Săptămîna aceasta am publicat un articol al Anei Dragu despre școlile speciale din România. Articolul ne-a amintit de o carte de poezii din 2008 a Vivianei Mușa în care autoarea își transformă experiența (a lucrat la școala specială din Tîncăbești) într-o serie de poeme narate din perspectiva copiilor dintr-o astfel de instituție. Poveștile sînt relativ mai vechi și s-ar putea ca lucrurile să se mai fi schimbat între timp; întrebarea e – cît de mult s-au schimbat?
GEMENELE
Maria a furat o curcă din vecini, a legat-o cu sârmă,
a coborât-o în hazna şi-aşa mânjită,
în stare de şoc, cu
numa din când în când
câte-o bătaie de-aripi,
a trântit-o de 8 Martie
pe catedra-nvăţătoarei.
Noi stăteam în bănci şi pufneam în râs.
Nici noi n-o prea suportăm
pe doamna Cecilia da niciunu
n-ar fi avut atâta curaj.
Maria are mâna în gips
şi-a rupt-o singură,
a lovit de 1000 de ori în tăblia patului.
Infirmiera n-avea dreptate s-o certe
că nu pusese bine cuvertura,
o văzusem eu de dimineaţă
cum o aranjase în felul ei.
Maria se îmbracă acu tot timpul
cu o rochie cu dantelă, lungă, albă.
Zice că se mărită cu portarul,
îşi face inele din păpădie şi zice că s-a logodit.
Are roşu dat cu carioca-n obraji.
I-a dat vânt infirmierei pe scări
şi infirmiera a bătut-o cu o coadă de mătură.
Tremura toată în halatul ei strâns pe cur,
înjura că şi-a rupt dresu.
Toată lumea i-a dat dreptate.
Nu-i frumos să împingi oamenii pe scări.
Infirmiera şi portaru
au plecat aseară pe aceeaşi bicicletă.
Dar asta-i frumos din partea lor?
E vară şi bâzâie muştele.
Nu mă mai interesează ce face Maria.
Am mari probleme. Dacă pământu crapă de la căldură
de ce nu avem voie la lac?
Am vrut să fug dar m-a prins vaca de Flori
şi nu mi-a mai dat gustarea.
Oricum nu mă interesează
biscuiţii lor handicapaţi.
Mue la toate grasele mucegăite de la bucătărie!
Am văzut şi eu PURCELU de plastic,
pe care scria PULA SĂ MOARĂ INFIRMA.
Mi l-a arătat la veceu că îl ţine pitit să nu i-l ia.
L-a împuns tot cu cuie şi cu sârme.
E supărată.
Eu cred că Maria ar trebui sa aibă
note mari la scris
pentru că scrie foarte frumos.
Maria s-a tăiat prima cu ciobu
pe urmă Ana şi pe urmă
aproape toată clasa.
Noi numai ne-am zgâriat aşa cât să se înroşească pielea
şi să usture un pic atunci când te ştergi cu scuipat
dar Ana s-a tăiat RĂU
şi Maria s-a mânjit de sânge pe obraji
şi zicea “nani nani” la PURCEL.
Îmi fac griji.
Pentru că ei nu-i place Purcelu
iar nani nani e de bine.
Ana a spart geamul şi-a sărit
da n-a păţit nimic.
Râdea când s-a ridicat de jos.
I-a bătut curu la doamna Jeni.
E păcat
fincă doamna Jeni e de treabă.
A ieşit pe geam că voia să stea la soare.
A promis să nu se mai taie cu ciobu
dar acum stă la soare întruna
şi noaptea o ustură rău şi plânge,
dar nu o interesează.
Noi ne-am bucurat când a început iar şcoala
că vacanţa era ca la puşcărie.
Au adus şi băieţi şi pe noi ne-au înghesuit să dormim două în pat
dar Maria s-a enervat rău şi a fugit.
De trei zile nu o găsesc.
A venit directorul şi ne-a întrebat dacă ştim de ea.
Nu ştim
dar cred că e interesant să fugi
chiar dacă noaptea e frig afară.
Noaptea mă gândesc la ea din cauza asta, că e frig afară.
Au adus-o unii cu maşina.
A dormit în câmp. M-au certat pe mine că n-am avut grijă de ea.
Nu-mi pasă că mă ceartă
da nu e deloc drept.
Când ne-au trimis aici au zis că o să stau numai un pic
până se obişnuieşte ea cu şcoala
da acum se fac cinci ani.
Am grijă de ea că e sor-mea
da eu cu ce sunt vinovată să mă ţină aici?
Uneori vreau să fugă undeva unde să-i fie bine
şi pe mine să mă ia înapoi la Casa de copii
şi să mă dea la şcoala normală.
Unii băieţi sunt nebuni rău
alţii sunt mai ca lumea
da eu n-o să mă mărit niciodată
că nu vreau să fac copii handicapaţi.
E BINE AICI CĂ AM DE TOATE
şi de mâncare şi apă caldă
şi nu ţipă nimeni la tine
dacă asculţi.
După ce m-au lăsat în poartă la ai mei
în prima vacanţă după paişpe ani
când s-a aflat că am familie nu
aveam de mâncare decât trei cartofi
şi tata a zis să-i prăjesc pentru el
şi a plecat la băut
şi eu i-am pus la prăjit şi sor-mea paralitica
a furat un cartof crud din tigaie
şi io i-am dat una peste mână
da ea l-a luat de jos
l-a mâncat aşa
şi io am plâns
şi de frică să nu ne bată tata
şi de ciudă că îmi era
foame rău şi mie.
Pe urmă am luat şi io unu şi
ea a mai luat unu
şi ne-am certat
şi tot aşa până n-a mai rămas decât
uleiul sfârâind în tigaie
şi când am auzit poarta am
fugit prin spate, am dormit în câmp.
Sor-mea scâncea de frică în urmă
da nu am avut curaj să alerg cu ea în braţe
că şi beat tot
ne prindea
şi după aia am stat măritată cu unul din satul vecin
toată vara
am muncit pentru el
am şi furat
până s-a terminat vacanţa şi m-am întors aicea.
Vacanţele nu-s bune la nimic.
MĂI CIOCÂRLANE NU MAI URLA
că urli degeaba
că nu ajută la nimeni că urli tu.
Mai ştii tu pe domnu Vasilică măi
care era bun cu noi
măi
dă-te că nu pot să mătur de tine.
Hai scoală măi Ciocârlane
prostule dacă taci îţi dau biscuiţi daaa… biscuiţi buni.
Şterge-ţi nasu!
Nu mă prostule pe mânecă! Stai aşa, uite batistă de la mine
că nu e frumos să fii murdar, că nu eşti porc eşti băiat mare!
Te ustură la ochi? Păi dacă urli şi plângi!
Na încă un biscuite
şi dacă te faci băiat cuminte îţi pun şi muzică să te ajute la cap
să nu mă faci de ras că altfel fug de aici şi vă las singuri
io am venit să am grijă de voi da să nu-ţi baţi joc de mine
io pot să plec când vreau eu da nu plec de dragu tău
ai înţeles? Că mie aşa mi-a zis domnu Vasilică
mai ştii, când am plecat din şcoala ailaltă cu toţii?
Mi-a zis că io sunt mai deştept şi să merg cu voi şi aici,
na c-am mers şi cu ce m-am ales?
Cu văicărelile tale? Uite că mătur şi spăl în urma ta
ca să facem şi noi impresie
p-aici că nu venim din grajduri
că ne-au crescut frumos şi pe dincolo.
Mie îmi e dor de domnu Vasilică…
cred că şi el mătură la ora asta.
Ce ştii tu ce-i doru?
Ştii Ciocârlane?
Ştii?
ANA.
ŞCOALA ARE
un etaj şi curte de ciment
are veceuri şi afară pentru când stăm afară
şi haznaua cea groaznică
şi ghereta de portar
şi gard şi nuc lângă gard.
De la etaj, unde sunt dormitoarele
şi bucătăria şi sala de mese
s-a aruncat într-o zi Ciocârlan
când a vrut sa iasă afară.
El e nebun rău (ca şi mine!) şi nici n-a păţit nimic.
Sus sunt şi birourile la domnu director
şi la doamna doctora şi la domnu aurel care îi administrează.
Profesoarele mucegăite
n-au cancelarie cum au la şcoala normală. Nu merită.
Curtea de ciment are şi un pic de iarbă.
Haznaua e groaznică pentru că:
– acolo a căzut şi a murit o fată, din-astea nebune rău
aşa am auzit noi.
– şi pentru că pute a căcat
că are căcat în ea.
În gheretă la portar stau acum badigarzi.
Unii sunt răi alţii buni. După sufletu omului.
Gardu dă în câmp, ăla mare,
şi alea de sârmă în curţile oamenilor.
În nucu de lângă gard s-a urcat odată Maria şi ţipa de acolo
că Infirma se alea alea cu ştim noi cine…
Bună ziua, domn director, să trăiţi!
Şi acu dacă v-am scris cinstit compunerea
să văd ce-mi faceţi!
Că dacă vreţi să ştiţi,
doamnă, mă doare în cur de la pastilele voastre!
Că io dorm ce dorm da şi când mă trezesc
mă tai cu ciobu peste tot să vină
Primaru să vă închidă şcoala!
Că nu meritaţi să aveţi copiii pe care-i aveţi.
8 MARTIE
e ziua când vin inspectoarele şi cântăm
de ziua ta mămico şi primim ajutoare.
Facem colaje cu doamna Jeni care-i merg mâinile brici
şi ştie să facă tot felu de crenguţe înflorite
din toate pungile şi gunoaiele.
Când vine vorba de familie te cam bufneşte râsu
şi se face pielea de găină.
Familia este o planşă urâtă şi plină de praf
care stă în magazie
pe care scrie romdidactica.
Are şi bunici.
CEL MAI MULT ÎMI PLACE
să enervez pe toată lumea.
Râd ce râd
da când vine criza fac urât. Dărâm tot.
Şi dacă vreau mă şi omor
dar nu acum-acum că azi nu sunt grăbită.
Azi numai îmi fac o chelie,
îmi smulg păru fir cu fir ca Alina.
Ea are chelie mare… pe ea o să o ia acasă, Doamnă,
aşa au zis,
au venit mulţi cu multe maşini şi blăniţe
şi mama ei are fuste creţe
şi o ia mâine acasă şi îi ia calculator şi cercei, aşa a zis.
Că cică au pierdut-o că nu ştiau
unde au lăsat-o. La Casa de Copii au lăsat-o
parcă nu ştie toată lumea.
O ia mare acuma
nu mai au griji. Da ea nu vrea, Doamnă.
Dacă nu vrea nici mâine
puteţi să mă daţi pe mine la schimb?
Nici nu vreau să mă duc
nu-s grăbită
că mie îmi place să stau aici
să enervez lumea. Aş putea să înghit cubul ăsta
să mă sufoc să vă ia Poliţia.
Dacă vreau eu pot.
PE VOCEA EI
Aş vrea să vă întreb ceva în secret.
La copii şi la mamele lor vocile sunt la fel
de la natură sau că se obişnuiesc unii cu alţii?
E important, adică dacă vorbesc eu cu mine
aşa cum ar vorbi mama mea
să mă încred că vorbesc pe vocea ei sau nu?
Citiți și: