Mitul parfumurilor cu feromoni

2

Într-un episod din sitcomul Lucky Louie, unul dintre prietenii lui Louie iese într-o seară de vineri în oraș cu o pată mare, aburindă, de urină pe pantaloni.  Cînd amicii îl întreabă șocați de ce a apărut așa, acesta le răspunde că feromonii atrag femelele și că asta e noua lui metodă de agățat.

Să transpirăm împreună

Bunul-simț ne face să rîdem de prostia individului, dar unde a stat ascuns același bun-simț atîtea decenii în care am înghițit din reviste, din emisiuni tv și din reclame ideea că un parfum anume acționează ca o vrajă sexuală irezistibilă. Mai nou, ca o răsturnare a legendei parfumului minune, se vehiculează abordarea naturistă a prietenului lui Louie  – revistele ne sfătuiesc să nu folosim săpun sau deodorant, pentru a nu obtura feromonii, să nu purtăm lenjerie intimă sau să mergem la sală împreună cu partenerii, pentru a transpira unul lîngă altul și a ne întări legătura chimică.

De unde vine toată această nebunie cu feromonii? Profesorul Richard Doty, autorul cărții The Great Pheromone Myth, spune că la insecte merge acest sistem, dar nu s-a demonstrat niciodată că ar avea vreo realitate și pentru mamifere.

Parfum de femeie cu iz de vagin de maimuță

Cu 50 de ani în urmă, Richard Michaels, un psihiatru și primatolog englez, a descoperit în vaginele maimuțelor rhesus o substanță chimică care atrăgea masculii. Michaels a botezat-o copulin, de la, evident, copulare, și, în amestec cu alte secreții vaginale ale maimuțelor, a brevetat-o. De atunci, aceasta stă la baza majorității parfumurilor și săpunurilor pentru femei despre care se spune că au feromoni. Astfel, de cîte ori un bărbat a oftat după parfumul unei femei, a oftat de fapt după vaginul unei maimuțe rhesus.

În 1982 Michaels însuși a făcut o serie de experimente care i-au contrazis teoria inițială. În urma lor, a descoperit că mirosul n-avea nici o treabă cu succesul la bărbați. Important e, pentru o femelă rhesus, să fie dominantă – dacă i-a blocat efectiv bărbatului accesul la alte femei, a cîștigat.

Echivalentul masculin al copulinei e androstenedionul. Efectul acestuia e la fel de iluzoriu. E adevărat că suntem atrași la potențialul partener de anumite mirosuri care ne transmit informații prețioase despre materialul său genetic, despre cît de diferit e acesta de al nostru (diversitatea genetică e ceea ce căutăm la parteneri, aceasta fiind garanția sănătății odraslelor). Dar sistemele noastre olfactive sunt mai individualizate decît credem, iar ideea că putem îmbutelia un afrodisiac universal s-a dovedit a fi ridicolă. Același parfum poate stîrni în unii plăcere, în alții repulsie.

De cîte ori vedeți deci reclame la parfumuri care garantează succesul sexual, amintiți-vă că relațiile interumane sunt mult mai complexe decît ar vrea advertiserii să credem că sunt.


2 comentarii

  1. Excelent! Felicitări pentru subiect, limbaj, umor. Subscriu. Încă o dată felicitări!
    Pe de altă parte sunt adeptul unui miros cât se poate de natural şi cât se poate de curat. Prefer să am în jurul meu persoane ce acceptă mirosul meu natural decât cele ce acceptă un miros artificial ce nici măcar nu e al meu.

  2. Pingback: Afrodisiacele – efect placebo sau stimulare sexuală pe bune? | TOTB.ro - Think Outside the Box

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger