Deși o astfel de concluzie poate stârni, cel mai probabil, valuri de indignare, autorii unui studiu publicat recent în revista academică Demography spun că, potrivit cifrelor, aducerea pe lume a unui copil aduce, în majoritatea cazurilor studiate, o scădere a gradului de fericire declarată. Corelația se accentuează, spun autorii, în cazul părinților mai în vârstă și a celor cu studii superioare.
Cercetătoarele Rachel Margolis și Mikko Myrskylä au monitorizat peste 2.000 de germani care, la începutul studiului, nu aveau copii, dar care au devenit părinți în următorii doi ani. Participanții la experiment au primit mai multe chestionare, în care au fost rugați să completeze, cu calificative de la 1 la 10, nivelul de fericire perceput. Întrebarea de bază a studiului a fost ”Cât de mulțumit(ă) ești cu viața ta, în condițiile actuale?”.
Margolis, sociolog la University of Western Ontariu, și Myrskylä, director al Institutului Max Planck de Cercetări Demografice, au constatat un nivel ridicat de satisfacție în rândul cuplurilor, la începutul cercetării, ba chiar o creștere a acestuia în anul care partenerii au decis să aibă primul copil. Nașterea acestuia însă a atras după sine o scădere semnificativă a gradului de fericire auto-estimat. Doar 30% dintre subiecți au spus că, după ce au devenit părinți, au rămas cel puțin la fel de fericiți: restul au indicat o scădere a nivelului de satisfacție față de propria viață.
Dintre aceștia din urmă, 37% au înregistrat o scădere cu o unitate de măsură, 19% o scădere cu două unități, iar 17% o scădere de trei unități. Astfel, media a fost de 1,4 unități, care în măsurătorilor sociologice, este considerată o scădere severă. Ca termen de comparație, alte studii care au folosit aceste etaloane pentru a estima efectele altor evenimente din viață asupra fericirii, au arătat că divorțul atrage, în medie, o scădere cu 0,6 unități a gradului de fericire, șomajul o scădere de o unitate, la fel ca moartea unui partener.
Principala consecință a acestei schimbări în viața cuplurilor este decizia de a nu mai avea alți copii. ”Pentru locuitorii țărilor dezvoltate, fertilitatea este o opțiune. Dacă tranziția spre statutul de părinți se dovedește dificilă sau mai dificilă decât așteptările, atunci oamenii aleg să rămână cu un singur copil,” arată cercetătoarele.
Potrivit acestora, există trei mari categorii de provocări care determină o astfel de decizie. Prima dintre ele, referă la sănătate: mamele, care au avut parte de dureri și greață, au de suferit în a-și urma dorința de a lucra, iar tații sunt îngrijorați de starea de sănătate a partenerelor. Apoi, eventualele dificultăți întâmpinate în timpul nașterii îi determină pe parteneri să nu-și mai dorească repetarea acestei experiențe. În al treilea rând, intervine ”intensitatea și continuitatea procesului de creștere a copiilor,” în urma cărora mulți părinți se simt epuizați, privați de somn ori predispuși la depresie, ceea ce poate conduce adesea la despărțiri.
Sursa: Washington Post