Mitul “uterului ratacitor”. Este isteria tipic feminina?

21

Femeile sunt isterice! Probabil ca toti am auzit aceasta afirmatie cel putin o data in viata. Isteria este asociata in mod curent cu crize de nervi, cu tipete sau schimbari bruste de dispozitie si este pusa mai intotdeauna doar pe seama femeilor. Insa asa cum in Antichitate isteria avea la origine, in mod eronat, „uterul ratacitor” al femeilor, tot pe fundamente eronate se sustine si afirmatia de mai sus. Isteria e un fenomen complex, cu simptome complexe, unul care i-a preocupat pe medici secole la rand si care ii afecteaza atat pe barbati, cat si pe femei, desi acestea din urma par intr-adevar sa fie mai vulnerabile.

 

 

de Ionut Dulamita

 

Intr-o zi de vineri, pe 30 aprilie 1602, Mary Glover, de 14 ani, fiica unui negustor cu stare din Londra, a vizitat-o pe Elizabeth Jackson, o vecina cu care se mai certase in trecut, pentru a-i transmite un mesaj din partea mamei. Doamna Jackson a tras-o inauntru, a ferecat usa si timp de o ora a aruncat inspre ea cu blesteme si amenintari, urandu-i ca „o moarte diabolica sa lumineze asupra ei” pentru ca i-ar fi afectat reputatia in sanul comunitatii. Dupa ce s-a calmat, femeia a lasat-o pe fata palida si tulburata sa plece.

Lunea ce a urmat, Elizabeth Jackson, nesatisfacuta de prima runda de blesteme, s-a dus la magazinul familiei Glover, unde i-a aruncat lui Mary priviri dusmanoase in timp ce fata sorbea dintr-o bautura fierbinte si i-a vorbit cu asprime. Mary a simtit imediat ca se sufoca si nu a mai putut inghiti din bautura. Apoi a descoperit ca ramasese fara voce. Crizele au continuat de trei sau patru ori pe zi, parintii asteptandu-se ca fata sa moara dintr-o clipa in alta. Mary nu a murit, insa crizele ei s-au inrautatit.

Fata manca cu greutate si inghitea cu forta substante nutritive, i-a paralizat o mana, apoi bratul, apoi intreaga parte stanga a corpului, i s-a umflat burta, au urmat perioade de orbire si de incapacitate de vorbire. Dupa ce a mai intalnit-o pe doamna Jackson cu alte doua ocazii, simptomele lui Mary au luat o turnura bizara: cand isi revenea dintr-o criza, mana ii era vizibil arsa in cinci locuri diferite. Oamenii vremii i-au pus diagnosticul: era vrajita sau posedata de diavolul intruchipat in Elizabeth Jackson. In fata legii, doamna Jackson a primit un an de inchisoare si a fost tintuita de mai multe ori pe stalpul infamiei.

Cazul de mai sus este prezentat de sociologul Andrew Scull intr-un volumHysteria: the biography – aparut in 2009. Interesant in cazul Jackson vs. Glover nu este insa verdictul de vrajitorie, obisnuit pentru acele vremuri, ci o alta interpretare oferita in timpul procesului de un membru proeminent al Colegiului Medicilor din Londra, Edward Jorden, dar respinsa de judecator si juriu: Mary nu era vrajita, ci „isterica”. Mai precis, ar fi suferit de o afectiune medicala cu radacini in Antichitate, despre care se credea ca afecteaza doar femeile si care si-a schimbat forma de-a lungul secolelor pana cand specialistii n-au mai recunoscut-o.

 

 

In limba greaca, termenul „isterie” desemna uterul, iar simptomele asociate afectiunii care a ajuns sa poarte acelasi nume – ameteala, nervozitate, paralizie, insomnie, retinerea fluidelor, greutate in abdomen, spasme musculare, limitarea respiratiei, iritabilitate, pierderea poftei de mancare sau a celei sexuale – au fost puse de filosofii antici chiar pe seama uterului feminin. Acesta era considerat un soi de animal „care, atunci cand nu era satisfacut, se supara si strabatea corpul in toate directiile, provocand tot felul de indispozitii si boli”, dupa cum scria medicul Thomas Sydenham in 1680.

Aceasta ipoteza se numara printre miturile Greciei antice, mit descris simplu si concis de catre Platon: „Uterul (…), atunci cand ramane nefolosit prea multa vreme dupa pubertate, devine extrem de nelinistit, ratacind prin corp si impiedicand respiratia” (Neil Micklem, The Nature of Hysteria, 1996). Mai pe larg, anticii credeau ca sufocarea si nebunia prindeau viata in randul femeilor ale caror utere erau prea usoare sau uscate din cauza lipsei raporturilor sexuale. Organul genital feminin o lua razna si presa inima, plamanii sau diafragma, simptomele fiind generate in partea corpului in care se oprea.

In 1653, medicul Pieter van Foreest a publicat un compendiu medical numit Observationem et Curationem Medicinalium ac Chirurgicarum Opera Omnia, unul dintre capitole fiind destinat bolilor de care sufereau femeile. Pentru afectiunea cunoscuta generic sub numele de „isterie” si numita praefocatio matricis sau „sufocarea mamei” in prefata tratatului, medicul sfatuia asa:

„Cand apar simptomele, credem ca este necesar sa intervina moasa pentru a masa organele genitale cu un deget inauntru, folosind ulei de crin, radacini de mosc, sofran sau ceva similar. In acest mod, femeia suferinda poate fi stimulata pana la paroxism. Acest tip de stimulare cu degetul este recomandata de Galen si Avicenna, printre altii, mai ales pentru vaduve, pentru femeile care traiesc vieti caste si pentru cele religioase (…); se recomanda mai putin in cazul femeilor foarte tinere, al persoanelor publice sau al femeilor maritate, pentru care cel mai bine este sa intretina relatii sexuale cu sotii lor”.

Asta arata ca tratamentul propus de antici a fost folosit secole la rand in traditia medicala occidentala. De altfel, intr-un material publicat in New York Times in 1999, Rachel Maines, autorul volumului The Technology of Orgasm: “Hysteria,” the Vibrator, and Women’s Sexual Satisfaction, scrie ca tratamentul mai sus amintit – masajul genital pana la orgasm – apare in lucrarile lui Hipocrate, ale lui Celsus in secolul I i.Hr., ale lui Aretaeus, Soranus si Galen in secolul II i.Hr. si se extinde chiar si in secolul al XIX-lea. Desi in secolul al XVII-lea medicii au renuntat la ipoteza ca isteria ar avea origini uterine, uterul a continuat sa influenteze imaginea asupra acestei afectiuni si in perioada ce a urmat, isteria fiind considerata in continuare o disfunctie sexuala ce inducea o stare nevrotica.

In 1859, un medic afirma ca un sfert din toate femeile sufereau de isterie, altul a umplut cu simptome ale bolii 75 de pagini si spunea ca lista era incompleta, potrivit informatiilor culese de Laura Briggs in volumul The Race of Hysteria: “Overcivilization” and the “Savage” Woman in Late Nineteenth-Century Obsterics and Gynecology (2000), citat pe Wikipedia. Aproape orice indispozitie putea fi pusa pe seama isteriei. Medicii credeau ca presiunile asociate vietii moderne le faceau pe femeile civilizate mai vulnerabile in fata unor afectiuni nervoase si le afectau tractul reproducator.

Cum precizam mai sus, in medicina medievala si renascentista, medicii prescriau raporturi sexuale daca femeile erau maritate, maritisul daca erau singure sau masajul pelvian practicat de un medic sau de o moasa. Cum masajul vaginal nu era pe placul medicilor, „paroxismul isteric” fiind dificil de atins, o solutie a venit o data cu inventia dispozitivelor de masare, care au scurtat tratamentul de la cateva ore la cateva minute si despre care scrie Rachel Maines. Primul vibrator electromecanic a fost folosit in 1873, intr-un azil din Franta, tocmai pentru tratarea isteriei. Alte remedii includeau masaje cu apa, odihna, izolarea, evitarea unor sarcini solicitante pentru minte sau privarea senzoriala.

Cunostintele moderne despre isterie, care au stabilit ca isteria este o tulburare mentala ce atrage cu sine simptome fizice si nu invers, cum se credea pana atunci, au inceput sa se fixeze o data cu neurologul Jean-Martin Charcot, care, spre sfarsitul secolului al XIX-lea, analizand bolile nervoase, a sustinut ca isteria este cauzata de ereditate, fiind o forma de degenerare. „In 1901, Joseph Babinski (n.r – neurolog francez), descria isteria prin simptome functionale somatice (n.r. – care tin de corp) sau mintale generate prin sugestie si tratate prin persuasiune”, spune pentru TOTB psihologul Anda Pacurar. „Freud vorbea de nevroza prin conversiune, motivatia refulata a nelinistii transformandu-se in simptome somatice: paralizii, anestezii, tulburari functionale, organice sau psihice. In timp, denumirile [afectiunii]au fost: sindrom pseudoneurologic, nevroza isterica, tulburare psihogena, in prezent tulburare de conversie”.

De-a lungul secolului XX, numarul diagnosticelor de „isterie feminina” a scazut considerabil, in parte pentru ca multe dintre numeroasele simptome asociate pana atunci bolii au fost aspirate de alte afectiuni sau pentru ca unii specialisti au considerat ca istericii ar simula simptomele. In 1952, Asociatia Psihiatrica Americana a renuntat la termenul de „isterie”, denumirea afectiunii fiind inlocuita insa cu „tulburarea de conversie” in 1980, si asta pentru ca inca afecteaza un numar considerabil de oameni. Tulburarea de conversie implica simptome neexplicabile sau deficite ce afecteaza activitatea motorie voluntara sau sensibilitatea.

Psihologul Anda Pacurar enumera 6 criterii de diagnostic, preluate din Manualul de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale (DSM) IV:

– Pacientul are unul sau mai multe simptome sau deficite care-i afecteaza miscarea voluntara, sugerand o tulburare medicala neurologica sau generala

– Inrautatirea simptomelor a fost precedata de conflicte sau stresuri in viata pacientului

– Simptomele nu sunt simulate sau produse intentionat

– Simptomele nu pot fi complet explicate de o boala fizica, consum de substante sau un comportament legat de cultura din care provine pacientul

– Simptomul este destul de sever incat sa interfereze cu scoala, munca, relatiile sociale ale pacientului sau este atat de serios incat necesita evaluare medicala

– Simptomul nu este limitat doar la durere sau disfunctie sexuala

si spune ca pot fi 4 subtipuri: cu simptome sau deficit motor, cu simptome sau deficit senzorial, cu convulsii si mixt. Si astazi simptomele includ pseudoparalizii, ca in cazul lui Mary Glover – pacientul simte ca nu-si poate folosi jumatate din corp, de exemplu –, pseudopierderea unor simturi, pseudocoma sau tulburari motrice de tip parkinsonian, la care se poate adauga si afonia isterica, mai precis pierderea abilitatii de a produce sunete. „Adesea, pacientii primesc tratament cu efect de placebo pentru a se vedea daca e vorba de o afectiune medicala sau de una psihica. [Afectiunea] este in continuare tratata in spitale de psihiatrie mai ales datorita simptomatologiei puternice”, explica Anda Pacurar. „Nu poti lasa acasa un ‘paraplegic’ sau o persoana care are ‘crize de epilepsie’ si patru ore sta nemiscata”.

Cat priveste raportul intre sexe, femeile par sa fie intr-adevar mai vulnerabile decat barbatii in fata tulburarii de conversie. Psihologul roman spune ca, in prezent, e vorba in principal de scenarii de genul: o femeie care conduce o afacere simte ca nu poate sa ia pauza si, neconstient, dezvolta o stare de catatonie. „In felul acesta are o pauza justificata de starea medicala. Desigur, e important sa intelegem ca aceste simptome, oricat ar parea de teatrale, nu sunt simulate. Oamenii chiar simt ca nu se pot misca, ca nu vad sau ca nu aud. Iar scopul, beneficiul, nu este constientizat de pacient”.

Potrivit psihologului, proportia poate fi de pana la 10 la 1 in favoarea femeilor, in practica spitaliceasca raportul fiind de 3 la 1. Un bun exemplu ca afectiunea este intalnita si in randul barbatilor se plaseaza dupa Primul Razboi Mondial. Isteria a fost asociata cu stresul posttraumatic atunci cand soldatii au prezentat simptome similare celor manifestate de femeile isterice din cauza expunerii la un stres nemaiintalnit. De exemplu, un soldat care a orbit temporar, a continuat sa se poarte si sa sustină ca e orb chiar si timp de doi ani dupa incident.

 

 

„Faptul ca se intalneste mai des la femei este pus pe seama vulnerabilitatii lor mai mari”, spune Anda Pacurar. „De asemenea, se poate lua in calcul creativitatea in folosirea neconstienta a simptomelor de catre femei si gandirea considerata la nivelul simtului comun ca fiind mai intortochiata decat a barbatilor, de la care se asteapta logica si ratiune. Cultural, social, este acceptabil ca o femeie sa aiba dureri, dizabilitati temporare, dar fata de un barbat nu este o asa mare toleranta”.

Psihologul mai spune ca tulburarea de conversie apare adesea la oameni sofisticati, cu o educatie inalta, de regula in urma unui stres puternic recent, dar si in urma constientizarii unor abuzuri din copilarie. E un mod neconstientizat prin care oamenii evita confruntarea cu propiile esecuri, temeri, dificultati de realizare si obtinere. Oamenii pot ajunge la simptome asociate acestei tulburari inainte de o decizie importanta, de exemplu. E un comportament de aparare, de protejare a sinelui. Se intalneste rar sub varsta de 6 ani sau peste cea de 35 de ani. In prezent, la copii apare in urma stresului provocat de divortul parintilor, abuz, violente sau pierdearea cuiva important. La adulti are adesea legatura cu munca, „acel fenomen de mobbing”, iar la barbati se leaga in mod special de satisfacerea serviciului militar.

„E natural ca omul sa incerce sa compenseze o perceputa inferioritate. Doar ca solutia aleasa este nu in directia functionarii, ci in directia inutilitatii. Terapia are in vedere contemplarea si alegerea unor solutii utile, cresterea interesului social concomitent cu descresterea tendintei de centrare pe sine”, mai spune Anda Pacurar. „Cand un om este descurajat, are tendinta de a se izola si de a se concentra pe sine, iar asta poate sa duca la instrainare si la amplificarea simptomelor. Solutiile sunt sociale”. Tratamentul poate include si medicamente, mai ales pentru ameliorarea simptomelor de anxietate si depresie.

In concluzie, preconceptia care sustine sus si tare ca poate fi pus un semn de egalitate intre isterie si femeie nu este fundamentata, cel putin nu in acceptia curenta, care asociaza isteria cu crizele de nervi sau cu schimbarile bruste de dispozitie in randul femeilor. Acestea din urma par totusi mai vulnerabile in fata acestei afectiuni, atunci cand este descrisa corect, desi nici barbatii nu sunt exclusi de la simptome.

Foto: Wikipedia


21 de comentarii

  1. Touretul,

    si mai straniu este faptul ca pe tine te mai intereseaza ce aberatii spunea Freud! Stii, medicina si psihologia au evoluat! Poate mai citim si noi o carte publicata dupa 2000!

    • Perfect de acord cu ce spui, sustin ideea lansata de tine: sunt o gramada de informatii noi si bine structurate si culmea, le poti intalni si pe net. Eu, de exemplu, am gasit chiar in Romania un forum micut, e drept, cu numai 20 de utilizatori inteligenti, unde am gasit informatii pe care le consider foarte folositoare. Iata doar un mic citat care dupa parerea mea spune multe:

      “Tantra face afirmatia ca un barbat poate dori o femeie, aflandu-se in urmatoarele ipostaze: de erou, de sevitor sau de copil. La randul ei, cand o femeie doreste un barbat, poate juca rol de adoratoare, de stapana sau de mama. Aceste trei moduri de raportare sunt corecte, naturale (prin natural intelegand non-pervertit) si pot conduce la o relatie profunda de intregire. In mod intamplator, sau dimpotriva, deloc intamplator, educatia noastra este facuta pe invers fata de invatatura tantrica. Astfel, in societatea in care traim, este acceptat, in cazul barbatului, rolul de adorator, de stapan sau de tata, iar in cazul femeii, rolul de eroina, de servitoare sau de copil. Vedeti voi, aceasta intortochere de roluri face ca oamenii sa nu fie niciodata multumiti de ceea ce au.” – sursa: http://www.songofsaraha.com

      • Ţie ţi se pot părea interesante poveştile tantrice, dar în lumea modernă psihologia este cea care se ocupă cu asta. Analiza tranzacţională (Eric Berne, Erik Erikson etc.) explică mult mai detaliat raporturile psihologice între oameni, inclusiv relaţiile bărbaţi / femei. “Games People Play” (tradusa în RO. drept “Jocurile Adultilor”) este foarte instructivă în acest sens, iar “afirmaţiile tantrice” despre care vorbeşti sunt observaţii de-a dreptul empirice şi naive, în raport cu analiza tranzacţională.

  2. Observatia practicianului de la tara: Fumeia ii o chestie periodica.. E normal sa aiba mai des crizele astea. Barbatul e monoton si marginit (adica e convergent), e normal ca si el sa aiba crize din astea mai rar.

    Nu dau cu parul, doar zic si io ce am observat o viata

  3. ce tampenie! m-am saturat sa fiu mereu pusa in categoria fiintelor irationale, dominate de tot felul de emotii si in consecint aincapabila sa ma controlez! generalizezi pronind de la cazuri prticulare. cate din femeile pe care le cunosti manifeste astfel de simptome?

  4. Tema isteriei este prea complexa pt a fi explicata intr-un articolas.Dupa ce cititi wikipedia (in engleza ,franceza,germana) unde se explica tipurile de isterii e cazul sa cititi si articole scrise de specialisti [email protected] 9..00- psihologia este “pseudostiinta”,cu multe speculatii, psihologul nu este medic..De tulburarile psihice se ocupa psihiatrul.(medicul este om de stiinta)

  5. Tantra nu este o noutate, e un curent hindus vechi care n-are de-a face cu lumea noastra. Nu citesti o carte, te uiti pe un site si gata, devii tantric… si ti-ai mai rezolvat si nu stiu ce nevroza.
    Articolul mi se pare interesant, cu o exceptie. Nu sunt de acord cu stimularea “artificiala” , pe moment te poti simti mai bine, dar pe termen lung nu face decat sa te afunde, pentru ca astfel iti consolidezi frustrarile.

  6. mie mi-a placut articolul, m-am amuzat 🙂
    “vibration is life” – chiar asa este, cand te gandesti la teoria corzilor, pana acum nu am facut legatura intre cele 2 :))

  7. Pingback: Cool and Erotic Trivia: Isteria, masajele pelviene şi vibratorul medical

  8. Pingback: Hysteria - un film controversat despre doctorii orgasmului | TOTB.ro - Think Outside the Box

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger