Muschi contractati pentru leadership. Romanul care alearga la Harvard

24

Vlad Isac are 25 de ani, a absolvit ASE-ul in Bucuresti, a fost voluntar in cadrul organizatiei studentesti internationale AIESEC, a careri filiala din Austria a ajuns sa o conduca, si urmeaza un internship la o banca din Viena. Stie clar ce vrea sa faca mai departe: sa devina un lider si un exemplu pentru generatia urmatoare de gandire si actiune politica si, inainte de asta, sa studieze la Harvard Law School. Pentru ca drumul pana la universitatea americana e sinuos si costa, Vlad a ales o metoda inedita de a cere sprijin in ascensiunea sa: alearga, pe etape, echivalentul distantei dintre Viena si Harvard (6.511km) in diverse orase europene.

De la mijlocul lui mai, Vlad Isac a parcurs 1.800km, in 19 saptamani si 103 alergari. Majoritatea au fost in Viena, unde traieste si lucreaza full-time ca stagiar in sediul regional pentru Europa Centrala si de Est al Dexia Kommunalkredit Bank, departamentul finante, dar si-a contractat muschii si in Linz, Baia Mare, Sofia, Budapesta sau Praga. In cateva saptamani urmeaza sa alerge in Amsterdam si Bucuresti. Totul pentru a ajunge la Harvard Law School.

Aventura lui ar urma sa se incheie in septembrie 2011, cand va fi alergat distanta de peste 6.500km dintre Viena si Harvard, Cambridge, cu o medie de 100km pe saptamana timp de 70 de saptamani. Vlad isi inregistreaza alergarile – updatate constant pe blogul sau – cu o micuta camera HD si le monitorizeaza cu un sistem dotat cu GPS prins de incheietura mainii.

„Mi-am dat seama ca aceasta aventura inseamna mai mult decat o strangere de fonduri, ii poate inspira si pe altii – ca voi, ca mine –”, scrie Vlad pe blogul dedicat campaniei Running2Harvard, „sa aiba visuri mari, sa indrazneasca, sa aiba curajul sa actioneze pentru indeplinirea acestor visuri, sa urmeze dorinte nebunesti, dar arzatoare”.

Care este background-ul tau educational si profesional? De ce ai plecat din Romania?

Am absolvit Facultatea de Comert a Academiei de Studii Economice in promotia 2008. De la sfarsitul anului 2004 si pana in 2007 am fost voluntar in Bucuresti in organizatia studenteasca internationala AIESEC, iar mai apoi, pentru 2 ani, am fost membru full-time in Comitetul Executiv al AIESEC Austria, in prima faza in calitate de vicepresedinte marketing si vanzari, iar pe urma in calitate de presedinte. La terminarea mandatului am inceput un internship in sediul regional pentru Europa Centrala si de Est al Dexia Kommunalkredit Bank, departamentul finante. Acest internship este programat sa se incheie in prima parte a lui 2011.

Nu esti multumit de posibilitatile din Romania?

Cred ca la aceasta intrebare cel mai bun raspuns pe care pot sa il dau este ca sunt neutru, deoarece discutia este una larga. Cu siguranta in Romania se poate face mai mult in ceea ce priveste oportunitatile oferite tinerilor, insa consider ca Romania are multe oportunitati pentru cei care sunt pregatiti sa le ia, si aici ma refer la tinerii ambitiosi, proactivi, cu principii solide de munca si de business. Si sunt atat de multe exemple care ne arata ca se poate.

Motivul principal pentru care initial am plecat din Romania a fost faptul ca mi-am dorit sa castig experienta internationala de munca si de viata. Nu mi-am pus problema in termeni de mai bine sau mai rau, ci de diversitate si oportunitati de a invata si a deveni mai bun, mai competitiv intr-o arena globala.

De ce vrei sa ajungi la Harvard Law School?

Imi doresc sa devin avocat pentru a putea sa fiu parte din si sa contribui la procesul de justitie. Justitia si modul in care ea se aplica pentru fiecare individ si entitate de organizare sociala a fost din adolescenta o arie de interes pentru mine. Harvard Law School, din doua motive principale. In primul rand, sunt fascinat de si imi doresc sa invat si sa practic in contextul sistemului de justitie nord-american, acesta fiind puternic diferit de sistemul de drept european continental.

Cred ca in acest sistem pot sa contribui cel mai mult si aici voi putea sa imi valorific cel mai bine calitatile. In al doilea rand, Harvard Law School deoarece este una din cele mai prestigioase institutii de invatamant superior (alaturi de Yale, Stanford, Princeton, Columbia, etc.) si din punct de vedere al calitatii pregatirii si al retelei la care ofera acces, este e investitie care merita. Binenteles, nimic nu imi garanteaza ca voi ajunge la Harvard. Din contra, statisticile spun contrariul, ca probabilitatea de a fi acceptat este foarte mica, dar eu cred cu tarie in sansa mea.

Cum te poate ajuta campania Running2Harvard sa intri la universtitatea americana? Care e mai exact scopul ei si cum ai putea strange bani pentru admitere?

Campania running2harvard are un scop dublu si ambele sunt importante pentru mine. Campania isi propune sa inspire tineri de pretutindeni sa viseze departe si sa faca pasi concreti pentru a-si pune visele in aplicare – una fara cealalta nu prea se poate. Iar prin intermediul campaniei sper sa reusesc sa adun o parte din resursele financiare necesare pentru cei trei ani de studiu.

Cum ma poate ajuta sa intru la Harvard – raspunsul este nu stiu. Imi imaginez ca aceasta campanie nu va contribui foarte mult in mod direct la admiterea (sau respingerea) la Harvard. Este foarte greu de evaluat asta, deoarece sistemul de admitere in universitatile americane este unul foarte subiectiv ce depinde de multi factori: testul LSAT, performante academice, activitati extracuriculare, recomandari etc., precum si de cine esti per total ca si persoana.

Cum strang bani. Running2harvard nu este o afacere, asa ca nu are un model de business in sensul propriu-zis. Anticipez ca banii pe care ii voi strange vor veni din doua surse: donatii directe (oricine poate dona oricat pentru sustinerea campaniei prin intermediul running2harvard.com) si sponsorizari (companii, fundatii).

De ce ai ales aceasta modalitate? Ce inseamna alergatul pentru tine?

Una din valorile mele principale este sinergia si de aceea caut sa construiesc continuu sinergii intre ceea ce imi place, ceea ce imi doresc sa realizez si ceea ce fac. Mai intai a venit alergatul. Inspirat de un bun prieten care alearga maratoane (Dubai, Londra, Berlin etc.), am inceput sa alerg si mi-am dat seama ca imi face mare placere sa fac asta. Ma simt excelent alergand si ma ajuta foarte mult nu doar din punct de vedere fizic, cat si psihic, prin increderea pe care mi-o da, disciplina, focus, claritate in gandire. Apoi a venit decizia de a studia Dreptul in Statele Unite, urmata de hotararea de aplica la Harvard Law School.

Dupa provocarea de a fi acceptat, urmatoarea cea mai mare provocare mi s-a parut cea de a finanta anii de studiu si plata taxelor de studiu si am inceput sa ma gandesc daca e ceva ce as putea sa fac si in paralel cu procesul de aplicare, care eventual sa ma si ajute in proces, sa imi faca placere si care sa creeze valoare cumva si pentru cineva. La un moment dat, ideea de running2harvard a venit natural si cateva zile mai tarziu era deja in curs de implementare – domeniu, blog, echipamente etc.

Ce legatura are alergatul cu Harvard Law School?

In mod normal nici una. In cazul meu, cele doua sunt direct corelate. Prin alergat si prin campania running2harvard sper sa ajung mai aproape de Harvard, de a fi mai bine pregatit in cazul in care sunt acceptat. Si poate, un mare poate, campania va contribui putin la calitatea aplicarii mele. Insa indiferent de rezultat, running2harvard este o experienta valoroasa in sine din care invat foarte mult.

Cei de la Harvard au aflat de initiativa ta?

Sincer nu cred, as fi foarte surprins sa aflu contrariul. Sunt studenti si alumni de la Harvard care stiu despre aceasta initiativa pentru ca prin diverse puncte am intrat in contact cu ei si unii ma ajuta cu sfaturi pentru aplicare, dar campania nu e suficient de extinsa pentru a fi cunoscuta de cei din corpul de prefesori. Doar printr-o mare coincidenta.

Pe unde si cat ai alergat pana acum?

Alergarea mea nu este la propriu pana la Harvard, ci alerg echivalentul acestei distante (6.511 km) si majoritatea alergarilor au loc in Viena, unde traiesc si lucrez full-time, si in diferite alte orase din Europa, cum ar fi Bucuresti, Sofia, Amsterdam, Baia Mare. Probabil de aici vine si unul dintre cel mai dificil aspect al alergarii, si anume acela de a alerga in mare parte in locuri si pe trasee cunoscute, ceea ce poate provoca uzura morala, repetivitate.

Ar fi aproape imposibil sa alerg la propriu de la Viena pana la Harvard, pentru ca o mare parte din distanta (estimativ 4.000 km), este deasupra Oceanului Atlantic, dar si daca ar fi diferit, o astfel de expeditie ar avea nevoie de multa planificare si foarte multe resurse financiare, logistice etc.

Estimez ca voi acoperi distanta totala pana in august 2011, adica un pic mai putin de 70 de saptamani. Pana acum, incepand de la mijlocul lunii mai 2010, am parcurs exact 1.800km in 19 saptamani si 103 alergari. In cateva saptamani urmeaza Amsterdam si Bucuresti, iar din luna ianuarie 2011 imi doresc sa ajung sa alerg intr-un oras nou la fiecare doua saptamani.

Cati kilometri alergi in medie pe zi?

In medie alerg 17 km pe zi, de sase ori pe saptamana. Adica un pic mai mult de 100km pe saptamana timp de 65 de saptamani. Pe blog afisez in fiecare saptamana progresul, distanta acoperita in fiecare alergare, dar si traseele pentru saptamana ce urmeaza pentru cei ce vor sa ma insoteasca, ceea ce se si intampla din ce in ce mai des.

