Mersul pe bicicletă – De unde și încotro? Live blogging de la întâlnirea cu promotorii români ai mersului pe două roți

8

Pentru cei care nu au apucat să ajungă la întâlnirea pe care Think Outside the Box și Asociația ROI o organizează chiar acum cu unii dintre cei mai activi promotori ai mersului pe bicicletă din România, vă ținem la curent aproape live cu discuțiile. Infrastructura proastă, relația complet deficitară cu autoritățile, lipsa siguranței și a educației sunt doar câteva dintre problemele discutate. Chestiunea noilor standarde pentru construirea pistelor câștigă detașat ca potențial polemic, însă, cel mai probabil, ar fi nevoie de o întâlnire dedicată exclusiv acestui subiect. Stupul ROI și TOTB vor fi deschiși pe viitor acestui tip de dezbateri.

 

”Bicicliștii sunt nevorbiți” spune Cosmin Popan de la Portocala Mecanică, motiv pentru care am creat în stupul ROI contextul pentru întâlnirea asociațiilor, organizațiilor și inițiativelor individuale pentru promovare a mersului pe bicicletă.

Cine pune pe roți mersul pe bicicletă

Marian Ivan (Organizația pentru Promovarea Transportului Alternativ în România): ”Sunt unul dintre cei care se zbate în ultimii ani pentru a avea ”piste decente” în București. Dacă nu aveam piste deloc în București, ar fi fost bine. Așa, având piste proaste, ne-am întors cu 30-40 de ani înapoi.”

Lena (Bate Șaua): ”Facem lobby în fața autorităților, iar în ultimul an a făcut parteneriate cu mai multe orașe din țară. Un rezultat vizibil este la Râmnicu Vâlcea, unde primăria a înțeles importanța bicicletelor, amenajând piste pe carosabil. Mai greu este însă în București, unde autoritățile sunt mai puțin receptive.”

Doina Țiței, Daniel Sardan (organizatori Prima Evadare): ”Prima Evadare este un mod de a promova bicicletele mai mult decât pentru plimbările în parc, implicând și o parte de competiții.”

Vladimir Iugan, Cătălin Teodoru (Comunitatea Bicicliștilor din București): ”CBB e înființată chiar anul acesta, scopul principal fiind crearea unei infrastructuri locale, luptând mai bine cu autoritățile, care sunt extrem de încăpățânate. Să schimbăm pistele și stasurile existente, lucru pentru care avem nevoie de multă muncă și răbdare. Platforma noastră vrea să reunească toate grupurile care vor să adere și să se implice în aceste lucru.”

Corneliu Belciug (Green Revolution): ”Avem proiecte și organizăm evenimente de promovare a mersului pe bicletă în  București, Iași, Timișoara, Brașov, iar lista orașelor continuă.”

Oana Deliu (Velo Bello) ” VB, organizatorul Skirt Bike, este un proiect adresat femeilor, sprijinind mersul pe bicicletă în oraș, care se extinde treptate în alte orașe ale României. Încurajăm mersul pe bicicletă în rândul femeilor, ele fiind cele mai bune ambasadoare. Când într-un oraș vezi femei mergând pe bicicletă, îți dai seama că este safe să faci asta.”

Mircea Crisbășanu (Cycling Romania): ”Proiectul meu de cicloturism este o inițiativă pornită din pasiune, dar și experiența dobândită în Olanda și Elveția. Dacă în Olanda, de pildă, după o lună peisajul se repetă, în România nu se întâmplă acest lucru.”

Alex Boia, promotor independent al cicloturismului: ”Am învățat să iubesc bicicletel tot în Olanda și m-am hotărât să susțin acest obicei și în România.”

 

 

UPDATE:

Ce ne doare cel mai tare?

Indiferent care ar fi posibilele probleme din rândul bicicliștilor români, discuțiile ajung aproape inevitabil la relația cu autoritățile. Niciuna dintre organizațiile sau asociațiile prezente la întâlnirea de la ROI nu are experiențe ușoare cu administrația locală, în special cu cea din București. Pentru relația cu autoritățile, pe care organizații ca OPTAR le are în vizor de câțiva ani, e nevoie de solidaritate, de timp și, mai ales de răbdare.

”Nu putem cere rezolvarea tuturor problemelor, ci să stabilim una punctuală,” e de părere Corneliu Belciug de la Green Revolution. ”Trebuie să ne hotărâm foarte punctual ce anume trebuie să comunicăm autorităților, nu cum. Urmează să publicăm un studiu la nivel național, referitor la probleme bicicliștilor din mediul urban. Pe baza acestui studiu, vom vedea care sunt adevăratele problemele ale tuturor. Biciclistul este privit, ca statut, undeva sub pieton. E înjurat de șoferi că merge pe stradă și de pietoni, că merge pe trotuar.”

După dificultățile legate de relația cu autoritățile, care nu sunt nici receptive și nici eficiente în cele mai multe dintre cazuri, o altă chestiune recurentă este una conexă: infrastructura care fie lipsește, fie este complet neadecvată. Lipsa infrastructurii potrivite este strâns legată de problema siguranței, alimentată și de o educație precară a societății în ceea ce privește mersul pe două roți. Oana Deliu, de la Velo Bello, accentuează că problema siguranței este mult mai accentuată în rândul biciclistelor, unui chestionar realizat în rândul femeilor care merg pe bicicletă.

”Nu problema infrastructurii e așa de mare, cât cea a educației,” este o părere răspândită. Lena, de la Asociația Bate Șaua, confirmă că mentalitatea ar putea schimba multe: ”De la copii, la oameni politici, toți ar trebui să fie informați și mai bine educați. Bate Șaua am avut acțiuni intensive în școli, licee, facultăți.” De asemenea, asociația organizează și cursuri de mers pe bicicletă pentru adulți, care ar putea duce la responsabilizarea în trafic. Multe  dintre programe sunt realizate pe bază de voluntariat, însă, după cum remarcă și Marian Ivan, ”deși educația se poate face cu zero lei, nu poate fi realizată pe termen lung.”

În ceea ce privește campaniile de informare realizate de autorități, acestea sunt fie foarte slab reprezentante, fie costisitoare și lipsite de vizibilitate. Un exemplu invocat au fost acțiunile RATB, care ”au rulat mulți bani europeni pentru acțiuni aproape invizibile.” Reprezentatul Ministerului Transportului care ni s-a alăturat la dezbatere este destul de sceptic referitor la implicarea insituției pe care o reprezintă în campanii de conștientizare de mare amploare: ”Ministerul nu va promova la TV mersul pe biciclete, însă voi, asociațiile, puteți. Fără o lege,  nu putem mișca prea mult.” După cum remarca cineva din public, ”Instituțiile se gândesc la biciclete, nu la oameni.”

UPDATE

Un măr al discordiei: Standardul german sau unul creat prin consultarea bicicliștilor?

În acest moment, una dintre chestiunile cele mai arzătoare pentru bicicliștii din România este schimbarea standardelor pentru pistele de biciclete. Subiectul a aprins, de altfel, discuția de astă-seară, după ce Marian Ivan a prezentat ultimele detalii despre evoluție adoptării noului stas. Acesta referă la cât de lată e pista, cât de înaltă e bordura, la ce distanță de axul drumului trebuie să fie ș.a.m.d. ” A fost ales standardul german , cel mai probabil din cauză că un vorbitor de limbă germană l-ar putea traduce bine. Nimeni nu s-au întrebat însă dacă este potrivit contextului nostru. Pe de altă parte, dacă iei un sistem complet, acesta a prevăzut absolut tot dinainte. Standarul va fi prezentat comisiei de specialitate, care îl transmite tuturor constructorilor. Odată ce se constată probleme, standardul va fi schimbat și adaptat. Nu este o lege, ci un standard,” spune Marian Ivan.

Ideea implementării unui standard importat nu întârzie să ridice obiecții. ”Ar trebui conslutați în primul rând bicicliștii. Care sunt tiparele lor de deplasare, care le sunt obiceiurile? Dacă luăm modelul olandez, de pildă, fără măcar un sondaj, lucrurile vor fi sortite eșecului. Constructorul nu trebuie consultat în elaborarea pistelor, ci publicul,” cred organizatorii Primei Evadări.

Faptul că acest standard nu este o lege, c un document tehnic, presupune însă că în adaptarea lui se poate implica orice. ”Legea trimite, într-adevăr la document, dar acesta din urmă se poate schimba săptămânal”, spune reprezentantul OPTAR, completând:  ”Mâine, putem depune un document pe masa asociației care se ocupă de aceste standarde, ba chiar putem deveni membri ai acestei asociații. Odată ce am constata că există nereguli, ne putem implica în elaborarea și schimbarea acestui standard.” După ce acest subiect monopolizează discuția pentru o bună bucată de vreme, biciliștii activiști cad de acord că ar fi nevoie de o întâlnire separată doar pentru dezbaterea acestui subiect.

UPDATE

Cicloturismul: Drumuri frumoase, dar proaste

Atât Mircea Crisbășanu, cât și Alex Boia, promotor independent al cicloturismului, sunt de părere că lipsesc traseele amenajate și, mai ales, indicațiile și marcajele. ”Poți construi infrastructura de așa natură, astfel încât să poți atrage turiști. Am câteva mii de kilometri la bord și, totuși, anul trecut când am fost pe trasee, mi-a fost frică. Există porțiuni de drum foarte lungi, de câteva zeci de kilometri, unde nu întâlnești nicio așezare, iar un alt exemplu care arată că infrastructura chiar contează este faptul că până li multe dintre drumurile asfaltate sunt discontinue. Te trezești dintr-o dată că nu mai ai un drum pe care să-ți poți continua drumul în bune condițiiâ,” spune Alex.

Reprezentantul de la Ministerul Turismului recunoaște că ”ministerul n-a prea făcut nimic pentru susținerea cicloturismului, însă a realizat două studii pentru două trasee, urmând să amenajeze lucrări de amenajare. Însă așteptăm să avem o nouă lege, care depinde la rândul ei de o nouă lege a turismului. Cele două studii au dus însă la crearea unor baze de date. Există posibilitatea ca marcarea acestor trasee să fie posibilă și fără o lege specială.”

O idee ar fi ca aceste baze de date să fie puse la dispoziția publicului, pentru a realiza hărți ale traseelor. De asemenea, ar fi nevoie de implicarea unor programatori, care să mapeze aceste trasee sau de realizarea unor site-uri dedicate unor trasee specifice.

”Chiar dacă pe Internet străinii sunt puși în gardă față de inconvenientele din România, de la infrastructură, la șoferi agresivi și câini, contează enorm că turiștii care vin sunt extrem de bine primiți oriunde ajungem,” povestește Mircea Crisbășanu, care a însoțit mulți călători bicicliști străini prin România. De asemenea, contează și feedbackul celor care vin aici și au experiențe plăcute.

O altă componentă esențială ar fi amenajarea mai multor vagoane de tren unde să poată fi transportate bicicletele. Momentan, doar câteva trenuri au asemenea vagoane, iar rutele lor sunt foarte puține.



8 comentarii

  1. Pingback: Despre infrastructură, legi și cicloturism în România » SkirtBike

  2. Pingback: Pentru ca mersul pe două roți să prindă avânt, bicicliștii au nevoie de o voce comună | TOTB.ro - Think Outside the Box

  3. Pingback: Suntem mulţi, să vorbim în cor! | Portocala Mecanică | Portocala Mecanică

  4. Din articol s-ar putea intelege ca lucrurile sunt foarte la inceput, ca abia acum se tatoneaza primii pasi atat pentru biciclismul urban, cat si pe teme de cicloturism. In realitate exista de peste un deceniu discutii aprofundate intre autoritatile publice si organizatiile de biciclisti, doar ca autoritatile au tot promis si nu s-au tinut de nicio promisiune, nici pe linie de legislatie cicloturistica, nici in materie de reguli de circulatie pentru biciclete, nici in materie de standarde pentru infrastructura. Iar ideea de inspirare dintr-un stanrdard strain bun in loc de a elabora unul romanesc pas cu pas a venit tot de la autoritati, carora le este lene sa dezbata argumentat fiecare element necesar unui standard… Pacat ca se incearca redescoperirea rotii – discutii ca cele de mai sus erau la finele anilor ’90, dar lumea nu prea e informata…. Radu Mititean – presedinte – Federatia Biciclistilor din Romania (FBR). PS Mai multe organizatii participante la discutie aveau la dispozitie documentele de pozitie elaborate de FBR, dar constatam ca nu au fost evocate deloc, desi erau de departe cele mai consistente materiale de lucru…

  5. Radu, în primul rînd din articol reies problemele cu care se confruntă reprezentanții organizațiilor ce au participat la întâlnire. Sunt de acord că aceste discuții au fost inițiate cu peste zece ani în urmă, dar, după cum admiți, ele nu au fost mediatizate. Oamenii au nevoie să se exprime, câțiva dintre ei chiar să acționeze, iar Asociația ROI asta dorește să faciliteze, discuțiile constructive. Noi punem spațiul la dispoziția oamenilor capabili să producă schimbarea în ceea ce privește fenomenul „bicicletă”. Noi moderăm discuțiile și mai departe lăsăm liderii să se situeze acolo unde se potrivesc. Fiecare alege cât se va implica, dacă se va implica.

    Sunt convins că experiența ta poate ajuta și inspira pe mulți simpatizanți ai bicicletei. Vor mai exista viitoare întâlniri, la sediul ROI, unde se vor forma grupuri de acțiune pe diverse domenii (de ex. educația vizavi de bicicletă, infrastructură, turism). Ar fi foarte bine să poată participa și un reprezentant al FBR. Avem nevoie să ne cunoaștem în primul rând, ca mai apoi să avem o voce comună.

    Poți să oferi, te rog, linkurile către aceste documente elaborate de FBR, dacă există online?

  6. Pingback: Ne cam dăm pe biciclete, dar nu ne prea bagă nimeni în seamă | TOTB.ro - Think Outside the Box

Reply To Mircea Crisbășanu Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger