Mihai Eminescu a postat pe blog de ziua lui

3

mihai eminescu

Pe 15 ianuarie s-au implinit 160 de ani de la nasterea poetului Mihai Eminescu. Daca unii aniverseaza cu relansari de carti sau antologii pentru a-i perpetua nemurirea, altii prefera sa-l umanizeze si sa-i arate latura de muritor, de om macinat de frustrari si de neajunsuri, ca noi toti. Asta a facut jurnalistul si scriitorul Costi Rogozanu: i-a dedicat poetului un blog.

de Ionut Dulamita

Portalul Voxpublik gazduieste deja cateva postari de-ale poetului, insotite de critici de la Alexandru Macedonski, printre altii, si de comentarii de la cititori. Costi Rogozanu ne explica initiativa lui si ne ofera cateva impresii despre „nedreptatitul” Eminescu.

„Mi-a venit ideea intr-o discutie pe mess, cind am fost intrebat ce-as face de ziua lui Eminescu. E Eminescu iesit intr-un spatiu public activ de cateva zeci de mii de oameni, cit intra pe portalul Vox. E o joaca serioasa. Am recitit azi noapte publicistica, corespondenta, si m-am infiorat de cit moloz si cit diamant ingropat in moloz. Omul chiar si-a irosit viata cu efemeride de presa, cu tot felul de nimicuri pentru ceva supravietuire. Am ales primul text exact din gama asta in care el era perfect lucid de contextul complet defavorabil in care a picat”.

Fragment din prima postare:

‘Recunosc ca sunt un ticalos de frunte, pentru ca nu scriu. Dar tu stii c-am fost totdeauna caracter melancolic si n-am avut niciodata curagiu in viata; prin urmare tot ce gandesc sau fac e azi mai ticait decat inainte.

N-am inima in mine nici cat e-ntr-o mamaliga, nu gandesc nici la tine, nici la lume, nici la mine insumi. Singura deosebire e c-am devenit susceptibil, ca orice atac, cel mai nevinovat, ma iriteaza incat am o adevarata Berserkerwuth, ca s-au inmultit oamenii cu cari nu mai vorbesc nici un cuvant si c-am s-ajung sa nu mai vorbesc chiar cu nimeni, nici cu mine insumi”.

Nu-i vorba, s-a suparat vacarul pe sat si satul habar n-are. Dar daca-i asa, se vede ca nu poate fi altfel’.

Oamenii ca Eminescu erau bine infipti in realitati, isi bateau capul atit de tare, incit uneori emiteau judecati care bat si la 160 de ani inainte. E mare, scria extraordinar, onest. Si cind o lua pe aratura, risca foarte mult. De aia am inserat printre commenturile de pe Voxpublik critici din vremea sa sau de imediat dupa alienare, moarte: Grama, Macedonski etc. Iar cititorii blogului le-au sarit in cap. Eminescu era inveninat de linsajul de presa si a pierdut prea mult timp cu asta. Or asta e netul azi”.

„Sint oameni ca Eminescu nedreptatiti constant. Nedreptatiti inclusiv dupa moarte cu o dragoste necrofil-politica. Nu ne gindim la forme alternative de evaluare a artistilor. Cred ca 5% din banii de la stat alocati culturii nimeresc accidental vreun artist cu adevarat valoros. Eminescu a ales sa lucreze in presa ca sa evadeze din aventura cu bani publici – alt stres, bibliotecar, dispareau cartile, platit de rahat. Decit in infernul provinciei si al jobului la stat, mai bine rupt in doua de capitalism”.

Aici puteti citi postarile lui Mihai Eminescu

Poza: Flickr – Paraschiv Alexandru

Tags:



3 comentarii

  1. Pingback: Nimica estraordinariu după blogul de o zi al lui Eminescu. Dar eu sînt praf « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET

  2. In sfarsit cineva care nu vorbeste cu festivism si parada despre Eminescu de ziua lui!
    Eu, ca profesor de romana, am introdus trei saptamani de lucru biografic la clasa a 9 a, tratand fapte din viata lui Eminescu si a prietenilor lui, ajutand astfel tinerii sa se apropie sufleteste de omul si patriotul care a fost Eminescu si in acelasi timp sa constientizeze fapte din viata lor, si felul in care se cladeste o biografie.
    In acest sens ma documentez de fiecare data cu alte aspecte si ma tot minunez ce vast orizont al cunoasterii a ajuns sa aiba, si de la ce inalt nivel privea el treburile tarii. Toata cautarea lui prin istorie, filosofie, literatura era indreptata spre gasirea arhetipului spiritual, a Archaeului, din care sa derive politica tarii pentru a avea parte de un viitor demn in concertul vocilor tarilor europene. Angajarea lui sociala, in ciuda lamentarilor lui fata de Veronica, era ferma, era o voce temuta in epoca, avea chiar activitati “subversive” in cadrul societatii “Carpatii”, ce lupta pentru alipirea Transilvaniei, impotriva politicienilor epocii!
    Nu avem in zilele noastre nici un jurnalist atat de influent si curajos in tara, trebuie s-o recunoastem.
    Eu cred ca desi in epoca pare sa nu fi avut efect eforturile lui sociale, ar trebui sa ne intrebam ce ar fi fost Romania fara el!
    Cartea Mirunei Lepus despre Eminescu aparuta la editura Vremea, e splendida in acest sens.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger