Mihaela şi Ştefan străbat Africa neagră în căutare de locuri şi oameni de neuitat

4

Mihaela şi soţul ei, Ştefan, sunt doi tineri care s-au aventurat să descopere pe cont propriu Africa neagră, să bea un ceai sau o bere cu localnicii, să se delecteze cu mâncarea locală şi să-şi închipuie ce s-ar fi întâmplat dacă se năşteau acolo. La începutul lunii decembrie, cu banii cât de-un avans la o maşină, o excursie în Grecia sau o plasmă şi-o maşină de spălat, cei doi soţi au plecat să străbată Africa având un itinerariu creionat din ţară, dar fără bilet de întors, lăsând la voia desfăşurării evenimentelor locul şi data întoarcerii.

de Roxana Bucată

Mihaela Noroc are 25 de ani şi este de profesie fotograf, iar Ştefan Marinescu este scenarist şi amândurora le place să-şi cheltuie banii câştigaţi într-un an călătorind. Dacă la plecarea în vacanţă orice turist care se respectă are lista de monumente si obiective pe care trebuie să le bifeze, Mihaela şi Ştefan au plecat să cunoască oameni şi locuri. “Nu suntem genul de călători exploratori dornici să-şi sacrifice economiile, timpul şi resursele fizice pentru o clipă de glorie petrecută pe Vârful Everest sau la Polul Nord. Nu suntem nici genul îndrăgostiţilor de muzee şi monumente istorice care ar petrece o săptămână contemplând fiecare tablou din muzeul Louvre”, îmi scrie Ştefan din Mali, în ultima seară înainte de a pleca spre Burkina Faso.  

Aventura lor a început la Paris unde au stat câteva zile şi au fost găzduiţi de oameni prin intermediul site-ului couchsurfing.com. Aici au primit câteva sfaturi de orientare în Africa de la Ted, un tip de 41 de ani care s-a născut în Canada, din părinţi taiwanezi, care şi-a petrecut mare parte din copilărie în America şi stă de câţiva ani la Paris. Ştefan spune despre acesta că este un personaj incredibil. “Are trei cetăţenii, dar pot spune că e mai degrabă un cetăţean internaţional. Ted a călătorit peste tot în lume. Cred că a vazut peste o sută şi ceva de ţări. Doar în România a fost de trei ori. Ce să mai, e un Lonely Planet pentru toate ţările din lume, dar unul viu, generos, prietenos şi super amuzant. Am stat la el prima seară, ne-a hrănit, ne-a spus o grămadă de poveşti şi ne-a dat câteva sfaturi despre Africa, pe care o cunoaşte cum cunosc eu Militariul în care am copilărit”.

“Apoi am zburat spre Maroc”, povesteşte Ştefan. “Am aterizat la Fez, cel mai vechi oraş al acestei ţări, după care ne-am îndreptat spre capitala Rabat unde am stat mai multe zile pentru a procura vizele necesare pentru celelalte ţări pe care urma să le vizităm. După Rabat am ajuns în Casablanca – un oraş mare, parţial occidentalizat care n-are nimic din romantismul filmului cu acelaşi nume. Au urmat alte oraşe de pe Coasta Atlanticului – Al Jadida şi Eussouira – după care am traversat munţii Atlas, şi am ajuns într-un tărâm uscat şi straniu cu totul şi cu totul diferit faţă de coastă. Am stat aici vreo săptămână şi am vizitat diverse sate şi localităţi berbere.

