Muntele Athos, cunoscut oficial sub denumirea de Statul Monahal Autonom al Muntelui Sfânt, este situat în Peninsula Halkidiki din Grecia şi este o unitate teritorială autonomă ale cărei tradiţii monahale datează încă din anul 800 î.Hr. Astăzi, Muntele Sfânt găzduieşte 20 de mănăstiri ortodoxe răsăritene şi 2.000 de călugări din Grecia, Bulgaria, Serbia sau Rusia. Aceştia din urmă trăiesc vieţi ascete, izolaţi de restul lumii, şi nu permit prezenţa femeilor din mai multe specii.
Deşi face parte, practic, din Uniunea Europeană, muntele este auto-guvernat în mare parte, scrie Oddity Central, fiind interzisă mişcarea liberă a oamenilor şi a bunurilor pe teritoriul său în absenţa unei permisiuni formale. În consecinţă, multe dintre tradiţiile de pe Muntele Athos pot părea învechite pentru oamenii din exterior. De exemplu, ziua călugărilor începe odată cu apusul soarelui, pe model bizantin. Una dintre cele mai bizare practici ale lor este însă interzicerea accesului femeilor pe peninsulă, care dăinuie de peste 1.000 de ani. Şi nu doar a celor din specia umană, ci şi a celor din alte specii, cum ar fi vacile, câinii sau caprele. Doar păsările şi insectele sunt scutite de la această regulă – scrutarea orizontului în căutare de părţi femeieşti ar fi prea absurdă chiar şi pentru standardele Muntelui Athos.
Numai bărbaţii şi în special cei care sunt calmi şi pioşi au voie să vizitele Muntele Sfânt, să participe la slujbe, să mănânce alături de călugări şi poate chiar să înnopteze într-una din mănăstiri. Singura cale pentru femei de a vedea dealurile şi mănăstirile străvechi este de la distanţă, în timpul unui tur cu vaporul. Având în vedere că singurul scop al călugărilor de pe Muntele Athos este să se apropie cât mai mult de Dumnezeu, ei îşi duc viaţa într-un celibat strict. Îmbrăcaţi în robe negre, lungi, ce simbolizează moartea lor în faţa lumii exterioare, clericii îşi petrec fiecare clipă din zi rugându-se sau meditând în tăcere. După ce îşi încheie programul de slujbă de opt ore, obligatoriu în fiecare zi, ei îşi petrec restul zilei în afara bisericii, unde se roagă individual, buzele lor mişcându-se în tăcere sub bărbile lungi.
Potrivit călugărilor, absenţa completă a femeilor de pe munte le permite să-şi ducă mai departe cu uşurinţă stilul de viaţă pe care şi l-au ales. Ei par să creadă cu tărie că prezenţa femeilor ar afecta semnificativ dinamica societăţii lor delicate, proiectată să îi conducă spre iluminarea spirituală. În mod interesant, singura influenţă feminină acceptată şi chiar venerată de călugării de pe Muntele Athos este cea a Fecioarei Maria. O legendă locală spune că mama lui Iisus naviga pe mare într-o zi, când o furtună i-a suflat vaporul spre Muntele Athos. Odată ajunsă pe ţărm, ar fi început să-şi răspândească învăţăturile în materie de creştinism, convertind rapid toate persoanele de pe peninsulă. După câţiva ani, călugării de acolo ar fi început să aibă viziuni cu Fecioara Maria, aşa că şi-au dedicat viaţa cauzei sale. Se speculează că ei nu ar vrea ca alte femei să “strălucească” mai tare decât ea, aşa că au interzis pur şi simplu accesul lor pe munte.
Deşi practica a fost acceptată secole la rând fără a fi pusă la îndoială, ea a început să atragă multă controversă în ultima vreme. Un lucru inevitabil, din moment ce condiţiile sociale s-au schimbat destul de mult din 1046 încoace, când împăratul bizantin Constantin Monomahul a interzis accesul femeilor pe peninsulă. Tot mai multe femei ortodoxe insistă acum că este dreptul lor teologic şi politic să ajungă pe Muntele Sfânt, ca parte a mişcării din ce în ce mai pronunţate pentru egalitatea sexelor în creştinism. Multe astfel de femei s-au coalizat pe reţele sociale şi fac şi lobby politic. În 2003, o decizie a Parlamentului European a catalogat interdicţia drept o încălcare a egalităţii între sexe şi a libertăţii de mişcare a cetăţenilor.
Citiţi mai mult pe Oddity Central.