În filmele și serialele americane, New York e orașul crimei, locul unde poți fi jefuit sau împușcat la orice oră din zi și din noapte. New-yorkezii știu însă că e doar o imagine hollywood-iană prefabricată pentru restul lumii – în realitate, de peste 20 de ani, NY cunoaște o scădere incredibilă a infracționalității.
În mai puțin de o generație, crimele, tîlhăriile și spargerile au scăzut cu 80%. Analiștii cunosc perfect aceste cifre dar încă nu reușesc să le explice. Practic, miracolul new-yorkez contrazice orice teorie socială legată de managementul criminalității.
Teoria spune că infracționalitatea scade dacă se fac schimbări profunde în societate – reducerea șomajului, a sărăciei, îmbunătățirea educației. Nimic din acestea nu s-au schimbat în NY mai mult decît în alte orașe americane. Alte teorii, mai conservatoare, presupun ca o condiție necesară a reducerii criminalității mutarea minorităților din centrele urbane, gentrificarea, lupta împotriva drogurilor și un număr mai mare de încarcerări. Declinul fără precedent în istorie al crimei din NY – cu 30% mai mare decît în următorul oraș din top și cu 40% mai mare decît media – nu are însă nici o legătură cu aceste măsuri de inginerie socială.
În afară de Manhattan, zonă care a fost gentrificată, restul metropolei și-a păstrat aceeași diversitate social-economică și etnică. În lupta împotriva drogurilor nu s-a schimbat nimic. NY continuă să fie capitala drogurilor, traficul și consumul au rămas același și totuși crimele legate de droguri au scăzut cu 90%. NY a cîștigat războiul împotriva drogurilor fără să intensifice lupta. Încarcerările nu au crescut, dimpotrivă – în 2008, numărul de infractori închiși era cu 28% mai mic decît în 1990. Pe plan național, proiectul de combatere a criminalității prin intensificarea încarcerărilor a crescut.
Dacă niciuna din armele tradiționale (tradiționale vorba vine – aceste strategii au fost puse la punct în anii 80) de combatere a criminalității n-a fost folosită în mod deosebit în NY, ce anume explică acest miracol? Cercetătorii încă nu s-au pus de acord, dar cîteva indicii tot sunt.
Filozofia edililor NY a fost una deloc sociologică – crimele depind de anumite circumstanțe care pot fi prevenite, evitate, controlate. Astfel, spre dezamăgirea celor care cred că Poliția e dușmanul societății libere, cea mai mare investiție s-a făcut în educarea și organizarea eficientă a forțelor polițienești. Cum arată acestea e mai complicat de descris dar nu presupune angajarea mai multor polițiști – dimpotrivă, după 2000 NYPD și-a redus forțele cu 4000 de ofițeri. În schimb, a crescut prezența acestora pe străzi. Poliția a cartografiat orașul și a stabilit punctele fierbinți ale criminalității. Practic, oriunde se întîmplă ceva dubios, care depășește media, sunt trimiși oameni în uniformă să patruleze.
Indiferent dacă aceasta este sau nu explicația (încă neconcludentă), miracolul new-yorkez demonstrează că nici locul în care se nasc și cresc oamenii, nici genele lor nu-i condamnă la criminalitate.
Sursa: Scientific American