Mai mulţi artişti experimentali, reuniţi la Berlin, arată lumii cum sunetele produse de corpul uman, sunete pe care nu le auzim (sau cărora nu le dăm importanţă) ori de care nu suntem conştienţi, pot deveni muzică.
Artistul experimental Peter Kirn se foloseşte de laptop şi un dispozitiv format din monede şi fire, cu ajutorul cărora îşi măsoară curenţii electrici din corp şi îi sintetizează în sunet, mai precis într-o melodie.„După cum ţi se schimbă dispoziţia, pielea îşi schimbă şi ea modul de reacţie, pentru că este parte din acelaşi sistem cu creierul, care controlează porii. Procesul este influenţat şi de nivelul de transpiraţie, care afectează capacitatea pielii de a conduce electricitatea”, explică Peter Kirn. Marco Donnarumma, un profesor din Italia, lucrează cu suntele produse de muşchi atunci când corpul este în mişcare; cei care ascultă pot auzi, la propriu, cum se contractă ori se relaxează muşchiul. Donnarumma foloseşte un microfon extrem de sensibil pentru amplificarea frecvenţelor suntelor emise de muşchi şi a învăţat să creeze ritmuri numai din mişcarea corpului său, pe care îl implică cu totul în ceea ce performează.
Termenul tehnic pentru captarea sunetelor produse de corp prin funcţiile sale interne şi transformarea lor în melodii este „musical biofeedback”, spune Claudia Robles Angel, artist audiovizual din Columbia, care a concertat alături de Kirn şi Donnarumma la Berlin. Specialitatea ei este muzica la EEG (electroencefalograf): cu ajutorul aparatului, îşi măsoară undele creierului în timp ce îşi obligă mintea să treacă de la calm total la stres şi agitaţie (cu ajutorul tehnicilor de meditaţie şi respiraţie). Senzorii aparatului transmit datele din creierul ei unui computer, care transformă totul în muzică. „Cu ajutorul unui astfel de bio-aparat devii şi mai conştient de corpul tău şi aşa poţi ajunge să îţi schimbi starea de spirit”, explică Angel. La rândul lui, Kirn spune că relaxarea totală produce cele mai bogate şi mai profunde sunete; încercarea de a controla gândurile duce la muzică fără substanţă: „Dacă te gândeşti prea tare la ceea ce faci sau acorzi prea multă importanţă intenţiei, îţi scurtcircuitezi singur procesul creativ. Paradoxul creierului este că gândeşte cel mai bine atunci când nu gândeşti”, susţine artistul.
Marco Donnarumma, cu muzica sa creată de mişcarea corpului:
Peter Kirn, la Berlin:
Claudia Robles Angel, tot la Berlin:
Sursa şi foto: Reuters / Foto: Peter Kirn şi dispozitivul său