Miturile emisferelor cerebrale: De stânga sau de dreapta?

Deseori auzim oamenii vorbind despre faptul că îşi folosesc mai mult emisfera dreaptă sau, dimpotrivă, cea stângă. De regulă cei mai “emoţionali” se declară utilizatori ai emisferei drepte iar cei mai “raţionali”, ai celei stângi. De asemenea, ni se întâmplă să auzim reproşuri de genul “cutare nu-şi foloseşte tot potenţialul”. Şi ne gândim imediat la procentul din creier pe care un om obişnuit şi-l “activează” (aici cifrele variază, unii zic 9%, alţii 5%, etc). Dar chiar aşa stau lucrurile? Chiar este răspunzătoare emisfera dreaptă de emoţii şi stânga de raţiune? Şi ar trebui să învăţăm cum să ne activăm tot creierul pentru a fi cât mai performanţi, poate chiar genii?

de Dragoş Cîrneci

De stânga sau de dreapta? În ultimii ani au apărut tehnologii care ne permit să vedem ce se întâmplă în creier în timp ce acesta face diverse lucruri. Inclusiv atunci când ne emoţionăm sau când facem raţionamente. Şi surpriză! S-a descoperit că ambele emisfere sunt în egală măsură “raţionale” şi “emoţionale”. Emisfera dreapta, de exemplu, gestionează matematica şi rezolvarea problemelor noi, aşa că putem spune că este “raţională”, iar emisfera stângă gestionează emoţii precum plăcerea sau frustrarea şi agresivitatea, aşa că putem spune că este “emoţională”. Există totuşi diferenţe între ele: asa cum spuneam, cea dreaptă se ocupă în special de lucruri noi, nefamiliare sau riscante, precum şi de spaţialitate, în timp ce cea stângă se ocupă de lucruri familiare, deprinderi şi detalii. În ce priveşte limbajul, în general se crede că are sediul în emisfera stângă. Dar realitatea e mai complexă. Ambele emisfere îl gestionează, dar stânga se ocupă de partea de înţelegere a sensului cuvintelor şi propoziţiilor, în timp ce dreapta interpretează tonul vocii, intonaţia.

Emisfera stresului şi cea a relaxării. Un strop de adevăr există însă. Oamenii diferă în ce priveşte cât de “activă” este o emisferă în stare de relaxare, când nu trebuie să facem nimic. La unii oameni este mai activă stânga, la alţii dreapta. Datorită acestui fapt, primii sunt mai relaxaţi şi predispuşi la emoţii pozitive, iar ceilalţi sunt mai tensionaţi, stresaţi şi excesiv de prudenţi. Iar în ce priveşte diferenţele dintre barbaţi şi femei, sunt 2 mituri: unul că femeile fiind mai vorbăreţe au “mai activă” emisfera stângă, altul că, fiind mai emoţionale, au mai activă emisfera dreaptă. Adevărul este că nu prea sunt diferenţe de activare între barbaţi şi femei, ci diferenţe de interconectivitate. Adică, la femei cele două emisfere sunt mai conectate între ele decât la bărbaţi. Şi au un maxim de conectivitate “în acea perioadă a lunii”. Iar la bărbaţi ele sunt puţin mai independente una de cealaltă.

Ne folosim puţin din creier, din fericire! Iar în ce priveşte cât ne folosim din creier… acesta este unul dintre cele mai celebre neuromituri. I-a fost atribuit lui Einstein, dar pe nedrept, şi a fost un “cal de bătaie” al curentului New Age în anii 70-80. Adevărul este însă cu totul pe invers. Adică, dacă luăm un exerciţiu mental dificil şi îl dăm spre rezolvare unui copil de 6 ani, unui om de 20 şi unuia de 70, rezolvarea având loc într-un RMNf unde putem vedea ce se întâmplă în creier, vedem următoarele: cele mai multe greşeli – în mod explicabil – le fac copilul şi omul în vârstă, iar cele mai puţine cel de 20 de ani. Însă în ce priveşte “activarea” din creier… cea mai mare apare la cei cu greşelile cele mai multe. Creierul funcţionează în regim de economie de resurse – la începutul unei activităţi dificile consumă multe resurse, apoi pe măsură ce o învaţă consumă puţine, doar în unele zone specific dedicate acelei activităţi. Activări mari în creier sunt caracteristice unor tulburări mentale grave precum schizophrenia, depresia sau panica, precum şi – la omul normal – performanţei scăzute sau sentimentului de lipsă de control. Exersarea creierului duce tocmai la o normalizare a consumului său de resurse în timpul sarcinilor grele sau noi.

Dragoş Cîrneci este doctor în psihologie, specialist in neuroștiințe.