O echipă din proiectul Stray Animal Care (SAC) al VIER PFOTEN (VP) a sterlizat şi tratat 150 de câini şi pisici fără stăpân prezenţi în perimetrul bazelor militare ale Misiunii ONU din Sudan (UNAMID). În cadrul programului, 40 de medici veterinari sudanezi din zona Darfur au beneficiat de sesiuni de pregătire intensivă în tratamentul câinilor şi pisicilor, asistând la operaţiile efectuate de medicii VP. Este prima operaţiune a VIER PFOTEN de acest gen şi o premieră în istoria misiunilor ONU din întreaga lume, urmând ca acest program să fie aplicat de-acum încolo şi în alte locuri ale planetei unde există situaţii similare.
de Vier Pfoten
Programul s-a desfăşurat în perioada 4 – 28 februarie în mai multe oraşe din provicia Darfur, vestul Sudanului: El Fashir, Kutum, Zalingei, Nertiti, El Geanina, Masteri, Nyala şi Khartoum. A fost prima prezenţă a VIER PFOTEN în Sudan, organizată la solicitarea guvernului de la Khartoum şi intermediată de un oficial al UNAMID, Andrea Treso, Political Affairs Officer. Echipa trimisă la faţa locului a avut în componenţă 5 membri ai VIER PFOTEN România: Anca Tomescu (medic veterinar şi şeful proiectului SAC), Gabriel Ignat (medic veterinar), Cornel Stoenescu (medic veterinar), Ovidiu Turlea (prinzător şi technician veterinar) şi George Nedelcu (tehnician veterinar). Intervenţia lor a constat în prinderea, sterlizarea şi acordarea de tratamente medicale câinilor cu şi fără stăpân prezenţi pe teritoriul bazelor militare. Asemenea situaţiei dramatice a oamenilor, prinşi într-un conflict militar nesfârşit, soarta câinilor nu este mai bună. Lipsa apei şi a hranei apasă greu asupra condiţiilor de trai. Chiar şi în aceste condiţii, localnicii care au câini prin jurul casei îşi rup de la gură ca să-şi îngrijească animalele, considerându-le parte a familiei.
Dis de dimineaţă, ca să evite căldura extremă din timpul zilei, echipa VP s-a avântat în acţiunea solicitantă de prindere a câinilor, care se refugiază în cele mai ascunse şi mai neaşteptate locuri. O dată încărcaţi şi închişi în cuşti, câinii sunt transportaţi cu maşinile de teren către clinica bazei, unde sunt deparazitaţi, sterilizaţi şi primesc tratament medical dacă au nevoie. În afară de un câine cu triplă fractură, echipa VP nu s-a confruntat cu cazuri foarte grave. Majoritatea afecţiunilor întâlnite sunt hectoparazitismul şi deshidratarea. Pe lângă sterilizări şi tratamente medicale, specialiştii VIER PFOTEN au fost implicaţi şi într-un program intensiv de pregătire pentru medici şi tehnicieni veterinari sudanezi. Nevoia de training este uriaşă pentru medicii veterinari din această ţară, care în marea lor majoritate nu au deloc experienţă în tratamentul câinilor şi pisicilor.
Activitatea VIER PFOTEN s-a desfăşurat conform unui program bine stabilit şi în condiţii stricte de securitate, având în vedere conflictele militare din această ţară. Numărul mare de baze în care s-a deplasat echipa VIER PFOTEN a presupus un efort major. Majoritatea deplasărilor s-au făcut cu elicopterul sau convoiul de maşini, în care au fost încărcate şi descărcate de fiecare dată cca. 200 de kg de echipamente medicale. Vestea prezenţei echipei SAC s-a răspândit rapid în toate bazele, medicii români fiind de fiecare dată întâmpinaţi cu multă căldură. Unii militari i-au însoţit pe medici la acţiunile de prindere a câinilor şi le-au dat o mână de ajutor. Alţii s-au implicat şi mai mult, venind după program ca să-şi ofere serviciile la clinică. UNAMID are menţionat în politica internă reguli privind animalele. Nici un membru al personalului nu are voie să ucidă sau să facă rău animalelor. Asta nu înseamnă că incidente grave nu se întâmplă, majoritatea cauzate de accidente rutiere. Unul dintre scopurile pe care le-a avut în vedere UNAMID cu acest program a fost să întindă o mână de ajutor localnicilor şi autorităţilor sudaneze, găsind în VIER PFOTEN un partener serios, cu resurse şi o uriaşă experienţă în astfel de campanii.
Corespondenţă din cadrul programului
În vreme ce Europa tremură la minus 10 grade, echipa VIER PFOTEN din Sudan ar da orice pentru un strop de răcoare. Una din cele mai solicitante activităţi e prinderea câinilor, care începe dis-de-dimineaţă, când temperaturile sunt cât de cât suportabile. Câinii sunt sprinteni, nu se lasă prinşi uşor, iar unii sunt atât de bine adaptaţi mediului, încât se confundă cu peisajul. Picioarele prinzătorilor se afundă până la genunchi în nisipul fin, ca în zăpadă. Puii de căţel se ascund în cele mai neaşteptate colţuri, iar prinzătorii trebuie să-şi testeze calităţile de contorsionişti ca să-i scoată de sub maşini sau alte unghere greu accesibile.