Ce echipament ai cu tine?

Echipamentul consta in pantofii de alergat, echipamentul de alergat specific pentru fiecare sezon, temperatura, precipitatii, dar si un monitor GPS care masoara distanta fiecarei alergari si o camera de filmat HD cu care inregistrez fiecare alergare.

Te-ai antrenat pentru aceasta aventura?

Campania propriu-zisa am inceput-o pe 17 mai 2010, insa am inceput sa alerg in august 2009. Timp de 6 luni m-am pregatit pentru a alerga un maraton, ceea ce m-a ajutat sa-mi construiesc un pic de forma si rezistenta. In acest timp, de la zero la primul maraton, am beneficiat de sprijinul si sfaturile prietenului meu Mugur care alearga maratoane de ceva timp si care m-a indrumat, mi-a dat materiale de citit, m-a incurajat.

Cum a fost primul tau maraton?

Primul maraton l-am alergat in aprilie anul acesta la Linz. A fost un maraton foarte frumos, dar si cu multe peripetii, pentru ca in decurs de trei ori am prins soare, ploie, grindina, vant. Suprizele au venit din partea vremii care m-a obligat sa alerg cu geaca anti-vant (wind-stopper-ul), iar eu ma pregatisem sa alerg fara ea. Alta surpriza a fost faptul ca cei mai grei kilometri au fost primii 10. Acum imi dau seama ca asta se datoreaza faptului ca organismul are nevoie sa se incalzeasca si sa intre in ritm, dar pe atunci nu stiam mare lucru si am fost foarte surprins cand am inceput sa ma simt din ce in ce mai bine si sa fiu din ce in ce mai rapid dupa kilometrul 10.

Maratonul este o experienta care merita traita cel putin o data in viata. E un sentiment superb de implinire cand treci linia de sosire si in sine este un spectacol pentru ca e multa lume care te sustine pe traseu, multi participanti de toate varstele. Daca te si pregatesti destul de serios, atunci inveti multe si te bucuri cu atat mai mult la sfarsit. Pentru mine urmatorul maraton este in Amsterdam, pe 17 octombrie, si sper sa am parte de vreme buna si sa ma simt bine ca sa pot sa cobor sub 3h10min. Ca o paranteza, 3h10min este un timp foarte bun pentru un amator, dar nu si pentru performanta, unde timpii foarte buni incep de la 2h20min si merg in jos.

Care este bugetul tau in aceasta aventura? Te sustine vreun sponsor?

Bugetul de care am nevoie este unul foarte mic si pana acum l-am acoperit integral din veniturile din internship. Nu am un sposor pana acum. In prima parte a campaniei, prioritatea a fost sa alerg, sa ma pregatesc pentru aplicare, sa pun pe picioare running2harvard.com si sa pun bazele unei comunitati de sustinatori ai campaniei. Sa spunem ca sponsorii fac parte din fazele doi si trei ale campaniei.

Ce obstacole ai intampinat si care au fost momentele frumoase de cand alergi pentru Harvard?

Pana acum, am avut parte de probleme minore. Din punct de vedere fizic ma simt excelent si sper ca saptamana viitoare consultul medical sa confirma asta. Sunt continuu surprins de cat de mult sprijin mi se ofera din cele mai neasteptate parti. Am avut parte de cateva alergari foarte frumoase pe Insula Dunarii din Viena, in parcul Borisova Gradina din Sofia, alergari pe poteci neasfaltate in padure, alergari cu trei curcubee la final si alergari cu oameni deosebiti care au venit sa ma sustina.

Care e visul tau, cum vrei sa schimbi lumea?

Visul meu, destinatia finala dupa Law School, dupa ani de practica a avocaturii, dupa multe, multe lectii de viata si invataminte, este sa contribui la o lume mai buna pentru fiecare din locuitorii ei prin politica pe care o voi practica si prin politicile la a caror creare si implementare voi contribui. In acest moment este clar visul, obiectivul, dar pasii pana acolo sunt mai putini clari. Nu am o certitudine unde si in ce context voi face politica, dar ceea ce stiu este ca va fi o politica bazata pe principii si pe valori, cu siguranta diferita decat cea cu care am fost obisnuiti pana acum.

Urmariti traseul lui Vlad Isac pe running2harvard.com.

Cum se poate intra la Harvard Law School aflati aici.

