Acțiunile de protest sunt minunate, problema e cu fantasmele pe care le avem despre noi înșine ca protestatari. Sunt diferențe mari între ceea ce credem că facem și ceea ce facem și e bine să le vedem, să nu ne îmbătăm cu apă rece. Pentru că protestele de la noi ca și mișcările Occupy sunt în primul rînd o creație media (dar așa sunt toate protestele moderne), imaginile pe care și le-au făcut protestatarii despre ei înșiși au fost create de media și livrate pentru media – Facebook în bună măsură, canal la care se pare că a fost atent și Băsescu.
de Dan Sociu
Am ieșit de o lună de pe Facebook și nu știu de unde începe cantitativ reprezentativitatea dar una dintre fantasmele Fb din ultimele săptămîni e – România a ieșit în stradă. N-a ieșit România, au ieșit cîteva mii de oameni.
Mitul reprezentativității și mitul unității
Să zicem totuși că dacă poporul bea șampanie prin reprezentanții săi, și protestează prin ei. Cine a protestat pentru popor? Pe malul TNB s-au adunat pensionarii, OTV-iștii, cei cîțiva reprezentanți ai cartierelor sărace (din Ferentari am văzut ducîndu-se în Piață, într-una din seri o femeie cu doi copii și un carton pe care scria Vrem bani de rechizite – au mai fost probabil și alții dar nu i-am văzut) – deci prostimea, cei mai puțin sexy dintre revoluționari. Pe partea cealaltă au fost intelectualii, studenții și la un moment dat ultrașii. Aceștia au fost coordonați prin portavoce de un lector de la SNSPA care a uitat brusc definițiile de bază ale termenilor și rigoarea academică și a aruncat senin în circuit termeni precum dictatură și stat polițienesc sau a cerut execuția președintelui (Jos Băsescu, lîngă Ceaușescu! ).
E normal să se exagereze la o mișcare de stradă dar dacă o ardem demagogic ce ne mai deosebește pe noi de politicieni? Nu avem motive de nemulțumire și trebuie neapărat să inventăm dictaturi? Am văzut prea puțin din spiritul unui text ca ăsta. Solidaritatea tinerilor a avut un aer snob, s-au revendicat mai mult de la manifestațiile middle-class-ului vestic, glumițele de circuit închis, gen Fatal error – democracy not found și măștile cu Guy Fawkes fiind o marcă a acestui snobism pentru că – who the fuck is Guy Fawkes? Cînd, la un moment dat, a trecut printre elitiști o procesiune a otv-iștilor de pe malul celălalt, au fost imediat penalizați estetic de lectorul SNSPA (Nu vrem circ, nu vrem circ!). E o diferență enormă, în ceea ce privește calitatea vieții, între un tînăr urban bucureștean și unul new-yorkez, dar în esență și ai noștri și ai lor își apără, cum spunea Zizek, statutul de burghez salariat (sau viitor burghez salariat) și se protejează împotriva alunecării în categoria săracilor-săraci, adică a unei bune părți a României, chiar cea care nu prea a ieșit în stradă.
Activiștii de la Universitate n-au găsit nici o metodă de a-i scoate și pe aceștia în stradă în afară de învinovățire – Ieșiți din casă, dacă vă pasă. Nu s-au dus pînă la ei (la locurile lor de muncă, în cartiere, în supermarketuri) cu pamflete politice și heirupisme, cum se făcea în vremurile bune ale activismului politic. Poate că sunt prea cusurgiu, dar cum să nu fii cînd vezi cum se bulește credibilitatea revoluției din cauza ciudatei povești de dragoste dintre activiști și ultrași. Ca și cum activiștii au compensat lipsa de contact cu, să le zicem așa, masele, și subțirimea radicalismului (n-am fost prea radicali, să recunoaștem, și nici prea creativi – mai mult decît slogane, networking și prezență n-am produs; să ne amintim de inventivitatea sîrbilor la revoluția din 2000) printr-o limbă dată subculturii microbiștilor, aceiași microbiști rasiști, sexiști, violenți și plictisitori dintotdeauna și care, în cîțiva ani, vor deveni probabil carnea de tun a extremismelor de tot felul.
