Mergem sau nu la vot pe 25 mai?

Pe 25 mai, cetăţenii României vor vota, pentru a doua oară în cei şapte ani de când România a devenit stat membru al Uniunii Europene, la alegerile pentru Parlamentul European. Partidele politice şi-au scos la înaintare sloganurile care promit, prin campanii controversate în spaţiul societăţii civile, să ridice România, s-o salveze, s-o facă mai puternică în Europa, să-i asigure “eurocampioni la fapte” ş.a.m.d. Aproape toate aceste promisiuni sunt făcute însă de către aceleaşi nume vehiculate pe scena politică a ultimilor ani; potrivit unei analize a candidaţilor la Europarlamentare din acest an, “mai bine de două treimi vor fi politicienii votaţi şi la precedentele alegeri europarlamentare organizate în România în 2009, câţiva  moşteniţi din 2007.

De ce votez pe 25 mai

de Elena Calistru, co-fondator Funky Citizens

” Lipsa unor “alternative reale”, concretizate prin candidaţi independenţi sau mişcări politice noi a stârnit, de altfel, în rândul societăţii civile o polemică intensă legată de însuşi mersul la vot. Dacă, pe de o parte, mulţi susţin că votul liber, ca instrument primar al statutului de cetăţean, e necesar pentru exprimarea unei opţiuni, fie ea şi limitate, în cadrul democraţiei, pe de altă parte multe voci îndeamnă la boicotarea alegerilor prin neprezentarea la vot sau prin vot nul. Am invitat azi la dezbatere pe tema alegerilor europarlamentare pe Elena Calistru, co-fondator al Organizaţiei Funky Citizens, care argumentează necesitatea votului, şi pe unii din reprezentanţii Uniţi Salvăm, care propun o grevă cetăţenească pe 25 mai. Voi ce veţi face duminica viitoare?

După ce am auzit prima dată despre varianta boicotului la votul pentru europarlamentare din 25 mai, prima mea reacție a fost de a condamna ne-prezentarea la vot. Chiar dacă argumentele pentru o grevă cetățenească sunt legitime și întemeiate, chiar dacă cred tot mai mult în virtutea civilizatoare civic a protestului, ONG-istă fiind mi-am spus că, fie ce-o fi, pe 25 mai votez. După, ies în stradă.

După această reacție la cald, m-am apucat să întreb în stânga și în dreapta de ce votează lumea. Argumentele sunt diverse și întemeiate. Multe dintre opinii au fost atât de interesante, încât am simțit nevoia de a înființa o nouă secțiune dedicată argumentelor pro vot pe site-ul la care suntem parteneri (7anideacasa.eu). Am învățat multe din reacțiile pro și contra, însă, pentru mine argumentul de a merge la vot e în continuare cel mai puternic. Să vă spun de ce:

1. Pentru filosofi

• Votul este un instrument fundamental pentru democrație – pare incredibil de clișeic, însă în acest enunț simplu se adună mii de ani de gândire care, din păcate, s-au dovedit incapabili în a găsi un regim care să fie mai bun decât acesta, cu toate ”bubele” lui.

• Votul oferă legitimitate, depinde în scopul cui servește ea – da, în multe state (inclusiv în România comunistă) votul este o manieră de a oferi o oarecare aparență de democrație. Însă tocmai faptul că unii dintre cei mai acerbi dictatori au considerat acest instrument necesar măcar de dragul PR-ului, ne spune câte ceva despre importanța instrumentului.

• Votul este cel mai accesibil instrument pentru a fi cetățean – fără instituțiile și cadrul în care alte drepturi fundamentale să fie exersate, acesta pare o spoială. Cu toții știm că democrația trebuie susținută de alte instrumente de participare la viața cetății. Însă este nerealist (și ușor superior) să ne imaginăm că toată populația cu drept de vot își va face auzite opiniile în cadrul dezbaterilor pe care le va cere cu drag și spor pe Legea 52/2003.

• Votul liber s-a câștigat cu greu și nu este un dat – aș vrea să nu aduc argumente lacrimogene cu privire la cum s-au luptat unii și alții pentru acest drept, însă nu poți să îl reduci la stadiul de ”la asta renunț”, căci mai sunt unii care au murit și mor pentru asta.

2. Pentru europeniști

• Votul acesta nu este despre România, ci despre Europa. Cred că e timpul să arătam că noi avem cei 7 ani de acasă în UE şi ne dorim ca şi candidaţii să îi aibă. Şi, cel mai important, cred că aceste alegeri (primele de după protestele care ne-au arătat că suntem mai mulţi decât credeam) pot fi cele la care ne promitem că după vot, indiferent cum ar fi el, vom fi cu ochii pe cei ajunşi în Parlamentul European permanent.

• Oricât de dezamăgiți am fi de calitatea (sau, mai bine zis, absența) dezbaterilor pe teme europene, aceste alegeri nu pot fi ignorate doar pentru că ne-a(m?) blagoslovit cu o clasă politică destul de provincială. Într-o oarecare măsură, cred că e și vina noastră. Sunt prima care să își toarne cenușă în cap: nu am mai citit de luni bune ce legislație mai e în pregătire la nivel european, iar ultimul punct de vedere pe care l-am transmis a fost acum ceva ani. Cred că cu toții trebuie să ne propunem ca de duminică (nu de luni 🙂 să devenim mai atenți la europenismul nostru.

• Alegerile europarlamentare sunt oricum neinteresante ca proces electoral. În toată Europa, nu doar în România. Însă cred cu sinceritate că, până la a ne permite să devenim euro-sceptici, trebuie să facem efortul de fi mai întâi europeni. E ca și cum m-aș apuca să mă plâng că nu cred în virtuțile matematicii înainte de a învăța mai întâi să adun 1 cu 1.

3. Pentru cinici

• Din fericire, Coana Europa și ”agenturile străine” încă mai pot sancționa derapajele din România – chiar dacă politicienii din România sunt din ce în ce mai performanți în arta dublului limbaj, instituțiile europene încă mai au puterea de impune standarde democratice. Chiar dacă cele mai multe ori am fost trași de ureche de aparatul tehnic al Comisiei Europene sau de statele puternice reprezentate în Consiliu, nu trebuie să uităm că Parlamentul European a obținut foarte multe competențe în ultimii ani. Eu nu aș vrea să riscăm ca, prin blocajul unui Parlament mult prea prietenos cu derapajele, să nu mai aibă cine ne certa când greșim pe bune.

• O fi votul insuficient, însă dacă ne uităm în urmă, chiar așa imperfect cum este în România, a putut genera alternative la puteri care păreau atât de bine instalate încât nimeni nu și-ar fi imaginat încarcerarea lor. Nu or fi alternativele nici pe departe perfecte, însă votul este unul dintre puținele instrumente care funcționează pentru a responsabiliza. Acolo unde politicienilor nu le este frică de legi, reglementări, convenții internaționale ori de bunul simț, mai rămâne acest ultim „băț”  – votul. [m-am autoplagiat, însă nu știu cum să o zic mai direct de atât]

• Nici UE nu e tocmai cel mai fericit loc sub cerul democrației – cu toate modificările și democratizările succesive ale instituțiilor sale, cele mai importante decizii nu se iau la nivel de cetățeni, chiar dacă de la noi le vin banii de salarii. Cu toate atribuțiile noi pe care le are, Parlamentul European nu a fost nici măcar vioara a doua când a fost vorba de deciziile importante din timpul crizei financiare. Și nici nu e de mirare: și eu m-aș ține departe de un loc în care apar tot mai multe voci extremiste sau parlamentari dispuși să își vândă voturile pe ceva euro în plus. De data asta, ei spun că va fi diferit și că Parlamentul va avea mai multă putere. Îi cred, însă nu aș vrea ca puterea aceea să aparțină unui corp dominat de cei aleși de grupuri disciplinate de votanți.

• Un boicot este sortit eșecului – nu va da un semn relevant clasei politice. Participarea la alegerile parlamentare este oricum, istoric, cea mai scăzută. Cum îi vei spune tu candidatului x sau y că lumea nu s-a prezentat la vot pentru că le e silă de ei?  Cel mai simplu contra-argument este că oricum lumea nu are un interes pentru europarlamentare și că de-asta nu a venit la vot.

În loc de concluzie

Cred cu tărie că, indiferent de abordare, poți să găsești o strategie pentru a îți folosi dreptul la vot duminica asta. Poţi să te uiți la ce se potrivește mai bine viziunii tale sau poți să îţi construieşti propriile criteri – poţi să alegi familia politică europeană care te-a convins sau să votezi o listă ca să trimiţi un candidat care îţi place în PE. Dacă nu vrei să faci compromisuri, cred că este mai eficient să te duci la vot și să pui ștampila pe toți – la numărătoare măcar se va vedea că pentru noi, cei fără reprezentare, toți sunt „aceeași mizerie”.

Pentru mine, cel mai important câștig al dezbaterilor privind boicotul este că, cu aportul unei categorii destul de restrânse, dar active, s-a văzut că societatea civilă din România a ajuns în sfârșit la maturitate: e greșit să ne imaginăm că toată lumea ar trebui să creadă și să facă la fel și cred că am ajuns la punctul în care putem să ne batem în argumente și nu în cine strigă mai tare. După acest nou episod, alegerile europarlamentare au adus cu ele deja un mare câștig pentru societatea românească: vorbim de teme mari și importante (votul între drept și obligație, reforma pieței politice etc).

M-ar bucura ca acest model de dezbatere să îi fi afectat și pe politicieni. Mi-e teamă că încă nu suntem acolo și că ei nu au învățat nimic din asta. Cinic, depinzând de spectrul politic, felul în care îi afectează această dezbatere, se rezumă la numărul de mandate la care speră în funcție de electoratul la care ar putea avea succes. Trist este că, în vreme ce pentru ei această campanie este o avanpremieră la alegerile prezidențiale, temele importante rămân neatinse. Partea bună este că o proporție din ce în ce mai mare din cetățeni încep să fie mai exigenți. Și că putem vota.

25 mai – Grevă Cetăţenească

de Uniţi Salvăm (fb.com/unitisalvam)

Relaţiile dintre cetăţeni şi clasa politică se află într-o stare de deteriorare fără precedent. Lipsa de încredere în instituţiile democratice, în special în Parlament şi partidele politice, ca şi în corectitudinea procesului electoral, se află la o cotă care pune sub semnul întrebării viabilitatea regimului democratic din România. Pe 25 mai, ora 17, ne dăm votul în piețele principale ale marilor orașe!

Am ajuns în această situaţie din cauza felului în care partidele au înțeles să facă politică. Ȋn loc să implementeze reformele interne necesare, au crescut progresiv obstacolele în calea participării civice a cetăţenilor şi a capacităţii lor de a se constitui în actori politici. Democraţia presupune participare şi contestare. Nemulțumirea generalizată, punctată de mişcări de stradă din ce în ce mai dese şi puternice, indică faptul că societatea nu mai are răbdare, că indivizii nu mai vor să ducă în spate un sistem politic măsluit, corupt și meschin. Mişcările sociale din 2012 și 2013 au arătat căcetăţenii doresc un proces politic integru și cu participare reală, ca într-o democrație demnă de acest nume.

În semn de protest faţă de impunerea a numeroase obstacole în calea participării cetăţenilor la viaţa politică şi menţinerea unor practici politice şi electorale corupte, cu ocazia alegerilor pentru Parlamentul European, declanşăm Greva Cetăţenească.

Greva Cetăţenească presupune delegitimarea acestui simulacru democratic prin neprezentarea la vot sau anularea votului. Deja milioane de cetăţeni aleg să nu mai participe la o farsă cu ambalaj electoral care e departe de principiile democrației şi justiției. Acest gest nu urmăreşte să schimbe raportul de forţe între partidele existente. Este un gest de protest prin care solicităm o serie de schimbări necesare şi urgente ale cadrului legislativ şi instituţional. Manifestarea este perfect consonantă cu principiile democratice înscrise în tratatele europene şi ȋn Constituţia României. Vrem o Europă unită şi democratică. Politica românească, ȋn starea actuală, este anti-europeană şi anti-democratică.

Indiferent că merg sau nu la urne, chemăm toţi cetăţenii să iasă în stradă pe 25 mai și să se alăture grevei pe care am declanşat-o. Pentru ca împreună, tot mai mulți și mai implicați în bunăstarea societății în care trăim, să construim o democrație a participării și deliberării.

Pe 25 mai, noi votăm în stradă!

Solicitări

1.     Reducerea la 3.000 a numărului de semnături de susţinere necesare pentru ȋnregistrarea unui partid politic şi reducerea numărului de judeţe din care sunt obţinute semnăturile de la 18 la 5 (Legea 14/2003, Art. 13, alin. 3).

2.     Eliminarea procedurii de actualizare ȋn ani pre-electorali a listelor de membri şi a listelor de susţinători – 25.000 ȋn forma actuală (Legea 14/2003, Art. 27).

3.     Reducerea numărului de semnături de susţinere necesare ȋnregistrării candidaturilor  după cum urmează:

1. Alegerile pentru Parlamentul European (Legea 33/2007): pentru partidele politice (Art. 16, alin. 4), de la 200.000 la 20.000 și pentru candidații independenți (Art.17, alin. 1), de la 100.000 la 10.000.
2. Alegerile pentru Camera Deputaţilor şi Senat (Legea 35/2008): pentru candidaţii independenţi, scăderea numărului de semnături de susţinere de la minim 4% la 0,5% din numărul total al cetăţenilor cu drept de vot ȋnscrişi pe listelele de vot permanente din circumscripţia ȋn care se candidează, dar nu mai puţin de 1.000 pentru Camera Deputaţilor şi respectiv 2.000 pentru Senat (Art. 30, alin. 1).
3. Alegerile locale (Legea 67/2004): pentru candidaţii independenţi la funcţia de consilier local, primar, consilier județean şi preşedinte al consiliului judeţean de la minim 2% la minim 0,3% din numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente şi în listele electorale complementare din circumscripţia respectivă (Art. 48, alin. 1-3).
4. Alegerile prezidenţiale (Legea 370/2004): pentru persoanele susţinute de partide/alianţe politice şi candidaţi independenţi, scăderea numărului de semnături necesare de la 200.000 la 20.000 ȋn primul caz şi 10.000 ȋn al doilea (Art. 4, alin. 3).

4.     Introducerea pe toate buletinele de vot, indiferent de tipul alegerilor, a casetei „Niciunul dintre cei menționați”.

5.     Reducerea cuantumului depozitului pentru fiecare candidat la alegerile parlamentare de la 5 salarii minime brute pe ţară la unul singur (Legea 35/ Art. 29, alin. 5).

6.    Finanţarea tuturor partidelor cu subvenţii de la bugetul de stat proporţional cu numărul de voturi obţinute la toate tipurile de alegeri – locale, parlamentare, prezidenţiale şi europene (Legea 334/2004).

Recomandări

Pe lângă solicitările de mai sus, pe care le considerăm obligatorii și urgente, facem și următoarele recomandări în scopul creșterii calității procesului politic:

·     Scăderea pragului electoral la 3% (pentru a facilita intrarea în Parlament a unor partide noi);

·     Instituirea sistemului de vot în două tururi pentru primari şi preşedinţii de Consilii Judeţene(pentru a limita concentrarea puterii la nivel local);

·     Introducerea listelor deschise care permit ordonarea candidaţilor ȋn funcţie de preferinţele alegătorului (pentru creșterea interesului cetățenilor față de alegerile europarlamentare);

·     Introducerea unui sistem electronic de strângere a semnăturilor de susţinere şi, respectiv, verificarea obligatorie şi completă ale acestora (pentru reducerea fraudelor).

·     Introducerea votului prin corespondenţă şi/sau electronic (pentru facilitarea accesului la vot a numeroşilor cetățeni români cu domiciliul ȋn străinătate).

Greva Cetățenească este primul pas pentru schimbarea legilor electorale și a celor care privesc organizarea și finanțarea partidelor.

Refuzăm să votăm nu fiindcă disprețuim instituția votului, ci pentru ca în următorii ani să avem cu cine vota în cadrul unor alegeri corecte, libere și pluraliste.

Comunitatea Uniţi Salvăm

#unitisalvam#grevacetateneasca #25mai

fb.com/unitisalvam

 

Foto: Pawel Kuczynski