Peste tot pe unde ajunge, echipa VIER PFOTEN are însă parte de ajutor. Localnicii sunt întotdeauna dispuşi să ajute echipa de prinzători să găsească câinii şi chiar să-i transporte la maşină. Singura condiţie: membrii VIER PFOTEN trebuie să jure că vor aduce câinii înapoi. Din puţinul pe care-l au, localnicii au grijă de câinii din jurul casei, pe care-i consideră membri ai familiei. Unii sunt atât de surprinşi şi bucuroşi că cineva le tratează animalele, că nu mai contenesc cu mulţumirile. „Într-o zi, când ne-am dus să returnăm o căţea cu pui, un localnic ne-a întâmpinat cu lacrimi în ochi şi nu mai ştia cui să-i strângă mâna mai repede şi mai întâi. M-a impresionat deoarece le pregătise căţeilor un culcuş făcut din cutii şi cârpe. Lângă culcuş legase un alt căţel pe care îl pregătise pentru noi. Un alt localnic, Sherif, ne-a întâmpinat cu braţele deschise, ne-a servit cu curmale şi bomboane, ne-a prins toţi câinii din zonă, iar la sfârşit s-a incliniat în faţa noastră, în semn de respect”, povesteşte Anca Tomescu, şefa programului Stray Animal Care al VIER PFOTEN.„Sunt profund impresionată de reacţia acestor oameni. Deşi sărăcia şi lipsa apei şi a altor mijloace de existenţă sunt devastatoare, sudanezii nu-şi abandonează câinele şi îl privesc ca pe-un prieten. Am întâlnit persoane care m-au impresionat până la lacrimi”.
De ce primesc sudanezii cu braţele deschise nişte oameni veniţi dintr-un colţ îndepărtat al planetei numai ca să le sterilizeze câinii?„Este extrem de simplu. Suntem singurii care am venit. Alţii nu au mai fost niciodată pe la ei. În al doilea rând, nu am cerut bani. Ceea ce pentru ei este extrem de rar”, explică Anca Tomescu. Spre amiază, când temperaturile de peste 40 de grade opresc orice activitate în aer liber, câinii prinşi sunt urcaţi în maşini şi transportaţi la clinică. Aici sunt verificaţi centimetru cu centimetru şi deparazitaţi, apoi urcaţi pe masa de operaţie. Înconjuraţi de veterinarii sudanezi, care le urmăresc atent toate mişcările, medicii VP operează la foc continuu, în echipe de câte doi. Unele proceduri sunt explicate mai amănunţit, iar operaţiile se prelungesc până seara târziu. După recuperare, în camera post-operatorie pusă la dispoziţie de UNAMID, câinii sunt returnaţi în locul din care au fost luaţi.
La fiecare câteva zile, echipa VIER PFOTEN merge mai departe, către o nouă bază militară. Drumurile de la o bază la cealaltă sunt extrem de solicitante. De fiecare dată, peste 200 de kilograme de echipamente, medicamente şi bagaje trebuie încărcate şi apoi descărcate din elicoptere. O consolare pentru membrii VP este însă solicitudinea cu care sunt întâmpinaţi de fiecare dată. Vestea prezenţei lor şi poveştile despre animalele salvate s-au răspândit rapid în toate bazele din Darfur, iar unii militari vin să-i cunoască personal. O adunare pestriţă de oameni de diverse naţionalităţi interacţionează zilnic cu medicii. Le oferă ajutor şi protecţie sau pur şi simplu îşi exprimă curiozitatea faţă de ceea ce fac ei. Pakistanezi, thailandezi, senegalezi, iordanieni, sârbi, etiopieni, francezi, germani, austrieci, ucraineni sau români, fiecare are mentalitatea proprie, prin care filtrează diferit informaţiile primite de la medicii VP. Reacţiile diferă, de la mirare şi curiozitate până la respect, bucurie, căldură sau speranţă.
„Cel mai mult ne-a impresionat Igor. Un croat care ne-a ajutat enorm în prinderi, returnări şi tratamente. Deşi după ora 17.00 era liber şi se prezenta la clinică exact ca un angajat al VIER PFOTEN”, spune Anca Tomescu. În baza militarilor nigerieni din El Geanina, echipa VIER PFOTEN a descoperit cel mai mare număr de câini, dar cel mai puternic ataşament faţă de animale. Prinzătorii au trebuit să-i convingă pe oameni că nu le fac nimic rău câinilor. Convinşi, în cele din urmă, nigerienii le-au vândut un pont: „Dacă nu porţi uniforma militară, nu te apropii de niciunul. Câinii sunt obişnuiţi cu noi pentru că îi hrănim, îi iubim şi sunt prietenii noştri”. Transportul de la baza nigeriană şi până la clinică s-a făcut cu escortă militară înarmată. Pentru că acţionează într-o zonă de conflict periculoasă, membrii echipei respectă cu sfinţenie regulile stricte de securitate. Nu-şi uită niciodată legitimaţiile de trecere şi nu ies niciodată din bazele militare fără escortă, uneori înarmată până în dinţi.
Cel mai dificil caz tratat de medicii VIER PFOTEN a fost Cappuccino, un caine care suferise o triplă fractură la un membru după ce a fost lovit de o maşină. Viaţa lui a fost salvata în ciuda rănilor grave, Cappuccino devenind o mica vedeta a bazei militare El Fashir. Numeroşi localnici şi militari s-au interesat de soarta lui. În total, medicii VIER PFOTEN au tratat 141 de caini şi 9 pisici.