de parti si cred ca toti am trai foarte fericiti.

    Eu personal as prefera sistemul din tarile nordice: The Nordic welfare model
    care a dat rezultate foarte bune in tarile nordice.

  16. O Lege este Dobandirea Libertatii prin Intelegerea Necesitatii !
    Nu vedem padurea din cauza copacilor !
    Trebuia sa se declare direct, fara echivoc: STATUL nu poate exista fara instaurarea si respectarea unui sistem de LEGI ! Indiferent de tipul statului. Pierdut in negura istoriei este conceptul: Sfatul Batranilor. Comunitatile de homo erectus nu ar fi avut nici o sansa de a atinge stadiul de Homo Sapiens daca nu ar fi existat acesti “batrani” care sa inteleaga valoarea prezervarii experientelor generatiilor anterioare si necesitatea transmiterii lor catre generatia urmatoare sub forma de legi. Mihnea Blidariu tinteste decisiv Calcaiul lui Achile al conceptului actual care vizeaza Legea. Problema consta in ceea ce intelege unul sau altul ca-i este lui necesar. Numai Statul poate impune mentinerea Intelegerii la nivelul de civilizatie vizat de acel stat. Stat Sclavagist = Legi date de stapanii de sclavi, Stat Feudal = “Legea sunt eu !”, Stat Capitalist = Legea Liberului Schimb. Din momentul in care constructorii statului nu mai respecta regulile pe care ei le-au impus acel stat se va transforma in altceva prin miscarea haotica a mecanismelor interne, lasate sa functioneze necontrolat. Va interveni o stabilizare pe un alt pachet de reguli (exploatat binenteles de catre un alt pachet de constructori), stabilitate care va dainui atata vreme cat sunt respectate regulile, samd.

  17. legile, regulile, etc sunt proiectii holografice peste o lume reala. fiecare din noi cauta sa inteleaga aceasta lume si una din metode este aceea de a “stabili” evenimente ciclice, repetitii si evenimente. asta ne ajuta sa facem previziuni in functie de ce am observat in trecut si putem pune in aplicare in viitor. dupa cum zicea alan watts, stiinta nu este altceva decat o arta a previziunii. asadar, problemele pe care le am cu legile si regulile in ziua de azi sunt doua: 1.este ca sunt prea fixe. sistemul de legi ar trebui sa fie dinamic. cred ca legile pot fi schimbate in orice moment pentru ca viata se schimba in orice moment. cate probleme avem datorita legilor si regulilor vechi care stau in calea evolutiei noastre? si 2. legile, daca sunt facute pentru toti trebuie sa fie intelese de toti. numarul lor nu ajuta. asadar, legile sunt ok (dar sa nu uitam un moment ca-s doar guidelines, ca sa zicem asa) doar ca oameni si interese au transformat legile in “inchisoarea invizibila” unde, de fapt ceea ce se dorea a fi un sistem, fie si virtual, lucra inspre folosul tuturor acum a devenit o unealta de opresiune, amenintare, alimentare a fricii de zi cu zi, inamicul umanitatii si piedica in fata dezvoltarii si evolutiei aflata la discretia creatorilor lor care cu legea intr-o mana si cu bata in alta ne invata pe ficare dintre noi… civilizatie

  18. Parerea mea este ca legile sunt neaparat necesare daca procentajul celor care voteaza contra existentei acestora depaseste 0%. Spun lucrul acesta fiindca in mod cert lipsa legilor NU rezolva problemele societatii, ci doar anuleaza dezavantajele existentei legilor. Cat timp cei care au votat contrar necesitatii existentei legilor au facut-o fara sa inainteze o alternativa care sa compenseze lipsa acestora, acestia nu fac decat sa confirme ca exista indivizi care nu sunt capabili sa se raporteze corespunzator la realitate si ca cel putin pentru acestia existenta legilor este necesara pentru a le calauzi vietile intr-o directie armonioasa cu semenii lor si cu universul.
    (cu parere de rau pentru toti cei 37% (pana acum) care se pot simti ofensati de argumentatie)

  19. Este destul de clar ca aceste legi, oricare ar fi ele, sa existe. Problema este ca aceste legi actioneaza discretionar, in functie de cati bani ai in buzunar. Partea stufoasa a legilor creste continuu, cu intentii usor de observat. Legile sunt facute de politicieni si ele, legile, reflecata de multe ori gradul de suportabilitate al celor care sunt nevoiti sa le respecte. Daca legile, asa proaste cum ni se par atunci cand abuzeaza de noi, s-ar aplica ar fi timp suficient pentru indreptarea lor si acest mecanism democratic, la care am accesat, ar fi agreat si lumea ar avansa, si nu invers… Deci, ca sa inchei pentru ca aveti treaba, este bine sa se resecte legile insa in aceeasi masura de catre toata lumea, chiar si de cei care le-au facut!

  20. Plurimae leges, corruptissima respublica – Tacitus. Intrebarea corecta cred ca este “De cite legi avem nevoie ca societatea sa functioneze bine? De cit mai multe sau de cit mai putine?”

  21. Desi in teorie este evident ca e nevoie de legi pentru ca altfel “am sta in copaci si am arunca cu noroi (adaptare) unii in altii” (Red Forman), cum ar spune americanii “it’s a matter of degree” si felul cum aplici legile face toata diferenta.

    Teoria mea e urmatoarea: exista: 1) o “realitate reala”, data de starea de fapt a lucrurilor si 2) o “realitate virtuala”, adica cum “ar trebui sa fie lucrurile”, dpdv al legilor. Intotdeauna va exista un diferential si cele doua nu se vor suprapune niciodata, asta e clar.

    Aici vine diferenta intre USA si Europa, din experienta mea personala. In USA legea, la nivel micro, al mentalitatilor are un stil “aproximativ” de a se aplica, pe cand in Europa exista o obsesie, dusa la absurd uneori, de a aplica legea la litera. Inca o data, ma refer la nivel micro, al celor mai banale lucruri de zi cu zi, dar o mentalitate care se propaga pana la urma si mai sus. Sau, in contextul de mai sus, in USA se incearca aplicarea flexibila a legilor pt a le adapta realitatii, iar in Europa se incearca tragerea realitatii pt a intra in tiparele legii. Parerea mea e ca abordarea americana e superioara, pt simplul motiv ca corpul de legi in sine nu e un scop, pe cand imbunatatirea starii de fapt e simtita de toata lumea. Asa se face ca prin Europa (in special continentala) ai sa vezi corpuri de legi intzelenite de vreo 400 de ani si total absurde pe alocuri. Si oricum, mult prea multe si prea daunatoare.

    Sa ilustrez. Sa zicem ca exista o lege ca toata lumea sa poarte un papion mov. Iesi in Europa fara papion mov si te opreste politia. De ce n-ai papion ? Le arati ca nu ai gat (sa spunem prin absurd ca e adevarat), deci n-ai cum sa ai papion. Rezultat ? Amenda. Iesi in USA fara papion si te opreste politia. De ce n-ai papion ? Am, dar l-am pus pe talpa pantofului, uite. A, bine treci.

    Examplul e exagerat, dar cam asta e impresia pe care mi-au lasat-o cele 2 societati. Probabil de vina e traditia “legilor locale” anglo-saxone mentionate mai sus, cultura coloniala mai pragmatica si mai departe fizic (1 ocean) de autoritatea statului, variabilitatea genetica rezultata din faptul ca oamenii mai aventurosi au plecat peste Ocean secolele trecute iar in Europa au ramasi cei mai “prevention-focused” (sa le zicem precauti) sau cine stie.

    Pana la urma e probabil o chestie de gust. Iti place o societate mai spre legea junglei cu mai multa libertate sau o societate mai controlata, spre socialism si etatism. Pe de alta parte, e clar ca pt chestii gen crestere economica si bunastare, cu cat mai putine legi cu atat mai bine. Vezi tarile “in dezvoltare” vs “tarile dezvoltate” de azi.

    Concluzia ar fi ca e bine sa fie legi, dar ar fi bine sa existe un feedback cat mai puternic dinspre *realitate* spre legi. Adica legile sa fie “cu picioarele pe pamant” si sa “aiba sens” si sa se si aplice in felul asta de omul de rand (care sa si gandeasca cu capul lui, nu doar sa aplice superficial orice lege).

    • mihnea blidariu on

      Mai nasol e in America daca ai bicicleta…

      Adevarat, politzaii aia par foarte “aventurosi”…eu, unul, as fi mai reticent cu privire la asa-zisele “libertati” ale societatii americane.

      • Da, hai sa vorbim de context: http://www.glassbeadcollective.org/cm0307.htm

        S-a intamplat asta pentru ca deabia acum acolo se cere aprobare pentru meetinguri de mai mult de 50 de persoane. Si lumea deja se scandalizeaza pt asta. Ia incearca in Romania sau in Europa sa faci meeting fara aprobare de la primarie sa vezi daca discuta cineva, nici nu concep ! Biciclistii aia au blocat fara aprobare un bulevard din NY, ce li s-ar fi intamplat in Romania crezi ? Cu ce comparam pana la urma ?

        Inca ceva: macar acolo poti sa-ti vopsesti usa cum vrei, nu la uniforma, ca prin Europa. E o discutie prea lunga s-o facem aici si poti sa gasesti contraexemple la orice. Conteaza cu ce referinta compari pana la urma, se vorbeste prea mult de ei si prea putin de Europa la libertati. Si prin ce aspecte ale vietii sunt libertatile acolo si unde nu sunt in Europa. Daca vedeam viata in alb-negru ne numeam Charlie Chaplin.

        Pe de alta parte, iti recomand o cura de o saptamana ca pieton prin Amsterdam, unde biciclistii au prioritate fata de orice, inclusiv fata de pietoni ! Si sunt ai naibii de multi. Si am sa te intreb dupa asta cum te-ai simtit: a) liber; b) haituit. Matter of taste I guess…

  22. O mica completare/exemplu foarte bun despre ce ziceam mai sus despre “prevalenta realitatii asupra legii” in sistemul anglo-saxon. In acest sistem, orice contract comercial individual intre 2 parti private are putere de lege si are prevalenta asupra legilor generale (civile si comerciale bineinteles, nu penale). In dreptul continental este exact invers. De aici, sunt conoscute problemele pe care le au de exemplu juristii in Romania pt a adapta contracte de afaceri la dreptul comercial autohton. Daca contractul ar avea putere de lege a partilor si ar prevala, fiecare 2 firme ar putea, o data ce se pun de acord, sa devina practic legiuitori in ceea ce priveste arbitrarea oricaror conflicte viitoare intre ei (ex. daca prin contract am acceptat sa-ti dau toata afacerea daca fac datorii de 1 leu la tine, cine e statul sa-mi interzica asta ?), de unde rezulta o mult mai mare flexibilitate si un mediu simplu, dinamic si prietenos fata de afaceri pana la urma.

  23. Student la drept on

    Nu cred ca as putea s-o spun mai bine decat Mihnea Blidariu.Legile au fost si vor fi intotdeauna facute in interesul unei elite si automat in defavoarea maselor.Aplicarea lor se va face pe acelasi criteriu discriminatoriu.
    Nimeni nu ar trebui sa respecte o lege la care nu si-a dat acordul!

  24. Astea sunt dezbateri de copii retardati (ca aia normali nu ar putea sa emita vreo indoiala) Acolo unde sunt trei oameni acolo trebuie sa existe si niste reguli dupa care ei reusesc sa traiasca unii cu altii.
    Legile sunt inevitabile si doar intr/o existenta edenica si evident imposibila a omenirii se poate fara legi.
    Discutia nu este daca avem nevoie de legi, ci ce fel de legi.

  25. DanStoica.ro on

    Indiferent ca vorbim de legi naturale, drept sau legislatie toata cheia problemei sta in interpretarea si aplicarea regulilor. in tarile care au o civilizatie a normelor gasim pe de o parte o cultura solida a interpetarii, pe de cealalta o administratie eficienta. asadar e nevoie de doua lucruri: un grup de oameni (de cele mai multe ori judecatorii; nu neaparat toti dar neaparat cei din instantele superioare) care folosesc o procedura comuna de interpetare a regulilor si care au o educatie comuna si impartasesc valori asemanatoare, astfel incat pentru oricare din ei notiunea de “drept” (de exemplu) sa insemne cam acelasi lucru. in al doilea rand e nevoie de o administratie eficienta, care sa fie dispusa sa puna in aplicare interpretarile unitare si sa recunoasca superioritatea judecatii grupului de mai sus in materia interpretarii. fara aceste doua elemente fiecare comunitate (in sens cultural sau teritorial, dupa caz) are lumea sa normativa. cu cat fragmentarea e mai mare cu atat haosul e mai mult ca perfect 🙂

  26. avem legi ca sa ne apere de oameni. legile, in sens modern, sunt cele a caror nerespectare este sanctionata de politie si justitie. in timpuri arhaice, in locul legilor a existat religia – si a fost destul de eficienta, in ciuda criticilor ce i se aduc, pentru ca reusea sa implanteze in sufletul oamenilor aceste legi; a reusit, chiar, pe alocuri, crearea constiintei – iar constiinta cred ca aveau fix marii preoti, care stiau foarte bine ca majoritatea interdictiilor nu erau date de dumnezeu, ci erau necesare societatii, dar ca functionau mai bine cu amprenta divina.
    partea urata este ca nici in antichitate, nici astazi legile nu au functionat perfect. unul din motive este ca cei ce dau legile sau care trebuie sa vegheze la aplicarea lor pot oricand sa abuzeze de putere (iar intr-un stat modern, covarsit de institutii, ai cu atat mai multe puncte vulnerabile), sa gliseze spre dictarea unei realitati conform dorintelor lor, sa inceapa chiar razboaie. cel de-al doilea motiv este ca legile au tendinta generalizarii, iar cazurile sunt intotdeauna particulare si particularizabile. analiza unei crime, daca aducem psihologi, juristi, oameni obisnuiti, preoti, criminalisti si eticieni, va scoate la iveala un infinit fractal.
    mi se pare evident ca avem nevoie de legi – alternativa mai buna nu s-a descoperit inca.
    cred ca intrebarea care ar trebui pusa este daca la esecul legilor contribuie artificialitatea lor sau subiectivitatea oamenilor. este chiar imposibila gasirea unui punct comun intre rationalitate si natura umana? iar rationalitatea corespunde in acest caz moralitatii? (in cazul acesta, societatea ar trebui sa se preocupe mai mult cum sa obtina oameni care gandesc cu capul lor, in loc sa-si complice in continuu existenta cu noi si noi legi.)
    un alt punct esential este legatura dintre legi si justitie. justitia nu inseamna doar respectarea legilor. justitia este nevoia de dreptate. in acest sens, si in legatura cu exemplul d-lui blidariu, justitia ar trebui sa inlocuiasca dorinta legitima de razbunare a victimelor sau a rudelor victimelor. in cazul in care justitia nu functioneaza cum trebuie, este, intr-adevar, firesc ca victimele sa incerce sa faca singuri dreptate. este vorba de restabilirea ordinii firesti, si de asta justitia are o latura divina si de asta ii acordam autoritate. prin urmare, legile ce servesc acest sens al justitiei nu au de ce sa greseasca.
    a propos, nu sunt in masura sa va spun daca iesiti sau nu de sub obroc cu ideile voastre, dar cu siguranta reusiti sa iesiti din calculator; si din automatismele mentale care se produc atat de usor cu un internet la dispozitie si cu o enervanta rutina a job-ului. lumea reala este uneori afara din vietile noastre obisnuite.

  27. Lipsa legilor scrise si/sau nescrise conduce automat la anarhie. Nerespectarea legii defineste legea in fapt, altfel nu am mai vorbii despre lege(sau nevoie ei) de la inceput.

    Imi pare straniu sa vad ca acest cuvant, anarhie, apare doar in expunerea domnului Voinescu. Ce fel de site e asta, unul serios sau unul juvenil?

    Uite o tema buna de discutie: Cum ar fi ca de maine sa mergem cu spatele. Asta ar trebui sa ne tina ocupati… cel putin o vreme.

  28. Dar de bani avem nevoie, ca doar avem trocul???Gradul de evolutie al unei societati este dat printre altele si de legile sale.

  29. De gustibus legibus on

    Se spune ca unde sunt doi juristi sunt trei pareri. Inmultiti numarul legilor cu numarul juristilor(judecatori,avocati, procurori,consilieri juridici….). Exista zece (cu varianta 11,12 ) legi fundamentale…Din experienta mea, oamenii sunt atrasi de lucrurile complicate si nu de cele simple.

  30. Legile bune sau rele sunt un rau necesar in societate. reglementarea drepturilor si obligatiilor in societate nu are cum sa dispara sau sa se capete alta forma.

    Problema este in schimb modul in care sunt folosite legiile atunci cand vorbim de relatia intre indivizii sau intre cetatean si autoritate. de multe ori nu necunoasterea legii ci neincrederea in sistemul legislativ al tarii sunt o piedica in calea folosirii ei.

    O alta problema este aplicarea legiilor in relatia stat – cetatean sau persoana juridica. aici avem de a face cu slabiciunea sistemului care nu este capabil sau in mod intentionat nu vrea sa aplice legislatia pe care o are la indemana.

    Legiile sunt folostoare si eficiente cand le cunosti, poti sa le aplici si vrei sa le folosesti iar pentru asta este nevoie de un stat eficient care sa creeze:
    1. un sistem juridic functional astfel incat pertenerii sociali sa rezolve pe orizontala relatiile sau conflictele.
    2. Si un sistem executiv si administrativ care sa fie capabil sa supravegeze aplicarea legiilor eficient si decis.

    Desigur ca Romania se afla in cea mai rea situatie, nici una dintre cele 2 criterii de mai sus nefiind nici macar niste deziderate pentru politicieni sau pentru functionarii romani.

  31. Fara suparare, stimabile domn Csibi, dar articolul acesta seamana mai mult cu ceea ce ar scrie un tanar liceean care incearca sa-si faca o parere despre cum functioneaza lumea din jurul sau, decat de un jurnalist. Recomandarea mea sincera este sa ramaneti la articole despre dieta vegetariana, lasati analiza societala pentru altii care nu sunt asa de crunt de naivi.

  32. pasarea colibri on

    Intrebarea pusa in acest articol nu este nici pe departe inutila, iar raspunsul “rational” nu este evident “da”, cel putin pentru aceia dintre noi care inca ne mai punem intrebari, din moment ce lucrurile care ne influenteaza, uneori decisiv, viata nu trebuie sa fie neaparat batute in cuie. In schimb, felul in care este pusa aceasta intrebre este cam stangaci (puteti foarte bine sa inlocuiti “legea – necesitate sau povara?” cu “dieta…” si am obtinut un admirabil articol pentru revista “Lumea femeilor”. Dar nu acest lucru este important, ci mai mult modul in care este redactat articolul. Prima parte, dupa numarul de greseli gramaticale si dupa modul facil in care este scris, da impresia ca ar fi ori copiat dintr-un referat pentru studentii la drept, sau poate pentru elevii de liceu, ori redactat de o persoana intr-adevar neinitiata. Daca acesta este cazul, imi cer scuze, critica pe care o aduc sper sa fie constructiva, intentia mea nu este de a demola incercarea unui jurnalist de a se afirma cumva.

    De admirat raspunsurile celor doi, in maniera in care vad dumnealor lucrurile, chiar daca unul vede 2D si celalalt 3D, ca sa zicem asa.

    In legatura cu subiectul articolului, din ce am observat eu, mutandu-ma din Romania in Danemarca, unde lumea asteapta la semafor si la 3 dimineata, au bonuri de ordine si la patiserie si in general nu ti-e teama sa mergi pe strada, functionarii iti zambesc la primarie (!!) si asa mai departe, cred ca unele natiuni sunt mai predispuse decat altele spre coruptie si atunci multitudinea legilor care apare este inevitabila. Desi intr-o lume in care constiinta oamenilor ar fi treaza, nu am avea nevoie de majoritatea lor.

Reply To Luk Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger