Miscarea urbana: Daniel Knorr si Robotul Cersetor

18

Artistul Daniel Knorr e destul de “crazy”, cuvant pe care il foloseste in exces, e complet outside the box. Aiurit dar elastic, jucaus ca un hobbit ghidus, direct dar empatic, cu ochii sclipind de patos cand vorbeste de arta lui, a reusit sa socheze lumea si tara natala cand a lasat gol pavilionul Romaniei de la Bienala venetiana de acum patru ani. Si nu s-a oprit aici.

 

Daniel Knorr pt site

de Ionut Dulamita

 

Are 41 de ani si sta in Berlin. A copilarit in cartierul bucurestean Colentina pana la 14 ani. Apoi s-a mutat cu parintii in Germania si s-au stramutat dintr-un oras in altul. A inceput sa picteze si sa deseneze pe la varsta de 16 ani. Portrete, nuduri. A absolvit Facultatea de Arte Plastice din Munchen la mijlocul anilor ’90. Si a primit o bursa in SUA, la New York, unde a studiat timp de un an si jumatate. Nu i-a placut sistemul de invatamant de acolo, pentru ca nu ii era ingaduit sa conteste si sa experimenteze. Asa ca s-a intors in Germania, unde putea sa se exprime liber. De-atunci, isi expune lucrarile neconventionale in marile orase ale lumii.

Daniel Knorr i-a trimis in afara conventiilor si pe guvernantii romani. La Bienala de la Venetia din 2005, unde a amenajat pavilionul Romaniei. De fapt nu l-a amenajat, l-a lasat gol, nu a expus nimic. “Am deschis doar usile. Am numit lucrarea ‘European Influenza’, ‘Gripa europeana’. Se intampla cu doi ani inainte de integrarea Romaniei in Uniunea Europeana. Era o lucrare care reprezinta partea critica la adresa Europei, ideea despre Europa, care a ramas neschimbata, ca face politica pentru teritoriu, pentru obiective militare si economice. A fost si o critica adusa genului acestuia de expozitie, ideii nationale din spatele ei”, explica Daniel pentru Think Outside the Box.

Lucrarea a avut un mare succes pentru ca a polarizat presa occidentala. International Herald Tribune a prezentat pavilionul Romaniei drept favorit. De cealalta parte, The Guardian l-a desfiintat, spunand ca nu este vorba de o lucrare adevarata, de fapt. Presa romana a facut la fel. “Am expus si un reader intocmit de curatorul Marius Babias in care erau compilate texte critice fata de Europa. A fost si o piesa intitulata ‘Fuck You Europe’ de Nicoleta Esinencu si asta a dus la discutii in Parlament. Au fost facute interpelari pentru ministrul culturii, Mona Musca, si pentru prim-ministrul Calin Popescu Tariceanu”, spune artistul roman.

Totusi, Daniel nu-si propune sa faca politica si nu crede ca arta poate sa schimbe ceva fundamental in societate. “Asta cred ca e complicat. Cred ca arta are un rol reprezentativ in societate, reprezinta sistemul, este chiar reprezentarea cea mai inalta a sistemului“. De aceea, artistul merge pe materializarea componentelor acestui sistem, sub diverse forme simbolice, iar arta lui se impaca cel mai bine cu spatiul outdoor, unde dialogheaza direct cu oamenii, ii apropie in fata istoriei si a structurilor si conceptelor ce ii reunesc.

Robotul cersetorVom “expune” doar cateva dintre lucrarile sale cele mai reprezentative, pe care le putem numi clar outside the box ca mod de expunere, desi reprezentarile sunt inside the box – unde cutia este societatea in care traim. Putem incepe cu “Robotul cersetor”, pe care Daniel l-a plasat in 1999 pe strazile Bernei, capitala Elvetiei. Mai precis, este vorba de un “tub de aerisire zincat” cu alura de robot, care tine in lesa un caine metalic, cu niste urechi “care clampane”.

“Lesa e un tub de apa de la dus. Picioarele robotului sunt arcuri, iar ochii sunt un fel de stroboscoape care clickaie. Nasul e un intrerupator mare, rosu. Daca apesi pe el, i se deschide capul si inauntru e un fel de palnie, iar robotul spune: ‘Bai, arati misto, dar n-ai si tu un euro pentru mine?’ (n.r. – unul din bratele robotului este prevazut cu un slot in care bagi monede). Cand treci pe langa el, te simte printr-o gaura si incepe sa se miste si cainele sa latre. E un senzor cu infrarosu care te sesizeaza si da un raspuns unui circuit. L-am plasat in Berna in 1999, pentru ca acolo au vrut sa interzica atunci cersitul, mai ales in centru, fiind o capitala in care veneau multi turisti. Am instalat un robot chiar in centru, pentru doua saptamani. Si ma gandeam ca cersetorii puteau veni sa-si ia banii de la robot”.

Un alt proiect este “Awake, Asleep” (“Treaz, adormit”), expus in muzee din Polonia, Ungaria, Elvetia sau China. Nu e nici mai mult, nici mai putin decat un led mic, rosu, cuplat la un dispozitiv GSM, care poate fi aprins si stins cu un cod trimis prin SMS de pe telefonul mobil. Cu aceasta “tehnologie artistica”, Daniel a aprins si a stins timp de 20 de zile miriapodul de luminite de pe imensul Palat al Stiintei si Tehnicii din Varsovia, “facut ‘cadou’ de Stalin poporului polonez”.

Urmatoarul pe lista poate fi lucrarea “Pulverul”, din 1994, o lucrare facuta cu sprijinul politistilor germani: 500 de grame din praful stupefiant, imprumutate de la politie, expuse pe o podea de muzeu si zavorate cu un geam blindat, flancate de cativa oameni ai legii. Dar si un desen cu degetul in cocaina, care ilustreaza un lemur, cuvantul “LOVE” si initialele lui Daniel.

“Este o materializare a acestui sistem, politia. M-a interesat si valoarea cocainei. Are o implicatie sociala mare, pe strada cele 500 de grame sunt 50.000 de euro. In mana politiei au valoare zero. Cocaina nu are doar functiunea de drog, ci si una sociala. Tot aparatul este parca imbibat in aceasta ‘stofa’. E si otrava, dar si catalizator social. Are multe nuante, nu poti sa o acoperi. Chiar daca e inchisa cu geam blindat, tot functioneaza si emana, numai prin aparatul format in jurul ei”.

 

awake - asleep

Awake, Asleep

 

Cat priveste desenul in cocaina, lemurul simbolizeaza artistul ticnit, singurul care poate atinge cocaina. “E asa crazy si tripat, ca e ca un lemur. Ideea era sa mai reduca din tensiunea cu politia, cu toate pancartele pe care le-au instalat pentru a face reclama Politiei, asta fiind dealul de fapt pentru a obtine cocaina. Am vrut sa creez si ideea ca eu, artistul, sunt singurul care poate sa atinga cocaina si organul care o interzice, adica Politia. Sunt in afara societatii, ma uit la ea si o reprezint”.

Acum doi ani, Daniel a materializat si functionalitatea catorva dintre cele mai importante institutii din Romania: Politia, Crucea Rosie, Biserica Ortodoxa si Armata. A ales tramvaiul ca simbol, in diferite cartiere bucurestene. Dar nu a luat pur si simplu corporate identity-ul acestor insitututii – sigla si culorile lor reprezentative –, ci a mers mai in profunzime:

“Intr-un tramvai, vezi ca institutia e alcatuita din oameni, oamenii insisi devin aceasta institutie. Cand e gol, institutia e goala. Mereu reflecta niste momente care sunt super interesante. Cum esti perceput daca esti inauntru sau in afara, cum ii percepi tu pe altii, cum se misca tramvaiul prin oras, pe aceeasi linie. O institutie merge si ea pe aceeasi linie, ii duce mereu pe oameni dintr-un punct in altul, pe aceeasi traiectorie”.

Am putea sa amintim si de proiectul “Noua Zeelanda”, unde artistul roman a materializat “colonizarea” cu prizonieri a tarii din sud-vestul Oceanului Pacific. Daniel a inaltat o imensa cusca metalica intr-o sala de expozitie din Auckland, in care a asezat un ansamblu de instrumente de muzcia clasica. Aveau voie sa intre acolo si sa zdrangane la ele doar persoanele care nu stapaneau nici unul dintre instrumente.

 

noua zeelanda

 

“E viziunea din inchisoare spre lumea normala. Lumea normala este exclusa cand cusca e inchisa. Iar instrumentele de muzica clasica pot fi vazute si ca instrumente de colonizare. E ideea de delimitare. Societatea e reprezentata prin elemente de cea mai inalta cultura – muzica clasica, dar nu e reprezentata prin cei din inchisoare, prin problemele unei societati, pe care ea le delimiteaza. Oamenii din cusca nu au nici o sansa sa fie intelesi. Sunt absolut in afara societatii si, chiar daca se folosesc de elemente reprezentative ale societatii (n.r. – instrumentele muzicale), nu reusesc sa spuna nimic”, explica Daniel, care a cules si picturi realizate de prizonieri din Noua Zeelanda. “Ma interesa prima lor pictura, adica chestii super adevarate”.

Pentru anul acesta, Daniel Knorr pregateste un proiect cu totul si cu totul special. Vrea sa plateasca un geodez sa masoare la milimetru si sa descrie intr-un document un metru cub de aer dintr-un spatiu, eventual al unui muzeu. “Chestia asta ar costa 1.000 de euro. Ideea e ca acest metru cub sa fie declarat de statul care il gazduieste drept spatiu international. Un spatiu in care ar fi libertate cruda, cea care a fost inainte sa existe statele. Ma intereseaza cum se materializeaza asa ceva vizual. Materialul lucrarii sunt legea, ideea de stat, ideea de suveranitate. Este ca un metru cub etalon de libertate. E un loc in care totul e posibil, dar consecintele pot fi drastice – poate sa vina unul si sa-ti sparga capul, se poate intampla. E un loc de proiectie si de cruditate”. Artistul spune ca i-ar placea sa faca asta chiar la Casa Poporului…”dar bineinteles la o inaltime unde nu se poate ajunge”.

Aici puteti urmari un interviu cu artistul vizual Daniel Knorr si aici o parte din lucrarile sale. Ii multumim pentru fotografiile pe care ni le-a trimis!

Tags:



18 comentarii

  1. Anul trecut am urmat un curs de filosofia artei contemporane si cred ca una dintre lucrarile lui, cea cu ledul implica actiunea spectatorului, care este invitat sa instituie opera de arta(alte exemple un mixer in care se afla cativa pestisori, iar vizitatorul e cel care decide daca vor muri sau nu). Aici se implica si etica dar e o alta discutie, totusi as fi curios sa vad ce ar ticlui n aceasta privinta.
    in ceea ce priveste ,,robotul cersetor” ideea e geniala, eu as fi scris si RO pe ea ca sa atrag atentia asupra prejudecactilor strainilor fata de romani. La sfarsit marinimie:,,Si ma gandeam ca cersetorii puteau veni sa-si ia banii de la robot”. Cred ca e o replica la faptul ca nu mai vroiau cersetori pe strada:,,‘Bai, arati misto, dar n-ai si tu un euro pentru mine?” desi se spune asta in articol, doar ca vroiam sa subliniez ca robotul putea spune ceva de genul ,,Am ramas fara slujba, va cer umil cativa centi sau un ticket restaurant pt a manca”.
    Ultima lucrare e chiar inovatoare,asemanatoare cu cantitatea de materie sa zicem a unei planete sau a unei stele- tot a statului ar fi?… Eu am sustinut o lucrare stiintifica legata de Anarhismul clasic, si cred in ,,el” dar intr_o forma diluata.1 pt ca nu restrange liberatea individului, si in speta a artistului, fara de care nu ar exista, si 2 deoarece cred in puterea ratiunii, si nu a pedepsei corporale etc un fel de, mai in gluma mai in serios, ,,a se prescrie legile ratiunii”

  2. Knorr este un artist mediocru cu pretentii de maestru poliglot. Micile giumbuslucuri teribiliste nu ajung. Knorr marseaza pe un Conceptualism desuet si pe un pseudo activism social rasuflat. Acestea n-au nici substanta; n-au nici suficienta subtirime intelectuala. E pacat ca ne-a facut de rusine la Venetia. (un spatiu expus gol nu mai spune nimic, dupa ce Noii realisti francezi au facut acelasi lucru, insa cu 50 de ani in urma).

    • Raspuns pentru acest Horace cu nume pompos si mandru utilizator constructii savante a la `pseudo conceptualism desuet`, ce probabil face parte din acea categorie de paria a societatii cunoscuta si sub numele de `critici`: Uite ce este stimabile, arta nu are nevoie de recenziile si interpretarile unor oameni care pentru ca nu au reusit la Contabilitate s-au gandit sa se faca critici de arta, aceste capuse care nu produc nimic dar isi dau cu parerea despre ceva ce este peste puterea lor de intelegere.

      • Raspuns pentru distinsul Mihnea: Horace este un pseudonim. Nu-i tocmai romanesc, cum nu-i nici al lui Knorr. Dar nu asta conteaza. Ci conteaza ca, intr-adevar, fara talent la contabilitate, am fost nevoit sa studiez arta. Si ca atare folosesc cuvinte dureroase precum “desuet” si, ptiu, drace, “conceptualism”. Cat despre critici, ce sa zic, intr-adevar sunt paria societatii: studiaza si muncesc extrem de mult, dar nu ii stie nimeni si nu castiga mai nimic. Gloria si banul sunt in alta parte.

        Dar nu uita ca pe Knorr criticii l-au facut “artist international” (desi, zic eu, nu pe merit), si tot ei l-au si criticat. Care cum. Daca ai trece, Mihnea, peste spumele artistului mic de berarie, neinteles de nimeni, ai pricepe cu adevarat rolul important pe care criticii si istoricii de arta l-au avut dintotdeauna. Fie ca iti place ce zic, fie ca nu.

  3. Eu nu stiu multe despre arta dar stiu ca “think outside the box” inseamna “gindeste in afara cutiei”. Nici asta nu stiu exact ce inseamna, dar retin verbul: “gindeste”. Sa gindesti inseamna sa gasesti o solutie la o problema. Daniel Knorr (care in poza pare ori ca face caca, ori ca danseaza, dar nu pare sa gindeasca) a gasit o solutie (cea mai simpla) la o problema. Problema era sa umple sala. El a gindit sa o lase goala. Bravo, Daniel, esti cel mai bun! Cred ca tot asa ai rezolvat si problema spatiului gol pe care il porti intre urechi: l-ai lasat gol si te-ai numit artist.

  4. draga Horace si Sadwank
    Va inteleg nemultumirea de faptul ca ,,a lasat sala goala”. Dar exista si alte forme de arta precum spatiul alb, fara nicio informatie intr-o rubrica de anunturi de la un ziar, sau ,,negru”, chiar ducandu_ne cu gandul la ,,doliu”: e o forma de protest la adresa kitchului si a banalizarii artei, ca un fel de ,,lupta”. Pe de alta parte, chiar daca se confunda uneori arta-protest si arta-atitudine ca in acest caz, a fost o ,,incorsetare” a realitatii europene, a nemultumirii, fata de cum e tratata Romania, sau mai degraba romanii.Astept reactiile voastre. Multumesc

    • Draga Leonard,
      Ma bucur sa raspund observatiei tale la obiect. Da, intr-adevar, a lasa discursul artistic “fara obiect”, adica a lasa sala goala e un gest de protest. Care poate fi justificat pana la un punct (desi, sincer, nu prea inteleg de ce Europa se poate traduce printr-un spatiu gol…).

      Dar, cum am mai spus-o, acest gest de a expune sala goala a fost facut acu’ 50 de ani (mai exact de Yves Klein in 1958). A utiliza un limbaj sau o anumita strategie artistica deja facuta nu-i neaparat rau, insa, trebuie facut ceva cu ea. Daca tot merge pe cai deschise si bine batute, artistul contemporan trebuie sa adauge ceva, trebuie sa aduca discursul in actualitate, trebuie sa-l recontextualizeze creativ.
      Altfel pica in epigonism si in banal. E cazul lui Knorr…

      Nu vad, de exemplu, relevanta unei piese “muzicale” contemporane care ar relua exact strategia lui John Cage in piesa lui 4’33”. Adica completa absenta a muzicii in favoarea sunetului ambiantei. Oricine ar incerca asta astazi, s-ar numi un epigon. Insa cineva, mai exact Knorr, care a incercat sa lase sala goala, asa cum au facut-o altii cu multe decenii inainte, trece drept artist inspirat. Nu-i ok.

      Lui Knorr i-a lipsit nu doar ideea originala (ceea ce nu-i atat de grav, caci ce mai inseamna azi originalitatea?), ci consistenta. Cred ca ii trebuia ceva in plus. Si asta-i problematic.

      Deci, gestul lui Knorrr, chiar daca poate e justificat pe undeva, ramane, din pacate, cat se poate de erodat si de inutil.

  5. “bucatar-Daca Knor este artist, ce este Botticelli?” – stimabile bucatar, e o diferenta de secole intre cei doi (societatea, perceptia timpului, interesele si problemele nu mai sunt aceleasi).

    Arta nu se rezuma doar la pictura, sculptura, desen. Orice forma de manifestare poate deveni arta si de aici intreaga filosofie pentru a explica ce vrea artistul sa spuna, sa nu spuna, sa arate, sa socheze, sa incante etc

    Un bun exemplu este Ion Barladeanu (cauta in google)

  6. Draga Horace,

    daca ai fi mai atent la lucrarea lui Knorr si-ai da seama ca proiectul pe linga spatiul gol are si un titlu. Lucrarea e completa, inteligibila si provocatoare numai daca tii cont atat de titlu cat si de contextul in care apare si la care se refera: adica Romania la pragul intrarii in UE.
    Dealtfel “Gripa europeana” nu e singura lucrare a lui Knorr in care “nu se vede” nimic, chiar are mai multe. Te rog documenteaza-te putin!

  7. Draga O.W.,
    Multumesc pentru sfatul tau “pretios” de a ma documenta.
    Daca mai sunt si alte lucrari ale lui Knorr fara “obiect”, asta nu inseamna nimic. Adica, asta nu legitimeaza nicidecum lucrarea de la Venetia. Nu inseamna decat ca artistul persista in aceeasi formula paguboasa.

    Nu pot sa ma entuziasmez deloc la faptul ca un spatiu gol are si un titlu. Mai ales un titlu atat de “provocator”. Intre ghilimele, caci nici macar provocator nu a fost ci, zic eu, de-a dreptul penibil.

    Nu “gripa” europeana care ne-a cuprins pe toti trebuia deplansa. Ci mai degraba provincialismul romanesc, si, pe de alta parte, epigonismul si platitudinea unei arte care nu propune nimic.

  8. Se numeste ‘invisible art'(arta invizibila), ceea cu ce Knorr a lucrat la Venetia. Inca mai lucreaza cu asa ceva. ‘Invisible art’ care e facuta sa lucreze in mintea si identitatea receptorului. Declansata de artist, aceasta forma de arta este continuata de receptori in procesul de interactiune cu societatea sau cu media; fara un anumit punct final, dar cu o tinta bine stabilita. Cam exact ce facem si noi aici, comentand.
    Si pavilionul de la Venetia nu era chiar gol, lucrarea era compusa din urmele foarte vizibile ale unei expozitii precedente, lasate expres pentru noua lucrare a lui Daniel Knorr : ‘European Influenza’. E totusi o nota de originalitate si nu suntem chiar prosti, putem sa deducem finetea mesajului.
    Asta este, pana la urma decidem daca ne placem sau nu, dar deja vad ca suntem totusi afectati oricum. Precis ceea ce artistul si-a si propus.

Reply To O.W. Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger