Ofertele turistice ale exploratorilor de vacanţe au depăşit de mult pachetele all inclusive, promisiunile de lux, regăsirea naturii în formulele agroturistice sau dozele de adrenalină ale traseelor extreme. În India sau Brazilia, periferiile sărace au devenit atracţii pentru circuite specializate de slum tourism, iar nu mai departe de Budapesta anumite cartiere se deschid curioşilor de exotism al zonelor rău famate.
Petr Sourek, filosof convertit în art director, a dus un pas mai departe apetitul oamenilor pentru alteritate şi reflecţie asupra unor constante sociale. În urmă cu doi ani, Sourek a lansat la Praga, unde şi locuieşte, un circuit de turism al corupţiei.
Corrupt Tour a organizat până acum peste 100 de tururi în capitala Cehiei, ghidând aproape 4.000 de oameni în aşa-numitele monumente ale corupţiei locale: cartiere de vile luxoase, unde turiştii sunt invitaţi la un safari urban în lumea politicienilor corupţi, sedii de primării şi spitale recunoscute pentru scandalurile în care au fost implicate. Invitat la Festivalul One World, unde a contribuit cu sugestii la organizarea unui circuit local de turism al corupţiei, Sourek ne-a explicat de ce ar vrea să introducă corupţia în Patrimoniul UNESCO şi de ce a protestat la adresa justiţiei, care aduce grave prejudicii afacerii sale, singura capabilă să facă profit legal de pe urma corupţiei.
Care e cel mai dificil lucru în organizarea unui tur al corupţiei?
Să-l faci cât se poate de realist: să-ţi dai seama cât pot merge oamenii pe jos, câtă informaţie pot digera şi să nu te pierzi în speculaţii şi clişee. Când faci un tur, trebuie să fii foarte atent cum construieşti povestea. Ceea ce omite presa de fiecare dată când vorbeşte despre corupţie, e să răspundă nevoii de naraţiune pe care o au oamenii. Există o mare diferenţă între date şi informaţii, pe care media o neglijează, omiţând că datele sunt sub pragul nostru de înţelegere. Pe când, dintr-o poveste, ne putem da seama pe cine putem da vina, ce motivaţie a avut ş.a.m.d.
În Corrupt Tour, ne-am concentrat pe corupţia împământenită la nivel guvernamental şi municipal, pe banii care dispar sau sunt deturnaţi din fondurile publice, pe relaţia dintre sistem, partide politice şi firme, care ţin în picioare o structură foarte fragilă. Pe lângă bani, ne-a interesat şi încrederea în sistem, care se pierde odată cu banii în actele de corupţie.
Ai fost implicat cu sugestii în organizarea unui tur similar la Bucureşti. Cum ţi se pare, la prima vedere, că diferă Cehia de România, din punct de vedere al corupţiei?
Cea mai mare diferenţă între Cehia şi România poate fi descrisă prin forme geometrice: în Cehia, corupţia are mai degrabă forma unei piramide aşezate pe vârf, atâta vreme cât la nivelul cetăţenilor care oferă mită nu e foarte răspândită. Dar, dacă ridici ochii, te sperii. În România, din câte mi-am dat seama, corupţia ar avea mai degrabă forma unui pătrat, pentru că face parte din viaţa de zi cu zi a oamenilor.
Care ar fi diferenţa principală dintre localnici şi străini, în ceea ce priveşte reacţiile la aceste tururi la monumentele corupţiei?
Dacă vizitezi un loc, ai un statut oarecum dublu, detaşat: eşti şi nu eşti acolo. Pentru cehi, e o experienţă lineară, în vreme ce pentru străini e o bună ocazie să facă conexiuni cu ceea ce se petrece în ţara lor. Corupţia e, în fond, universală. Acum însă avem de-a face cu o transformare la nivelul mişcărilor cu caracter ce tinde spre universal: dacă în anii 70, activismul miza pe cauze generale, acum se impune activismul foate localizat. Aşa că şi noi, cu tururile noastre, încercăm să pornim de la ceva particular, familiar, pentru a deschide discuţia generală despre corupţie.
Care e, după părerea ta, rolul turismului în ziua de azi?
Turismul e o soluţie pentru multe situaţii în care nu există alte posibilităţi. E bun, pentru că ne arată foarte multe despre lumea şi piaţa în care trăim, ne face să ne gândim la identitate, deşi de multe ori ea e fabricată în virtutea unei autenticităţi gândite comercial pentru străini. Ce nu trebuie să uităm e că materia primă a turismului sunt turiştii. Turismul e la fel ca Facebook, care îţi vinde prietenii, moneda şi materia primă a reţelei sociale. În ceea ce priveşte turismul, el modelează major economia timpului liber. Singurul lucru legat de turism de care putem fi siguri e că distruge ceea ce deschide spre vizitare.
Poate fi corupţia eradicată sau crezi că e mai degrabă inerentă sistemelor politice?
Dacă spui că ceva este natural, asta înseamnă că acel lucru nu este neutru şi că, prin urmare, trebuie protejat. Aşa că, dacă percepem corupţia ca fiind naturalizată, trebuie s-o protejăm. Eu mi-am construit o afacere pe baza corupţiei, care e complet naturală, însă în ultimii doi ani sistemul de justiţie a început să-mi distrugă afacerea şi să-şi bage nasul în monumentele corupţiei pe care le includeam în tururile noastre. Le numesc monumente pentru că sunt extrem de bine conservate şi de bine păzite. Însă în aceşti doi ani, aproape toate clădirile din circuitele noastre au fost „vandalizate” de poliţie şi procuratură, iar noi începem să ne îngrijorăm: potrivit logicii neoliberale sub care trăim, statul ar trebui să protejeze afacerile private şi, prin urmare, să se asigure că obiectul tururilor corupţiei e în siguranţă. Sper ca politicienii să recidiveze şi să protejeze acest patrimoniu, ca să nu fim nevoiţi să ne mutăm afacerea în alte ţări. Când vorbim despre corupţie, trebuie automat să ne plângem, doar că eu am ajuns în postura paradoxală de a mă plânge despre slăbirea corupţiei.
Una dintre atracţiile noastre turistice sunt excursiile de safari prin cartierele oamenilor corupţi, iar acum începem să luăm în calcul organizarea unor excursii la zoo, atâta vreme cât mulţi dintre ei au ajuns după gratii. Problema e că la zoo biletul e mult mai ieftin şi că nimeni, în afară de copii, nu e interesat să vadă animale în captivitate. Ne mai îngrijorează şi viitorul corupţilor: cum mai pot găsi o femeie după gratii şi cum se mai pot reproduce? O altă problemă e ilustrată de cazul a trei parlamentari acuzaţi de corupţie, pe care Curtea Supremă i-a achitat, invocând imunitatea. Noi am depus o plângere la oficiul împotriva monopolurilor, sub pretextul că politicienii nu au dreptul să intervină în afacerile private. În afară de media, noi eram singurii care făceam bani, în mod legal, de pe urma corupţiei, astfel încât parlamentarii nu ar trebui să aibă acelaşi drept; ei ar trebui să facă bani strict în mod ilegal. Doar aşa putem trăi în simbioză: noi profităm de ei, care la rândul lor profită de noi.
Ce a periclitat corupţia în ultimii doi ani, în Cehia?
În primul rând, o schimbare de atitudine referitoare la corupţie. În urmă cu doi ani, când am început tururile, media abuza de cuvântul „presupus”: „un presupus caz de presupusă corupţie”, a spus odată un jurnalist de la radioul public. Acum, se vorbeşte mult mai liber despre cazurile de corupţie şi, la nivel de justiţie, s-a petrecut un proces de curăţenie la suprafaţă. În acelaşi timp, se mai schimbă şi jocurile lingvistice folosite la nivelul societăţii: dacă în urmă cu câţiva ani, vorbeam general despre politică, azi vorbim despre corupţie, iar mâine vom vorbi despre transparenţă. În realitate, toate aceste cuvinte vorbesc despre un singur lucru, însă lumea are nevoie de varietate lexicală.
Crezi că cetăţenii pot influenţa realmente politica şi determina clasa politică să acţioneze împotriva corupţiei?
E important să înţelegem că, înainte de toate, corupţia ocultează tocmai reprezentarea. Atâta timp cât democraţiile noastre sunt reprezentative, se creează relaţii de încredere între cetăţeni şi reprezentanţii lor. Corupţia abuzează de această încredere şi implicit de caracterul reprezentativ. Dacă îi însărcinăm pe politicieni să lupte împotriva corupţiei, nu avem nicio şansă să ieşim din logica asta care face posibilă corupţia însăşi. Singura soluţie este să abandonezi această veche reprezentare şi să propui una nouă, oblică. Dacă politicienii vor simţi că există şi alte reprezentări, vor fi nevoiţi să concureze, creând astfel o piaţă a reprezentărilor.
Cum vezi diferenţele dintre diferite ţări, la nivelul în care e percepută corupţia?
Există o mulţime de ţări care, după standardele noastre, sunt foarte curate – ţările scandinave, de exemplu. Însă trebuie să ţinem cont de anumite capcane, privenite din înţelegerile şi practicile locale ale corupţiei. Eram odată la un târg de turism la Londra, unde îi opream pe cei care treceau pe la standul nostru, să le povestim despre tururile corupţiei. La un moment dat, a trecut un grup numeros, cu un tip îmbrăcat în şeic, urmat de un grup de bărbaţi la costum, care păreau să fie bodyguarzii lui. I-am abordat şi i-am întrebat „Aţi auzit vreodată de turismul corupţiei?”, iar şeicul mi-a răspuns scurt: „Corupţie? Nu. Noi suntem Kuwait.” Exemplul ăsta arată cum diferite culturi înţeleg lucruri diferite prin corupţie, iar ceea ce înţelegem noi, europenii, prin corupţie, poate să nu-şi găsească un corespondent în alte sisteme, care elaborează definiţiile şi regulile în mod aparte, corupţia fiind încorporată în sistem.
Ai de gând să continui Corrupt Tour?
Nu sunt sigur că vreau să ţin o afacere în viaţă, atunci când ea e deja în moarte clinică. Prefer să găsesc proiecte afiliate decât să încerc să transform viaţa de apoi în realitate. Ce am făcut noi e un mare cabaret. Acum doi ani, când am lansat ideea asta, voiam să schimb ceva şi să fac nişte bani, am inventat jucărioara asta prostească, în caz că ar vrea cineva s-o cumpere.
Acum sunt implicat în alte proiecte turistice. Cum în Cehia sunt foarte populare plimbările educative, eu m-am decis să fac un proiect de plimbări needucative. În timpul Războiului Rece, s-au construit sub anumite blocuri, unde sunt acum metrourile din Praga buncăre unde oamenii ar fi trebuit, în caz de urgenţă, să meargă pentru a muri încet, dar sigur. La suprafaţă, au rămas nişte ţevi care formează un relief ciudat, variat, iar eu m-am gândit să inventez poveşti despre aceste ţevi şi despre oamenii care locuiesc în acele zone. Vreau să inventez poveşti, pe care să le răspândesc, poate cineva le va crede. Ca un virus cultural.
Foto: blog.bt-store.com, picture alliance / dpa