Apoi am mers la Marrakesch unde am petrecut Anul Nou. De-aici am luat un autocar din care am coborât abia după 24 de ore, în Dakhla, un orăşel din Sahara Occidentală (regiune aflată sub controlul Marocului, dar cu situaţie geo-politică incertă). Apoi am trecut în Mauritania unde am stat câteva zile în oraşul Nouadhibou şi în capitala Nouackhot. Ulterior am ajuns în Senegal unde am vizitat tot două oraşe – Saint Louis şi Dakar, cel mai important oraş al Africii de Vest. Apoi am ajuns în Mali, după un alt drum lung şi istovitor. Mai întâi ne-am oprit în capitala Bamako, iar apoi ne-am îndreptat spre estul ţării spre Mopti, de unde am plecat pentru câteva zile să vizităm ţara dogonilor, o regiune fascinantă de sate pitoreşti cu oameni foarte primitori care trăiesc ca acum 1.000 de ani.”

Din itinerariul lor mai fac parte Burkina Faso şi Ghana, de unde, după 12 zile de şedere, se vor întoarce în ţară, unde abia aşteaptă să împărtăşească experienţa prin poveşti şi fotografii cu cei apropiaţi.

Într-o lume atât de diferită de a noastră, Mihaela şi Ştefan dau peste lucruri care îi impresionează la tot pasul – dansul şi muzica africană contemporană, ţara dogonilor, generozitatea oamenilor săraci, Munţii Atlas, plajele din Dakhla, cerul văzut noaptea din deşert, ospitalitatea unei familii de români din Mauritania sau mâncărurile de peşte din Senegal.

În aventura lor, cei doi soţi au intrat în contact cu localnicii, dar, în aceeaşi măsură, cu alţi călători din toate colţurile lumii. “Aşa se face că ne-am bucurat de compania multor persoane interesante – un mauritanian curios, pe nume Habib, care are vreo cinci joburi, simultan, alături de care am petrecut două seri minunate, o familie extraordinară de români stabilită în Mauritania care ne-a găzduit pentru mai multe zile, un ghid malian simpatic cu două neveste, în căutarea celei de-a treia, care are cel mai zgomotos şi molipsitor râs pe care l-am auzit vreodata, o olandeză de 52 de ani, care e mama a patru copii, divorţată de ceva timp, care s-a hotărât să călătorească singură pentru trei luni, în Africa, un jurnalist mexican care trăieşte scriind despre călătoriile sale şi care s-a îmbolnăvit de malarie, dar şi-a revenit repede şi e pregătit să plece către unele dintre cele mai periculoase locuri ale Africii”, povesteşte Ştefan.

Africa nu este ieftină pentru turiştii cu pretenţii, spune Ştefan, dar dacă renunţi la confortul hotelurilor scumpe, mănânci pe stradă şi te deplasezi cu transportul local te poţi încadra la mai puţin de 12 euro pe zi de persoană. Cât despre siguranţă, cei doi nu s-au simţit mai în pericol decât ar fi într-un weekend la Sinaia, cu execepţia unui eveniment izolat în Dakar, unde doi hoţi de buzunar i-au furat Mihaelei iPod-ul.

Călătoria se apropie de sfârşit, în februarie întrocându-se acasă dintr-o aventură plănuită în mare, dar cu mult loc liber lăsat pentru improvizaţii. “Noi, de exemplu, când am plecat din România nu ştiam nici când, nici de unde ne întoarcem. Bugetul, locurile prin care treci, sfaturile oamenilor pe care îi întâlneşti şi multe alte lucruri îţi schimbă des planurile. Asta însă e unul dintre cele mai frumoase lucruri într-o astfel de călătorie: nu ştii niciodată unde o să fii peste o săptămână şi în fiecare zi poţi să iei o hartă şi să schimbi complet sensul călătoriei tale.”

Mihaela Noroc şi Ştefan Marinescu sunt pasionaţi de călătorii, impresiile lor despre aceasta, dar şi alte aventuri le puteţi găsi pe blogul calatoreala.ro.

Foto: Mihaela Noroc / imagini surprinse în Senegal şi Mali


Tags:



4 comentarii

  1. foarte frumos…….spiritul aventurii…..cv exceptional….din pacate multi alegem, serviciu si acasa……….superb!!!!!!

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger