Moștenirea lui Mandela: o țară mai săracă, vîndută companiilor miniere occidentale

1

În figura de erou civilizator/eliberator al lui Nelson Mandela occidentalii au investit enorm. Acum, cînd primul președinte negru al Africii de Sud e pe patul de moarte, o parte din jurnaliștii independenți africani îi examinează cu severitate moștenirea.

 

 

Acum 20 de ani, cînd Mandela a fost ales președinte, a promis că va da înapoi populației africane pămînturile furate cu un secol înainte de colonialiști.

Nici o reformă adevărată în acest sens nu a fost făcută; în schimb, companiilor internaționale de minerit li s-a permis să ia orice porțiune de teren de care aveau nevoie. Investițiile acestora n-au fost însă și benefice pentru populație, care nu s-a ales cu nimic și trăiește în aceeași sărăcie ca acum 20 de ani, în regimul de Apartheid.

Africa de Sud e unul dintre cei mai mari exportatori de porumb, cu toate astea cetățenii ei se zbat să-și asigure familiile cu necesarul de porumb pentru hrana zilnică.

Mandela a promis să naționalizeze minele, care sînt cea mai importantă resursă a țării și să folosească bogățiile lor pentru sud-africani. Eroul moral al sfîrșitului de secol XX nu s-a ținut de promisiune. Ba, mai mult, le-a permis proprietarilor de mine să-și mute cartierele generale în afara țării, pentru a nu plăti taxe.

Mandela a promis să asigure necesarul de apă tuturor cetățenilor sud-africani. Nu s-a ținut nici de această promisiune – în schimb, le-a permis companiilor miniere să otrăvească pînzele freatice.

Mandela a promis să asigure educație gratuită și universală. La ultima grevă a minerilor, reprimată sîngeros, unul dintre motivele pentru care au ieșit aceștia să lupte era faptul că nu-și permit să plătească taxele școlare pentru copiii lor. Tot ce au primit a fost o creștere jalnică de 4%  a veniturilor.

După spusele președintelui actual, Zuma, un sud-african de astăzi are cu 40% mai mult decît acum 20 ani (e vorba de venitul pe cap de locuitor). Numai că între timp prețurile au crescut mai mult de 40%, ceea ce a scăzut de fapt nivelul de trai al sud-africanilor.

Speranța de viață sub regimul lui Mandela a scăzut, în primul rînd din cauza incapacității noului guvern de a lua în serios epidemia de HIV/SIDA. Clinicilor de acest gen le lipsesc medicamentele și tehnologia necesare pentru că noile guverne, Mandela&prietenii, le-au tăiat fondurile.

Albii sînt în continuare proprietari și stăpîni, africanii sînt mai săraci dar corupția a crescut. Nu există practic nici un om al actualei conduceri care să nu fie bănuit de corupție și toate firele duc direct la Mandela, toată lumea o știe doar că nici un jurnalist și nici o publicație nu are curaj să le expună.
Nelson Mandela, în viziunea lui Thomas C. Mountain, unul dintre puținii jurnaliști independenți sud-africani și din ale cărui articole am preluat datele de mai sus, a promis că va fi Tatăl națiunii și a devenit Nașul regimului de neo-apartheid, un regim mai dur decît cel dinainte, dacă mai era posibil așa ceva. Revoluția lui Mandela a fost de altfel construită pe crime, la unele luînd direct parte soția lui din acele timpuri.


Un comentariu

  1. “Albii sînt în continuare proprietari și stăpîni”
    Sunt impresionat de cat rasism anti-alb. Cum, inca nu a fost luat cu japca tot pamantul albilor, mai sunt unii care au pamant? La naiba!

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger