Democraţiile mai relaxate au ieşit mult mai bine în istoria ultimelor secole decât regimurile birocratice stricte. În competiţia de astăzi, câştigă companiile mai inteligente, nu cele mai organizate. Majoritatea au un nivel de calitate minim – şi atunci, ceea ce face diferenţa e flexibilitatea în gândire. David Schmaltz e specialist în organizarea muncii. În cartea sa, The blind man and the elephant, oferă câteva sfaturi managerilor de azi.
Am selectat câteva dintre acestea şi le-am sintetizat:
1. Cei care lucrează pe proiect sunt sclavi
N-ai spune niciodată asta, ca manager. Dar gândeşte-te cum îi organizezi pe lucrători. Le dai roluri şi responsabilităţi după necesităţile proiectului, fără să apreciezi cum i se potrivesc acestea fiecărui individ? Dacă e aşa, ai metodele proprietarilor de sclavi de pe vremuri.
Psihologii subliniază necesitatea găsirii unui sens în muncă. Fără acesta, munca devine auto-sacrificiu, când ar putea fi auto-dezvoltare, de care ar beneficia şi individual şi organizaţia.
Să descoperi scop şi sens cere un timp dar e cea mai eficientă activitate pe care o poţi iniţia într-un proiect. Şi totuşi, mitul continuă, de fiecare dată când dai prioritate planningului sclavagist, programărilor, urmăririi şi controlului şi chiar activităţilor de team-building.
2. Planul prevede viitorul
De ce pică sau întârzie atâtea proiecte? Predicţiile te fac mai puţin adaptabil la circumstanţe neprevăzute. Te încurajează să ţii cursul şi te descurajează să încerci direcţii noi. Planul ca predicţie încurajează rigiditatea şi rigiditatea duce la rezultate proaste.
Nu folosi planul ca predicţie, ci ca propunere de viitor – dacă ţii neapărat să faci o listă sistematică, pune acolo intenţiile, credinţele şi mai ales naivităţile tale.
3. Mai bine să fii sigur decât să-ţi pară rău
Egiptenii aveau toate motivele să creadă că sclavii care le construiau piramidele nu erau de încredere. Oricărui sclav care se respecta ar fi profitat de orice şansă cât de mică de a scăpa de despotism.
Dacă strămoşii tăi au adoptat o astfel de etică, o s-o ţii în viaţă, chiar dacă creează un tip de siguranţă bazată pe neîncredere?
4. Metodele vechi funcţionează
Mergi pe reţetă dar te aştepţi să obţii obiective pe care nu le-a obţinut nimeni înainte? Cum ar putea să meargă o astfel de strategie?
Proiectele trebuie informate de experienţă dar nu şi definite de ea. Nimeni nu are nici un fel de experienţă cu ce urmează. Ignori acest fapt fundamental dacă insişti să aplici reţetele de ieri pe munca de mâine.
5. Managerul trebuie să motiveze
Promisiunile şi ameninţările îi pot transforma până şi pe cei mai liberi indivizi în sclavi, creând supunere acolo unde ai nevoie de performanţă.
Promisiunile şi ameninţările pot crea obligaţii dar îndepărtează tot ce e cu adevărat personal, ceea ce acompaniază contribuţiile excepţionale.
Ceea ce motivează cu adevărat e o însărcinare care devine un mediu pentru individ să-şi descopere propriul proiect personal în cadrul sarcinii.