Un film recent lansat in Germania prezinta tulburatoarea aventura a singurei orchestre simfonice de negri din lume care supravietuieste in conditii greu de imaginat in Kinshasa, capitala Republicii Congo. Desi lumea din jurul lor e marcata de saracie, haos si violenta, muzicienii reusesc sa ofere o lectie de viata si de supravietuire.
L´Orchestre Symphonique Kimbanguiste este formata din 200 de muzicieni congolezi, in mare parte amatori si autodidacti, care interpreteaza muzica de Beethoven, Händel, Verdi sau Carl Orff pe instrumente confectionate de ei, in conditii mizere si intr-un oras dezolant, relateaza Deutsche Welle.
Destinul acestor oameni a fost surprins de doi cineasti germani, al caror film “Kinshasa Symphony” a fost lansat in cinematografele germane.
Desi ziua de lucru, in cazul celor care au o sursa de castig, incepe in zori, in conditii inimaginabile pentru noi, acesti oameni gasesc inca forta, timpul si pasiunea pentru a se intalni zilnic. Ore in sir dureaza calatoria multora pana la locul de repetitii, nu putini fiind nevoiti, din lipsa banilor, sa parcurga pe jos distante mari. Apoi, parca uitand tot greul vietii, se lasa patrunsi de muzica si exerseaza pana la ore tarzii din noapte.
Destinele muzicienilor congolezi sunt exemplare: Joseph Lutete, de pilda, electrician si frizer totodata, canta la viola si este responsabil pentru partea electrica in cazul in care se intrerupe curentul in timpul probelor; Chantal Ikina, vanzatoare de paine, canta la vioara; Josephine Nsimba, care la cinci dimineata vinde oua in piata, canta la violoncel, iar Nathalie Bahati, mama a doi copii, necasatorita si care risca sa fie data afara din locuinta in lipsa unui loc de munca, canta la flaut. Dirijorul si fondatorul orchestrei este Armand Diangienda, pilot de profesie.
In ciuda profesiilor diferite, ceea ce-i uneste pe toti acesti oameni este pasiunea pentru muzica, prin intermediul careia uita de realitatea dura cotidiana, iar dincolo de saracie si suferinta incep sa viseze la o viata mai buna, mai demna.
Cine vrea sa sprijine orchestra, o poate face aici.
4 comentarii
Extraordinar! Fara cuvinte…
Pingback: Kinshasa Symphony « Părerea mea!
despre depasirea conditiei … excelent articol si exemplu. intr-o lume cu mult rau si urat, unii isi dau seama in sfarsit ca exista si bine si frumos. la mai multi!
Am vazut filmul in seara asta. Sunt fara cuvinte. Este ceva extraordinar. Ce exemplu!