Gîndirea contrafactuală, adică rumegarea lui „ce-ar fi fost dacă”, e o fundătură logică. „Dacă m-aş fi căsătorit cu X, în loc de Y, acum aş fi fost…” poate fi completată cu orice, în limita posibilului, de la „acum aş fi fost fericit”, „acum aş fi fost în puşcărie”, pînă la „acum aş fi fost clown la circ.” Nu are absolut nici un sens să ne pierdem timpul cu astfel de speculaţii.
Şi totuşi, speculaţiile de acest fel ne determină mare parte din viaţa emoţională. Iar cînd speculăm, avem grijă să păstrăm un minim de raţionalitate, alegînd, din infinitatea de alternative, varianta „cea mai probabilă”.
Cercetătorii gîndirii contrafactuale au observat că aceasta e responsabilă de nivelul nostru de mulţumire. O analiză a reacţiilor emoţionale ale sportivilor medaliaţi cu bronz şi argint a dus la concluzia că medaliaţii cu bronz sunt mai fericiţi decît cei de pe locul doi. Motivul ţine de gîndirea contrafactuală. Pentru medaliaţii cu argint, alternativa cea mai convingătoare era cîştigarea aurului, deşi aceasta ar fi putut fi şi cîştigarea bronzului sau nici o medalie. Pentru medaliaţii cu bronz, realitatea contrafactuală care li se părea cea mai posibilă era „nici un loc pe podium”, nu medalia de argint sau cea de aur. Cînd ieşi al treilea, se pare că nu-ţi vine să te gîndeşti că ai fi putut, cu mai mult noroc, ieşi a doilea sau primul, ci că ai scăpat de ghinion şi ai cîştigat totuşi ceva. Distanţa pînă la medalia de argint pare mai mare decît cea pînă la primul loc de pe lista amorfă a perdanţilor. Pentru cel ieşit pe locul doi însă, ceea ce i se pare că-l separă de trofeu e un amănunt, o întîmplare măruntă, un mic ghinion. Practic, el ar fi putut cîştiga competiţia, ceea ce e ca şi cum a cîştigat-o, doar că nu cu adevărat. Practic, a cîştigat-o în lumea contrafactuală, dar nu şi în realitate. Cînd ai ajuns atît de aproape de locul întîi, e greu să nu te vezi ca un perdant. Dacă s-ar vedea ca un cîştigător, chiar şi unul de mîna a doua, ar fi mai mulţumit.
E ridicol de nerealist să ieşi pe locul doi şi să fii mai nefericit decît cel de pe locul trei, dar pînă la urmă, poate e mai bine aşa pentru medaliatul cu argint, pentru că nemulţumirea îl ţine în priză pentru o posibilă victorie totală.