Pentru halbele şi sticlele de bere blondă şi rece care curg în râuri la terase ar trebui să-i mulţumim lui Saccharomyces eubayanus. Acest organism retras din pădurile argentiniene a fost timp de decenii veriga lipsă din explicarea procesului prin care s-a format drojdia de bere, ingredientul esenţial licorii pe care o consumăm cu toţii, pe filieră germană, de vreo 600 de ani.
A fost nevoie de cinci ani de căutări pentru ca o echipă de cercetători să descopere această specie de drojdie sălbatică dezvoltată în pădurile de fagi ale Patagoniei. “Ştiam noi că trebuie să fie acolo pe undeva,” a declarat Chris Todd Hittinger, genetician american şi coautor al unui studiu despre noua descoperire. Presupoziţia sa principală este că Saccharomyces eubayanus ar fi ajuns în Europa în urmă cu câteva secole, unde a fost hibridizată cu drojdia locală, dând naştere unui ferment care, la temperaturi mai scăzute, a permis obţinerea berii lager.
Deşi geneticienii se aflau pe urmele acestui organism misterios încă din anii ’80, a fost nevoie de un timp îndelungat pentru a identifica şi recolta mostre de eucariote similare dezvoltate în copacii de pe cinci continente. S. eubayanus, folosită de către localnici în prepararea băuturilor fermentate, are un conţinut ridicat de zahăr, după care drojdia se topeşte, colonizându-l şi consumându-l.
În ceea ce priveşte traseul acestui organism din Argentina până în Europa, acesta rămâne încă un mister. Deşi Columb a plecat în expediţiile sale în 1492, berea lager exista încă de la 1400, astfel încât deocamdată nu se cunoaşte exact parcursul genetic al S. eubayanus. “Se prea poate ca acesta să fi existat şi în alte părţi,” a spus unul dintre autorii studiului. “Doar pentru că nu a fost descoperit nu înseamnă că nu există.”
Foto: MSNBC
Sursa: Los Angeles Times