Cîștigul indiscutabil al protestelor a fost conștiința politică, oricît de firavă e ea deocamdată. Pericolul ar fi punerea în paranteză a gîndirii critice, de dragul cauzei. Am auzit zilele astea pe multă lume spunînd că unele lucruri trebuie trecute sub tăcere și unele adevăruri trebuie distorsionate pentru a nu ne trage singuri covorul de sub picioare. Cred că din critică nu are de pierdut decît narcisismul nostru.
20 de comentarii
un astfel de articol era necesar. contine cristalizeaza niste lucruri pe care le am simtit sambata, in piata universitatii, si le-am analizat prea putin. inca un detaliu: gandirea negativa infiltrata in sloganuri. cand tipam ca NU vrem ceva, ei bine, experienta ne arata ca exact aia vom privi. mai bine sa scandam ce vrem si nu ce NU vrem. dar, acesta este un proces de invatare!
Nici vorbă că era necesar un astfel de articol: pentru putere.
“Nu avem motive de nemulțumire și trebuie neapărat să inventăm dictaturi?” (Căpitanul Planetă). Carevasăzică staţi binişor. Dacă vă referiţi la sine. Iar dacă v’aţi referit la români în general, al căror salariu mediu e cel mai mic din toată Europa, atunci înseamnă tot aia: că aparţineţi celor de la putere.
MelosNegros, e un semn de intrebare la sfirsitul frazei. Nu e o afirmatie, sensul e – chiar nu avem motive de nemultumire reale si trebuie sa inventam unele?
Nu trebuie omis caracterul românismului.Istoria ne arată doar străfulgerări ale fiinţei româneşti.Să ne aducem aminte cum erau trataţi de contemporanii lor, cei pe care noi îi proslăvim ca exemple ale naţiunii române.Cel mai aproape sunt A.I.Cuza, N.Titulescu, N.Iorga şi alţii. Ca să nu mai amintim despre cei ce s-au opus cu sacrificiul vieţii ciumei roşii. Drept corolar pot pune rămăşag că indiferent ce “salvator” providenţial va apărea în societatea românească, va fi luat cu huo, de către dragul nostru român, Gică Contra. Sistemul capitalist, a găsit poporul român spălat deja pe creier de către comunism, şi nu a avut mult de muncă, să-l pună în genunchi.Să consolideze lipsa de solidaritate, lipsa oricărui sentiment de respect faţă de el şi comunitatea lui. Românii aveau exerciţiul închinării şi subjugării simbolurilor comunismului. Erau deja antrenaţi în subconştient. Când a venit capitalismul cu simbolurile lui, reprezentate din bunătăţi colorate, visate doar de români, poporul a crezut că e aceiaşi pomană de la comunişti. Acum când a descoperit că zeul ban, este scopul lui în viaţă, capitalismul îl ţine în priză, ghidându-i viaţa, doar pentru a vâna disperat acest zeu, şi de al pune la altarul bogaţilor. Niciodată nu-i va trece prin cap bizonului român, de ce aleargă disperat după zeul ban, ca să-l pună pe altarul capitalismului! Nu l-am apreciat pe Brucan la vremea lui, dar vorbele lui vor rămâne nemuritoare şi adevărate. Sunt 20 de milioane de “stupid people” pe plaiurile mioritice.
Nu vi se pare ca treaba asta cu occupy, indignados si 01/12 seamana tare mult cu revolutiile de la 1848?
Citeam cu placere ToB inainte de acest articol care nu corespunde nici adevarului si nici SFului. V-am urmarit inca de la infiintare peste tot si am avut impresia ca sunteti independenti si echidistanti, dar articolul acesta imi arata o alta fata. Nu cumva ati iesit dintr-o cutie si ati intrat intr-o coaja de nuca?
Acelasi ,,gust,, am avut si eu, la lecturare. Si ar mai fi de adaugat, cu voia dumneavoastra, ca ferentariul este undeva de 30-40% din ro., ca ne place sau nu. Constientizarea, in piata sau acasa, este in fapt, singuara deschidere.
Frumos. Totusi m-a enervat comparatia cu “revolutia” sarbilor din 2000. Halal revolutie, facuta de dobitoci si agenti CIA, care a dus la dezmembrarea completa a Iugoslaviei….
daca ai fi fost mai atent, ai fi observat ca protestul a fost mai degraba calitativ decat cantitativ, nu in nr-ul de oameni a stat el, ci in diversitatea lor, din toate categoriile sociale, iar revendicarile au fost la fel, diverse si unele de foarte bun-simt. Si sa nu uitam ca proteste au fost si sunt si foarte multe alte orase, nu doar in Piata. Dimensiunea lor mediatica a fost bine observata, de – daca politica e spectacol, contrapolitica de ce n-ar fi? Intr-adevar, daca societatea civila, ce-o mai fi ea azi, s-ar uni si ar invata sa colaboreze, ar fi un mare, mare castig pt democratie.
draga Dan Sociu,
pana in ziua in care ai sa scapi de invective de genul “prostimea” -cand te referi la oamenii din tara asta, nu ai dreptul sa emiti pareri despre miscarile sociale.
serios…este una dintre cele mai proaste diagnoze pe care le-am citit despre protestele astea. nu e nici pro, nu e nici contra, dar cu siguranta nici obiectiva nu e. pare opinia unui om extrem de infumurat, care nu isi poate scoate capul din micul lui univers de puf si emite de acolo pareri zeflemitoare fara nicio baza.
ah, iar daca nu te simti reprezentat in piata ai putea: 1. sa mergi sa te reprezinti in persoana sau 2. sa taci.
draga Nico, prostimea nu e eticheta mea, e perspectiva elitista. credeam ca se intelege din context
Totusi, ar trebui sa nu judecati ToB dupa acest articol. Cred ca orice observator neutru, informat, ar scrie ceva foarte asemanator. De-a lungul scurtei istorii a acestor proteste s-au putut observa lucruri curioase, potriveli fortate, sloganuri stranii, facute, gandite de altii parca si executate, jucate ca tot eram langa teatru, de noi, care parca nu mai eram noi.
Sa ma scuzati, eu nu ma simt reprezentat de gesturile si urletele unor galerii de suporteri asociate cu echipe de fotbal !?! Lor ce le lipseste?
Asta e primul si cel mai vizibil semn al unei manipulari regizate destul de stangaci dar care totusi a reusit sa pacaleasca destui concetateni cu reale probleme, pe care aveau tot dreptul sa le “strige”.
Din pacate dupa acest circ tot noi ,cei multi, vom avea de pierdut…
subscriu si eu. pe TOTB obisnuiau sa aibe chestii interesante. am citit articolul pana la sfarsit sa vad totusi ce vrea.
prostimea poate fi si o exprimare metaforica. nu trebuie luat totul ad literam.
Nu confunda războiul din ’92 cu protestele din 2000.
Articolul surprinde perfect esenta unei stari de fapt! Eterogenitatea surprinsa in centrul capitalei poate intriga, la prima vedere, dar este in specificul natiei noastre sa avem aceste trairi! Sa-mi explice si mie cineva de ce se agita steagul Republicii Moldova la Universitate alaturi de bannerele cu Rosia Montana?
Vă privesc de departe şi mă cam minunez. Păreţi a nu avea, în mare parte, capacitatea de a discuta în contradictoriu. De ce vă credeţi obligaţi să daţi opinii definitive, însoţite de obligaţii de a face sau de a nu face (ceva) ?! [Mi se cam pare că chestia asta e legată de lipsa tradiţiei democratice în România. Tre’ să aveţi dreptate 150%, iar opozanţii tre’ să plece la ocnă sau la spânzurătoare ; ori, între una şi celelate, există o mulţime de nuanţe, etape, paliere !]
Mie articolul de mai sus mi-a plăcut, pentru că pune probleme care merită să fie discutate. O mulţime !
Dacă ne uităm prin Istorie, nici un popor n-a fost niciodată mulţumit în totalitate. De ce ? Fiindcă nu este posibil ! Societatea noastră este suma intereselor membrilor săi. Acestea sunt uneori convergente, dar mai ales divergente ! În cont intră nivelul de educaţie generală, religiile, credinţele, superstiţiile, tradiţiile tribale (sau familiale, dacă vreţi), ideile preconcepute, supunerea de grup, isteriile de grup, detestarea sau admiraţia vecinilor, cât şi mulţi alţi factori psihosociali.
Acum, dacă mii de oameni strigă diverse pe străzi, asta nu este nici rău, nici bine : fiecare grup îşi apără interesele aşa cum crede el că poate ! Marea problemă stă în argumente, care par destul de rău exprimate, dovedind o cultură generală de nivel scăzut ; ori, numai cultura ne poate da instrumentele cu care să putem prezenta idei, proteste, programe. (Spre exemplu, a striga « vrem pâine », n-are nici o valoare, când protestatarii nu dispun de competenţele necesare într-o societate organizată pe baza utilităţii fiecăruia.)
Noi am fost formataţi pentru a face totdeauna ceva – orice, numai sa nu stăm locului. Într-o societate cu productivitate economică scăzută, retribuţia nu era o problemă, căci locuri de muncă existau peste tot. [Nu vorbesc despre nivelul retribuţiei.] Azi, trăim o epocă de supraproducţie şi de migraţie generală spre mediile urbane. O mare parte din cei ocupaţi în trecut cu producţia fizică de obiecte, au trecut la « industria » serviciilor (sau « sector terţiar »). Utilitatea lor socială nu ma este, deci, fundamentală – căci o societate se poate lipsi cu destulă uşurinţă de servicii terţiare, în caz de criză economică gravă sau de război. Noi nu suferim de lipsa celor necesare vieţii de zi cu zi, ci de împărţirea nejustă a posibilităţilor de a le plăti ! (Ce şi cât e just rămâne o problemă eternă…)
Închei spunându-vă că nemulţumirile se pot exprima atât prin A FACE, cât şi prin A NU FACE. Când majoritatea populaţiei nu este de acord cu reprezentanţii săi aleşi sau doar numiţi, ar putea să nu iasă pe străzi, ca să dea din mâini şi din picioare, ţipând ca din gură de şarpe sloganuri mai mult sau mai puţin « deştepte » ; ar putea SĂ NU FACĂ NIMIC ! Să zicem că, timp de o lună, nimeni nu s-ar mai duce la servici, nici la magazine, nici la şi la şi la… Cum ar mai putea funcţiona puterea tutelară (sau centrală) ? La ce ar putea servi organele de represiune ale Statului ?… …Gândiţi-vă !
Lozincile se scandeaza si online pe “lozinci (punct) ro”. Intra si tu, citeste-le, sau trimite lozinci noi!
iaca noi ne-am dus si pe la ei…prin mall!…=) si cu mentiunea ca in a patra zi de protest am fost si in complexul studentesc, cu o coloana de 1000 de oameni, si studentii nu prea s-au deranjat…=)
http://www.facebook.com/photo.php?v=3173481702095
Pingback: Suspendarea consensului în „Pieţele” Universităţii[1]: Tehnopolitică, Anticomunism şi Hegemonia Neoliberalismului | Critic Atac