Cititi si:

Primul maraton. Alergarea decisiva

Pusa, maratonista campioana olimpica

Omul de fier. Triatlonistul ce viseaza la Jocurile Olimpice

VIDEO. Primul roman la maratonul de la Polul Nord


Tags:



24 de comentarii

      • Draga Dana,
        Orasul Cambridge din US este numit astfel in onoarea universitatii CAMBRIDGE din UK. Iar comentariul celalalt se referea la faptul ca autorul articolului le cam incurca intre HArvard si CAmbridge. Dar CAMBRIDGE UNIVERSITY este in UK. VEZI GOOGLE

  1. Mai acesta, vezi ca Harvard (colegiul) e situat in localitatea Cambridge, Massachusetts, USA. Mofo, mai bine nu te bagai de aiurea. Du-te si iti fa harakiri…

  2. Foarte frumos – inca un tanar care sustine ca a terminat o facultate, dar vorbeste doar de AIESEC. Putea sa fie modest si sa zica: LICEU + AIESEC

  3. Vlad mult success in demersul tau. S-ar putea ca maratonul tau sa-i impresioneze pe cei de la Harvard si sa te accepte .. cu scholarship ca de altfel nu cred ca multi isi permit costul. Asta depinde si de scorul tau LSAT.

    Un sfat, daca imi permiti: fi atent la cariera pe care ti-o alegi. Faptul ca acuma lucrezi pe finance si vrei sa switch to law nu e un semn foarte bun pt cei care te recruteaza. Eu am studiat (MBA) tot in state (nu la Harvard e adevarat) si am intrat in contact cu cei care fac selectia. urmaresc de la studenti o anumita consecventa..cred ca mai multe sanse ai avea pe Business, dar vorba ta: never, never give up.

    Cat de aplicat ceea ce inveti acolo in Romania..good luck with that. Oricum sistemul de drept european si cel american sunt 180″ diferite.

  4. follow the leader on

    altu care vrea sa fie lider si a fost in aiesec…sa inteleg ca aiesec-ul asta e un soi de scoala de business? nici macar atat nu e. e doar un mod f simplu sa-ti faci o ‘cariera’ in ‘dat din gura/pix’. plus ca te mai si plimbi prin alte tari la ‘workshop’-uri si ‘burse’. am vazut colegi absolventi de poli foarte bine pregatiti tehnic care au intrat in aiesec si nu mai stiu azi nici macar ce materii au facut in facultate.

    baiatul asta vrea sa devin lider dar habar nu are ce inseamna munca de jos. o sa ajunga la fel ca majoritatatea ‘managerilor’ de la noi: zero tehnic dar cu pretentii de guru in domeniu. si, din pacate, cu putere de decizie.
    doamne fereste sa intre in politica…ne mai pricopsim cu un videanu

    nimeni nu mai vrea sa invete o meserie? nici nu e de mirare ca invatamantul e in paragina. poate ca statul o fi de vina la capitolul asta, dar la 20+ de ani ar trebui sa ai un pic de discernamant si sa vrei mai mult de la tine.

  5. Au locuri multe in echipa de alergari de la Harvard? Eu credeam ca ajungi acolo folosindu-ti capul nu picioarele.
    Astept cu nerabdare urmatoarele idei geniale: “Vreau sa intru la MIT dansand Salsa 5000 de ore. Vreau sa joc la Real Madrid iar pentru asta ma antrenez zilnic jucand 100 de partide de sah.”

    *cough* “Impossible is nothing” video-resume *cough*

    Hai noroc.

  6. @capsec: baiatul vorbeste de Aiesec mai mult decat de facultate, pentru ca AIESEC-ul chiar iti ofera mult mai multe oportunitati wordlwide decat orice facultate absolvita in Romania. Iti deschide usi catre un viitor ok, in conditiile in care esti capabil sa depui eforturile necesare pentru dezvoltarea ta.

    cunosti tu vreun absolvent de facultate din romania care a avut succes profesional datorita programelor universitare extraordinare & perfect plasate pe practica & teorie in acelasi timp?

    Toate cazurile de succes pe care le stiu sunt ale unor oameni care au depus eforturi singuri sau prin diferite organizatii, independent de facultate.

    revin cu rugamintea sa-mi prezinti si mie pe acel om cu facultate si atat, coplesit de succes

    • Uite unul ca mine cunoaste o gramada de indivizi care cu o simpla facultate in Romania si ceva experienta de munca, o duc bine prin nordul Americii.

      Sanatate,

      fara-aiei-naie

    • Am absolvit o facultate de politehnica. Dupa 3 ani experienta in tara, lucrez intr-o companie straina si castig 3000 de euro lunar. Se poate si fara a fi membru in aceste organizatii. Mai lasati masteratele, doctoratele, incercati sa activati in domeniul studiat, sa castigati experienta. Multe oportunitati apar ulterior.

      • In primul rand trebuie definit “succes”-ul. Poate ca un job intr-o companie straina si un salariu de 3000 de euro lunar fac o persoana sa fie de succes.. dar in acelasi timp aceste lucruri pot reprezenta o mica parte din succes pentru o alta. Poate ca sunt oameni (in aceeasi categorie intrand si baiatul din articol) care nu se multumesc cu o diploma si un job ci vor sa faca ceva diferit / mai mult.

        Ma gandesc ca nu e rau sa fi in nici una din categorii.. dar nimeni nu are adevarul absolut sa spuna, definitia succesului este ->…..

        Daca ar fi sa analizam “varfurile” dintre tineri, cu siguranta Romania e intre primele tari, avand in vedere premiile pe care le obtine la diferite olimpiade (in special stiinte exacte: matematica, fizica, chimie). Dar daca ne uitam la masa, la omul de rand si incercam sa comparam student ASE / Poli / Universitate Romania cu un student la Cambridge (UK :), Harvard, Yale, St. Gallen.. cred ca exista o diferenta (si din nou, ma refer la masa de oameni, nu la varfuri).

        Apoi, din cate inteleg in ce vrea sa faca el.. iarasi.. ce te recomanda mai mult? “am lucrat in Romania in drept.. unde fiecare ziar / emisiune de stiri prezinta cazuri de coruptie”.. sau “am lucrat in sistemul judiciar din State / Anglia / Franta etc. etc. pt y ani”

        Daca el vrea sa aplice la Harvard sau nu stiu ce scoala de top.. succes! Daca reuseste.. bravo.. daca nu reuseste.. macar a incercat.

  7. Este firesc ca la 25 de ani sa-ti doresti sa devii lider. Liderul, impreuna cu cel puternic si cu cel destept, formeaza controlul grupului. Un singur amanunt scapa bobocului…lider, te nasti! Nu poti educa asa ceva:)

  8. Eu nu pricep…A fost admis deja la Harvard Law School si acum alearga pentru bani? Sincer sa fiu, cu ASE-ul terminat, sansele sunt extrem de mici sa ajungi la Harvard Law School. Nu stiu ce medii are tipul si ce scoruri la teste. Daca stam sa judecam numai dupa ce zice in articol, tipul nu si-a gasit o slujba dupa facultate si atunci a continuat una din activitatile din facultate cu o asociatie care nu stiu cat de mult e apreciata in afara ASE-ului.

    E o nastrusnicie publicitara, dar cam atat…

  9. Titlul mai potrivit ar fi fost ca alearga *spre* Harvard, decat *la* Harvard. La Harvard presupune deja ca este acolo, dar limba romana e greu de stapanit chiar si pentru native speakers. See, e.g., “precum si de cine esti per total ca si persoana.”

    Eu zic sa il faca ministru, si sa-i dea si decoratie, ca e de-al nostru, din popor, studinte in drept si publicist.

    Daca tipul asta chiar ajunge avocat am sa rad.

  10. I call bullshit. Daca scoatem abureala din mesajul tau (un skill specific Aiesec), inclusiv consoanele si vocalele suplimentare, ramane asa:

    “Nu esti multumit de posibilitatile din Romania?”

    “Cred ca la aceasta intrebare cel mai bun raspuns pe care pot sa il dau este ca nu. Cu siguranta in Romania se poate face mai mult in ceea ce priveste oportunitatile oferite tinerilor, insa consider ca Romania are multe oportunitati pentru cei care sunt pregatiti sa le ia, si aici ma refer la tinerii ambitiosi, proactivi, cu principii solide de munca si de business. Din pacate nu fac parte din aceasta categorie de oameni.” (FTFY, daca nu esti sincer ca preferi civilizatia si banii unei tari straine)

    “De ce vrei sa ajungi la Harvard Law School?”

    “Imi doresc sa devin avocat pentru a putea sa fiu parte din si sa contribui la procesul de justitie. Sunt fascinat de si imi doresc sa invat si sa practic in contextul sistemului de justitie nord-american, acesta fiind puternic diferit de sistemul de drept european continental. Cred ca in acest sistem pot sa contribui cel mai mult si aici voi putea sa imi valorific cel mai bine calitatile (20 de sezoane Law & Order nu sunt o experienta usor de acumulat).

    In al doilea rand, Harvard Law School deoarece este una din cele mai prestigioase institutii de invatamant superior (alaturi de Yale, Stanford, Princeton, Columbia, etc.) si din punct de vedere al calitatii pregatirii si al retelei la care ofera acces, este e investitie care merita. Nefiind investitia mea, merita cu atat mai mult.

    Binenteles, nimic nu imi garanteaza ca voi ajunge la Harvard. Din contra, statisticile spun contrariul, ca probabilitatea de a fi acceptat este foarte mica, dar eu cred cu tarie in sansa mea, mai ales ca, indiferent de deznodamant, castig oricum.”

    “Cum te poate ajuta campania Running2Harvard sa intri la universitatea americana? Care e mai exact scopul ei si cum ai putea strange bani pentru admitere?”

    “Campania running2harvard are un scop important pentru mine. Campania isi propune sa reusesc sa adun o parte din resursele financiare necesare pentru cei trei ani de studiu.

    Cum ma poate ajuta sa intru la Harvard – raspunsul este nu stiu. … … este foarte greu de evaluat… depinde…. etc

    Cum strang bani. Donatii directe (oricine poate dona oricat) si sponsorizari (companii, fundatii). Asta stiu.”

    …. etc etc…..

    Deci stai sa inteleg. Alergi zi de zi, stiu din proprie experienta ca este o mare placere. Faci ceea ce iti place pe o perioada foarte lunga de timp si pentru asta ceri bani de care tu vei beneficia. Adica, pe scurt, ceri ca alte persoane sa iti dea bani pentru ca faci ceea ce iti place ca sa ii folosesti in situatia ipotetica in care esti admis la Harvard.

    Ca sa punem lucrurile in perspectiva – esti absolvent de facultate, deci tehnic vorbind ar trebui sa ai deja o meserie. Esti fost presedinte Aiesec, deci in teorie ai si o gramada de oportunitati worldwide (uite, Felicia de mai sus stie si ea ca Aiesecul, nu invatatul, te face om), iti deschide usi catre un viitor ok (se pare ca nu suficient de ok pentru tine). Ai un job in Viena (da, este internship, dar cred ca daca esti bun nu sunt probleme in a-l transforma in ceva pe durata nedeterminata). Ai posibilitatea sa te bucuri in fiecare zi de alergare. Ce anume iti lipseste?

    Iar acum vrei sa stergi cu buretele anii de finante si sa sari la Harvard Law School fiindca esti ” fascinat de sistemul de justitie nord-american”? Acum 5-6 ani nu stiai ca esti fascinat sau te-ai trezit recent cu aceasta revelatie?

    Ok, nu zic nu, lumea se mai suceste, sa zicem ca vrei o schimbare de cariera. Dar am niste intrebari:

    1) De ce crezi ca meriti banii astia? Sunt oameni care alearga 30 de kilometri zilnic si nu cer donatii ca sa se mute in SUA. Sunt olimpici internationali care nu sunt admisi la universitati de prestigiu sau, mai rau, care sunt admisi dar nu au bani pentru taxele de scolarizare si cazare, masa, etc. De ce ar trebui sa mearga banii astia la tine si nu la ei?

    2) In general traseul vietii functioneaza in felul urmator: “am 25 de ani, vreau sa-mi schimb meseria si sa fac o facultate scumpa peste doi ani. Asta inseamna ca trebuie sa muncesc cat zece ca sa pot sa fac rost de banii astia si sa-mi realizez visul. Imi iau al doilea job, frec podelele si traiesc intr-un cort, dar stiu ca am strans suficienti bani prin forte proprii”. Tu de ce nu faci asa? Donatiile sunt pentru persoanele fara posibilitati, unii dintre care nu au nici siguranta unei mese calde.

    3) De ce neaparat Harvard Business School? Nu este musai sa fii absolvent de Ivy League ca sa devii foarte bun in domeniul tau, mai nou informatia este omniprezenta si depinde de tine cat de mult vrei sa progresezi.
    Probabil te gandesti ca daca esti absolvent de Harvard ai asigurata o slujba bine platita; probabil ca ai dreptate. Dar de ce trebuie sa cotizeze altii ca sa obtii tu acest ceva? Gaseste-ti o facultate (mult) mai ieftina unde sa iti rupi coatele invatand si de unde sa-ti croiesti drum pana in varf prin rezultatele muncii tale si nu prin puterea numelui institutiei absolvite.

    In final tu castigi oricum. Daca te accepta la Harvard ai banii, daca nu te accepta tot ai banii (nu zic ca ai sa-i bei, dar tot tu esti posesorul si tot tu hotarasti la ce ii vei folosi). Este un fel de joc piramidal in care ai dat instructiuni la cativa oameni si dupa aceea rezultatele vin singure, ca un bulgare care aduna toata zapada in timp ce se rostogoleste pe partie.

    Orice s-ar intampla nu ai nimic de pierdut. Nu prea pare corect sa beneficiezi de niste bani fara sa generezi valoare si fara sa fii supus vreunui risc. Simplul fapt ca depui efort nu inseamna ca meriti sa fii platit proportional; asta ar insemna ca Sisif ar trebui platit pentru cat se chinuie si nu pentru ce a reusit efectiv sa faca, sau ca ouale in piata sa coste 50 ron bucata pentru ca “s-a chinuit foarte mult gaina sa il faca”. Functioneaza un pic altfel lucrurile in lumea reala; apreciem efortul dar rasplatim rezultatul.

    Poate ai o situatie speciala. Poate viata ta este foarte grea, trebuie sa ai grija de familie si cine stie ce nenorociri ti s-au abatut in cale. Fii sincer si spune-ne ca sa intelegem si noi de ce meriti sa fii ajutat mai mult decat altii. Eu inteleg sa ajut pe cineva care a plecat mult mai de jos decat mine si a reusit sa ajunga undeva prin mari eforturi. Inteleg sa ajut pe cineva in dificultate. Dar spune-ne si noua (fara sa ajungem ca in Filantropica) povestea ta. Convinge-ma ca nu esti un bullshit artist care prin cuvinte pompoase dintr-o pseudo-cultura organizationala incearca sa se finanteze in mod facil.

    Tin sa precizez ca sunt ultima persoana de pe planeta care nu ar aprecia un alergator. Te felicit pentru ca faci miscare si pentru determinarea de a alerga pe distante mari in fiecare zi; si eu alerg, fac sport de multi ani si stiu ca poate sa fie foarte greu – cu atat mai mult laud activitatea ta.
    Dar asta nu are nimic de a face cu faptul ca vrei sa fii sponsorizat pentru hobby-ul tau (da, un proiect foarte dificil poate sa fie in acelasi timp si un hobby).

    Poate articolul este incomplet si nu mentioneaza anumite lucruri cheie care sa ma faca sa vad lucrurile din perspectiva corecta. Daca este asa atunci imi cer scuze daca te-am jignit cumva sau daca am folosit un ton mult mai dur decat era cazul. Poate esti inca naiv, poate nu ai vazut lucrurile dintr-o astfel de perspectiva. Dar poate la fel de bine incerci sa gasesti o cale usoara de a face ce iti doresti profitand de munca si naivitatea altora. Nu stiu care este varianta corecta.

    Ma gandesc ca ar trebui sa fii suficient de matur incat sa nu iei la modul personal acest mesaj si sa incerci sa ne explici mai pe indelete raspunsurile la nelamuririle mele exprimate mai sus.

    Oricum, iti urez mult succes in a termina cei 6500 de kilometri si in a fi suficient de bun ca sa fii primit la Harvard cu o bursa de merit care sa acopere toate cheltuielile, daca exista aceasta posibilitate. Dar la partea cu finantarea obtinuta din Running2Harvard cred ca ar trebui sa dai niste explicatii mai amanuntite.

    • Bravo Tomis.. ti-as da premiu pentru analiza pe text si interpretare artistica 🙂

      Cateva dintre “adevarurile absolute” pe care ni le-ai impartasit:

      “In general traseul vietii functioneaza in felul urmator…” – cine spune asta? exista vreo definitie? ce zici de cei care inventeaza un lucru si sunt bogati peste noapte? (si nu ma refer la cei care inventeaza un remediu pentru nu stiu ce boala.. ci la cei care fac de exemplu: http://www.milliondollarwebsite.com.au/) ce ne facem cu ei? le trimitem o scrisoare sa ne spunem ca nu e corect?!? De ce nu urmati tiparul?!? De ce?!

      “Donatiile sunt pentru…” – ai inceput bine, ai terminat cu telenovele. Donatiile sunt pentru cauze… cineva vrea sa salveze planeta, cineva vrea sa faca o calatorie in jurul lumii. Donatorul e cel care decide. Daca cineva ii da bani bine, daca nu nu. Eu personal nu ii dau bani lui Vlad. Bravo pentru ce face, dar eu aleg sa dau bani altor cauze..

      Lasand la o parte teoria conspiratiei.. subscriu la cele spuse de Cris.. omul vrea sa ajunga la Harvard Law School.. face ceva in privinta asta.. Articolul nu spune: asta e metoda prin care sa ajungeti la Harvard Law School ci spune el e Vlad – asta a facut pana acum – isi doreste ceva – si uite ce face ca sa ajunga acolo…. simplu.. nu?

      • Daca nu ar fi fost atata umplutura fara continut nu as fi avut pe ce sa fac analiza de text. De unde ai dedus ca am exprimat (sau am dorit sa exprim) adevaruri absolute? Daca asta este perceptia ta initiala ma simt flatat dar hai sa comentam un pic.

        “<> – cine spune asta?”
        Eu “spune asta”. Ideea principala este ca in general (IN GENERAL, remarci expresia?) cei care vor sa realizeze ceva muncesc foarte mult si nu asteapta pomana. Nu ma indoiesc ca sunt unii care primesc bani multi pe munca putina sau noroc dar in majoritatea cazurilor cei care au succes muncesc extrem de mult.
        Unde vezi ca reprosez eu omului ca nu urmeaza tiparul? Eu doar il intrebam de ce prefera sa stea cu mana intinsa in loc sa munceasca mult mai mult si sa castige banii de care are nevoie. Cred ca este o intrebare legitima.

        Si da, donatiile sunt si pentru cauze, si ajungem din nou la intrebarea initiala; de ce crede el ca ar trebui cineva sa ii doneze lui bani in loc sa ii doneze pentru un scop mai bun. Din nou, intrebare legitima in conceptia mea. Intreb, nu dau cu parul, si omul are tot dreptul sa ceara bani in ciuda intrebarilor mele. Doar sunt curios ce gandeste si ce resorturi mintale il determina sa faca alegerea asta. Sigur, sinceritatea lui poate sa dezvaluie un pragmatism care sa indeparteze potentialii donatori si prin urmare poate ca si-o invaluie intr-o gramada de cuvinte care nu spun mai nimic.

        Nu stiu despre ce teorie a conspiratiei vorbesti, paraseste un pic cliseele verbale si pastreaza comentariul la obiect. Nu am zis ca articolul ar spune ca asta este metoda prin care ajungi la Harvard, doar am pus niste intrebari despre campania asta.
        Daca totul este asa de simplu de ce se inflameaza lumea cand am si eu niste curiozitati cu privire la motivatiile subiectului principal? Nu cred ca sunt intrebari tendentioase sau deplasate, vreau doar sa stiu de ce procedeaza asa. Nu este intentia mea sa dau in cap unuia care incearca sa faca ceva dar daca totul este onest si la vedere inseamna ca intrebarile mele nu ar trebui sa fie o problema.

  11. Geez, Tomis ce de timp liber ai… Adevarul e ca visele ar fi mai usor de implinit chiar si daca ar fi de genul “vreau o gradina de zarzavat pe Luna” daca nu s-ar gasi tot felul de “bine intentionati” care sa-ti disece orice afirmatie… Omul vrea sa ajunga la Harvard Law School, s-a decis mai tarziu, si alearga pt asta… Ce mare scofala? S-ar putea sa reuseasca daca asta e destinul lui. Si daca nu reuseste, macar si-a dorit si a incercat cumva…. Viata e scurta! Ce atatea comentarii????

    • Ce-i Cris, trebuia sa atasez si un TL;DR la sfarsit? Una dintre problemele Internetului este ca te obisnuieste cu articole/comentarii foarte scurte si nu te mai poti concentra sa citesti ceva lung de la un capat la altul fara sa faci ctrl+tab. Atata timp cat constientizezi problema esti ok.
      Mi-ar placea sa cred ca “gradina de zarzavat pe Luna” este o referinta la Erikson, ar fi o ceva. Lumea in ziua de azi nu mai citeste.

      Ii urez succes omului, doar am pus niste intrebari care azi-noapte mi se pareau legitime. Acum nu prea ma mai intereseaza, sa fie sanatos si sa aiba succes. La cat hype se face in jurul Aiesec ma asteptam sa aiba toate oportunitatile pe tava.

  12. Buna ziua.
    Primul lucru pe care as vrea sa il impartasesc cu voi este ca sunt foarte multi romani care traiesc in Viena, lucreaza in banci internationale pe posturi permanente si nu castiga banii pe care ii castiga Alin (3000 eur/luna). Nu mi-e clar insa de la Alin daca el castiga banii astia in tara sau strainatate, in ce tara si in ce domeniu exact, daca discuta in termeni de ‘brut’ sau de net. Am simtit nevoia sa fac introducerea asta ca sa nu cream sperante disproportionate celor de acasa.
    Trebuie sa stiti ca nu umbla cainii cu covrigi in coada si ca ‘sansele acordate tinerilor’ de companiile multinationale uneori sunt mai bune acasa decat in strainantate. Argumentele sunt simple: in Romania daca esti bun si muncitor, iar compania are valori solide, poti avansa in 3-5 ani in pozitii de management cu putere de decizie locala. In tara ‘lor’ tot timpul vor avea prioritate ’eminentzele’ locale si e bine sa stiti ca veti avea acces la o pozitie de management numai daca sunteti cam de doua ori mai bun decat un candidat local. Nu e imposibil, insa nu e usor.
    In plus, la cata lume a plecat din tara in ultimii ani companiile sunt din ce in ce mai svaitzer pe partea de management local in Romania si sunt dispuse sa plateasca bani buni si sa faca multe compromisuri. Cine recunoaste o oportunitate o accepta.
    Toata introducerea am facut-o ca sa ii spun lui Vlad un lucru: am plecat de acasa la varsta de 36 ani. Tot in Viena. Pana la aceasta varsta am considerat ca am suficiente oportunitati acolo. Am adaugat la asta faptul ca imi iubesc familia, prietenii, locurile in care am crescut. Astea nu le regasesti in alta parte.
    Sunt 100% de acord cu el ca plecarea poate sa fie o oportunitatea de a creste profesional si (cel putin pentru mine) de a cunoaste alte culturi, oameni, sisteme politice si organizatii care functioneaza pe alte principii decat acasa. Cu ce nu sunt insa de acord este ca ar fi o problema de oportunitati pentru tineri. Cu cca. 5-10 ani in urma era corect, tinerii nu aveau multe oportunitati acasa. In ziua de azi insa parerea mea personala este ca tinerii au oportunitati, insa…. cei care nu au oportunitati sunt batranii!!! Cancerul care pare sa se extinda in Romania in perioada asta nu mai este plecarea tinerilor, ci a acelei categorii intre 30-40 ani, care a ajuns la maturitate profesionala si este cautata in afara, pentru ca declansatorul plecarii lor este teama de protectia sociala incoerenta si insuficienta pentru anii de pensie. La asta se adauga teama de sistemul medical, de posibilitatea de a te duce pentru investigatii sau operatii simple in spitale mizere si de a iesi de acolo nenorocit pe viata. Adaugam teama ca urmasii nostri vor frecventa un sistem educational din care nu mai inteleg nimeni nimic etc.
    Pe scurt: nu mai e vorba de o decizie legata de banii pe care ii poti castiga acasa vs. afara, nici de perspectivele de realizare profesionala. E posibil sa pleci din tara pe aceeasi bani pe care ii aveai acolo pentru ca e o problema de calitatea vietii – prezente dar mai ales viitoare.
    Si atunci intrebarea pe care as adresa-o politicienilor de acasa ar fi: credeti ca urmasii vostri vor trai intr-un clopot de sticla sau aveti de gand sa va treziti la realitate?

Reply To Ari3s Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger