Plimbarea în aer liber este benefică atât ADN-ului nostru, cât şi mediului înconjurător. Dar, cu o lume atât de grăbită în jur, cu atâtea lucruri mereu “de rezolvat”, parcă nu mai avem niciodată un minut liber în care să nu mergem undeva anume, ci doar să mergem, pur şi simplu, la o plimbare. Nu ne mai folosim picioarele, ci doar maşinile.
Cu cât creşte numărul maşinilor de pe planetă, cu atât cresc emisiile de gaze poluante. SUA, spre exemplu, se află la locul I în topul ţărilor cu cele mai multe maşini; aici, numărul de vehicule motorizate a crescut cu 3,69 milioane de exemplare pe an din 1960 încoace. Şi tot aşa au crescut emisiile de carbon. Şi, dincolo de eforturile industriei de a crea maşini mai prietenoase cu mediul, de a găsi combustibili mai puţin poluatori, problema care rămâne, de fapt, este cât de dependenţi suntem de a conduce în loc de a merge pe picioarele noastre. Scriitorul Tom Vanderbilt a explorat, pentru un articol, viaţa pedestră din America şi a conchis că multe părţi din SUA sunt specific gândite şi construite pentru maşini, nu pentru pietoni. El a analizat modul în care s-au construit oraşe, percepţia americanilor asupra mersului pe jos şi ce anume îi motivează (dacă îi motivează) să aleagă mersul pe jos. Concluzia lui a fost că americanii au reuşit „să scoată mersul pe jos din viaţa lor”.
Din datele ONG-ului „America Walks”, 41% dintre toată excursiile făcute în SUA sunt de o milă sau mai puţin de o milă lungime şi mai puţin de 10% din toate drumeţiile sunt făcute pe jos sau cu bicicleta. Beneficiile mersului pe jos au devenit ignorate, deşi se pot (re)descoperi şi în activităţi normale din viaţa de zi cu zi – dusul copiilor la şcoală, o întâlnire între prieteni etc. Numai părinţii care îşi duc copiii la şcoli cu maşinile, în SUA, reprezintă aproape 30% din traficul congestionat al dimineţilor din zonele urbane. Şi totuşi, ce uită atât de multă lume (în special în ţările dezvoltate, dar şi în cele în curs de dezvoltare, unde creşte ameţitor numărul maşinilor)? Mersul pe jos rămâne, de departe, cel mai prietenos mod de transport al omului în relaţia cu mediul, cu natura înconjurătoare. Nu produce poluare, nu cere niciun echipament suplimentar (doar papuci) şi contribuie la menţinerea unei bune condiţii fizice a fiecăruia dintre noi.
Plimbările (lungi şi dese) combat obezitatea, cu atât mai mult dacă sunt făcute în natură şi nu pe banda instalată în sufragerie. O plimbare în aer liber are efecte extraordinare şi asupra sănătăţii mentale, nu doar asupra celei fizice. Da, este adevărat că nu putem merge pe jos peste tot pe unde trebuie să ajungem, dar, între atâtea activităţi care implică deplasare cu diverse mijloace de transport, putem găsi timp şi pentru a ne folosi picioarele. Aşa că sfatul este să mergem la plimbare, cât mai des posibil şi cât mai departe de aglomeraţiile urbane. În fond, în cazul nostru, cel puţin, avem încă păduri şi locuri frumoase unde ne putem plimba liniştiţi.
Sursa: Sierra Club Green Home
Foto: Flickr